IUS IUVENTUTIS

La data de 12 august 1995, reclamantul Gheorghe Ruianu, s-a adresat Comisiei Europene a Drepturilor Omului, cerând Curţii să constate nerespectarea în special a art. 6 alin. 1 din Convenţie, datorită neexecutării unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care se ordonă unui terţ sa demoleze o construcţie ridicată în parte pe terenul său. În anul 2002, cererea reclamantului a fost continuată de soţia acestuia, întrucât d-l Ruianu a decedat, iar la 18 decembrie 2002 Curtea s-a pronunţat atât asupra admisibilităţii cât şi pe fond. În fapt Reclamantul s-a adresat în 1992 instanţei de judecată, solicitând ca aceasta să dispună încetarea imediată a lucrărilor de construcţie efectuare de vecinii săi, iar ulterior demolarea, întrucât construcţia se ridica în parte pe terenul care-i aparţinea. Cererea reclamantului a fost admisă, iar hotărârea judecătorească obţinută în final, după exercitarea căilor de recurs, a fost investită cu formulă executorie. Între timp,

Nelegalitatea măsurii arestării preventive; motivarea deciziei de arestare sau menţinere în stare de detenţie; administrarea de probe în procesul penal; rele tratamente În fapt, 1. Reclamantul Alexandru Pantea, s-a adresat jurisdicţiei europene la data de 28 august 1995, susţinând în special, că luarea măsurii arestării preventive împotriva sa şi menţinerea sa în stare de arest preventiv au fost contrare dispoziţiilor articolului 5 din Convenţie şi că în cursul perioadei de arestare a fost supus la tratamente contrare articolului 3 din Convenţie. 2. Faptele care au prilejuit apariţia cauzei s-au petrecut începând cu anul 1994, când reclamantul, fost procuror, iar ulterior avocat a fost implicat într-un incident în cursul căruia numitul D.N. a fost grav rănit. După cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, efectuată după incident, D.N. a suferit în noaptea respectivă mai multe fracturi care au necesitat 250 zile de îngrijiri medicale şi care, în absenţa unui trata

ÎN FAPT Reclamantul, Toma-Leonida Dragomir, s-a născut în 1945 şi trăieşte în Cluj Napoca. În 1960, mai multe terenuri din Cluj, aparţinând tatălui reclamantului, au fost naţionalizate pe baze Decretului 92/1950. La data de 8 septembrie 1998, Curtea de Apel Cluj, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă a anulat titlul statului, şi a decis restitutio in integrum în favoarea reclamantului. Cu toate că avea recunoaşterea judiciară a dreptului său de proprietate, reclamantul nu a intrat în posesia terenurilor în cauză, deoarece în 1996, pe baza Legii 18/1991, autorităţile au emis titluri de proprietate unor terţi asupra unor părţi din terenurile în cauză, titluri înscrise în Cartea Funciară. Reclamantul a introdus o acţiune în rectificarea Cărţii Funciare, dar Curtea de Apel a respins anularea titlurilor terţilor privind terenurile recunoscute de hotărârea din 8 septembrie 1998 ca fiind al reclamantului. ÎN DREPT Reclamantul a susţinut că transferarea anumitor părţi din te

Art. 1 Protocolul 1, imobil naţionalizat prin decretul 92/1950, vânzarea de către stat a imobilelor pe baza legii 112/1995, cu toate că foştilor proprietari li s-a recunoscut dreptul de proprietate printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă ÎN FAPT Cauza a fost introdusă de trei fraţi, care trăiesc în Cluj Napoca. În anul 1950, pe baza Decretului 92/1950, un imobil din Cluj, aparţinând părinţilor reclamanţilor a fost naţionalizat. Imobilul a fost compus din mai multe apartamente şi terenul aferent. Reclamanţii, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel şa 31 ianuarie 2001, a decis că naţionalizarea a fost ilegală şi a decis restitution in integrum. Cu toate că le-a fost recunoscut dreptul de proprietate, reclamanţii nu au intrat în posesia apartamentelor de la nr. 5 până la 9, deoarece aceste apartamente au fost vţndute de către stat chiriaşilor, pe baza legii 112/1995. La data de 12 iulie 2001, în procedura prescrisă de legea 10/

Dreptul la un proces echitabil; dreptul de recurs efectiv; raportul dintre articolul 6 şi 13 din convenţie În fapt , 1. prin cererea sa, reclamantul Ioan Crişan a solicitat în faţa Curţii europene să se constate încălcarea dreptului său de acces la justiţie, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenţie, având în vedere refuzul instanţelor interne de a examina legalitatea unei decizii emise de o autoritate administrativă pe motivul modificării, pe durata procedurii, a legislaţiei referitoare la competenţa instanţelor . 2. Cererea sa are strânsă legătură cu persecuţiile la care fusese supus de regimul comunist anterior anului 1989. Ulterior, acesta a solicitat Comisiei de aplicare (numită în continuare Comisia) a Decretului-lege nr. 118/1990 să constate că el fusese persecutat din motive politice în timpul regimului comunist şi să îi acorde drepturile cuvenite în temeiul decretului sus-menţionat . El a arătat că între 1973 şi 1980 şi între 1977 şi 1987 a fost anchetat de poliţie şi

În fapt , 1. Reclamantul Cornel Ivanciuc, este cetăţean român, având profesia de ziarist la săptămânalul satiric Academia Caţavencu. La data de 24 iulie 2001 a publicat un articol în care erau descrise o serie de fapte săvârşite de personajul denumit Dorel Gâtlan, implicat în activitatea politică din zona Timişoarei, îndeosebi pe linia Partidului Social Democrat. Acestuia i se reproşează că abuzează de funcţia de subprefect precum şi că a împiedicat stabilirea adevărului în cauza în care era implicat, ca urmare a unui accident de circulaţie soldat cu decesul unei persoane. Nu în ultimul rând, articolul evidenţiază interese ale sale privind diferite imobile aflate în zona de competenţă teritorială. 2. La 25 septembrie 2001, Dl. Gâtlan, considerând că solicitantul a făcut în articolul său mai multe afirmaţii defăimătoare şi insultătoare, contrarii articolelor 205 şi 206 ale codului penal, a depus o plângere penală în faţa judecătoriei Timişoara. El s-a constituit de asemenea parte c

dreptul la un proces echitabil - dreptul la liberă exprimare - condamnare penală pentru calomnie - refuzul instanţelor naţionale de a accepta proba verităţii (art. 207 Cod penal) - lipsa motivării hotărârii de către instanţe ÎN FAPT În anul 1997, reclamantul, Gabriel Folea, a demarat procedurile pentru a obţine anumite certificate de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mări (OSIM) pentru anumite brevete înregistrate de către tatăl şi bunicul său, în 1942 şi 1968. La data de 24 iulie 1997, OSIM a răspuns că copiile descripţiilor corespunzătoare brevetelor aparţinând tatălui şi bunicului reclamantului au dispărut din arhivele Oficiului în timpul celui de al doilea război mondial. În plus, s-a mai precizat că perioada de protecţie a brevetelor a expirat, conform prevederilor interne şi internaţionale din materie. Reclamantul, cercetând arhivele OSIM a considerat că unii funcţionari de la OSIM au comis fapte ce constituie infracţiuni. În aceste sens el a transmis memorii Preş

Dreptul la respectarea vieţii de familie; drept internaţional privat; drept internaţional convenţional În fapt , 1. Prin plângerea (nr. 31.679/96) îndreptata împotriva României, doamna Rita Ignaccolo-Zenide, cetăţean francez, , a sesizat Curtea (iniţial Comisia) pentru ca aceasta să constate dacă i s-a încălcat dreptul respectarea vieţii de familie, garantat de articolul 8 al Convenţiei. 2. Reclamanta se căsătorise în 1980 cu D.Z., cetăţean român, iar în anul 1989 divorţase în faţa instanţei franceze, autoritatea parentală asupra minorelor Maud şi Adele fiind atribuită tatălui, reclamanta beneficiind de dreptul de vizitare şi găzduire. În 1990 D.Z. 3. În 1990 D.Z. s-a stabilit în SUA şi a luat minorele cu el. În acelaşi an, reclamanta Zenide a chemat în judecată pe D.Z., susţinând că acesta i-a încălcat drepturile părinteşti şi, implicit, a exercitat necorespunzător drepturile minorelor. În recurs, Curtea de Apel din Metz a încredinţat autoritatea parentală ambilor părinţi, a stabilit

accesul la o instanşă - neplata taxelor de timbru - încălcarea art. 6(1) - impunea interdicţiei exercitării drepturilor părinteşti pe perioada executării pedepsei privative de libertate - încălcarea art. 8(1) din acest motiv - dreptul la un recurs efectiv. FAPTELE CAUZEI Reclamantul, Florian Iordache s-a născut în 1966 şi locuieşte la Giurgiu. Procedura penală îndreptată împotriva reclamantului La data de 9 septembrie 1998, reclamantul a fost învinuit pentru omor, victima fiind concubina soţiei sale. La data de 29 martie 1999, Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe reclamant la pedeapsa de 20 de ani de închisoare şi la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 şi 64 a Codului penal, adică interzicerea exercitării drepturilor părinteşti pe timpul executării pedepsei principale. Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 26 mai 1999 şi de Curtea Supremă de Justiţie la data de 17 noiembrie 1999. Reclamantul a promovat calea extraordinară de a atac a