3 martie 2010

Hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie din 19 ianuarie 2009 în cauza privind Cererea pentru interpretarea Hotărârii din 31 martie 2004(Avena 2)

1. La 5 iunie 2008 Mexicul s-a adresat CIJ, solicitând interpretarea paragrafului 153(9) din Hotărârea din 31 martie 2004 pronunţată în cauza „Avena şi alţi cetăţeni mexicani”. Mexicul se considera lezat de faptul că SUA nu luase nici o măsură pentru implementarea hotărârii anterioare, iar cererile cetăţenilor mexicani pentru reexaminarea şi reconsiderarea condamnărilor şi sentinţelor fuseseră respinse. Astfel, pentru Medellin Rojas data execuţiei era stabilită la 5 august 2008, iar cu privire la ceilalţi 4 cetăţeni mexicani exista riscul de a fi executării lor în următoarele luni.
2. În ceea ce priveşte jurisdicţia Curţii, situaţia era diferită în acest din urmă caz faţă de cauza din 2004, deoarece SUA nu mai era din 2005 parte la Protocolul opţional cu privire la soluţionarea obligatorie a diferendelor, adiţional la Convenţia de la Viena privind Relaţiile consulare, a acesteia, din 2005. Potrivit articolului 60 din Statutul CIJ „Hotarârea este definitivă şi nu poate fi atacată. În caz de diferend asupra înţelesului sau a întinderii dispoziţiilor hotarârii, Curtea o va interpreta la cererea oricăreia dintre părţi.”
3. În concret, se apreciază de către Mexic că statuările din paragraful 153 (9), impun o obligaţie de rezultat în sarcina SUA, dar conduita SUA evidenţiază că aceasta ar fi înţeles că statuările respective impun o obligaţie de mijloace.
Potrivit paragrafului 153 (9) „reparaţia adecvată în acest caz constă în obligaţia SUA de a permite, prin mijloace la alegerea sa, reexaminarea şi reconsiderarea condamnărilor şi a sancţiunilor asupra cetăţenilor mexicani amintiţi la subparagrafele (4), (5), (6) and (7) de mai sus, prin luarea în considerare atât a drepturilor prevăzute de articolul 36 din Convenţia de la Viena privind relaţiile consulare cât şi a paragrafelor 138 la 141 din această Hotărâre(t.a.). („the appropriate reparation in this case consists in the obligation of the United States of America to provide, by means of its own choosing, review and reconsideration of the convictions and sentences of the Mexican nationals referred to in subparagraphs (4), (5), (6) and (7) above, by taking account both of the violation of the rights set forth in Article 36 of the [Vienna] Convention [on Consular Relations] and of paragraphs 138 to 141 of this Judgment”).
4. Strategia de abordare a cererii din partea SUA nu presupunea în mod necesar o opoziţie cu privire la înţelesul paragrafului 153 (9), ci achiesarea la interpretarea textului în sensul instituirii unei obligaţii de rezultat. În acest fel, se evita scopul cererii Mexicului. Totodată, se susţinea de către SUA că guvernul a depus eforturi mari pentru pentru a implementa coordonatele rezolutive ale hotărârii Avena 1, însă, structura guvernului său şi sistemul de drept intern, reprezentau obstacole substanţiale în calea guvernului pentru a implementa obligaţiile ce rezultă din Avena. Aceste din urmă argumente sunt suficiente pentru a evita luarea de către Curte a unor măsuri provizorii?
Într-adevăr Mexicul a solicitat Curţii să dispună măsuri provizorii pentru a proteja drepturile cetăţenilor mexicani până la momentul deciziei finale a Curţii, urmărindu-se în special salvarea vieţii lui Medellin.
SUA s-a opus acestei solicitări, apreciind că neexistând un diferend de interpretare a hotărârii Avena 1, prezenta cerere de măsuri provizorii excede jurisdicţiei Curţii, întrucât obiectul său se situează în afara problemei de interpretare.
5. Cu toate acestea, Curtea a dispus la 16 iulie 2008 Măsuri provizorii, solicitând Statelor Unite să stopeze execuţia celor 4 mexicani în cauză, cu excepţia situaţiei în care, prin libera alegere a mijloacelor sale, permitea reexaminarea şi reconsiderarea condamnărilor şi sentinţelor prin luarea în considerare a încălcării drepturilor de notificare consulară stabilite în Convenţia de la Viena şi a paragrafelor 138-141 a judecatei Avena. În consecinţă, Curtea a respins solicitarea SUA de respingere a cererii Mexicului, pentru măsuri provizorii.
De asemenea, s-a decis de Curte ca SUA să o informeze cu privire la măsurile luate în implementarea acestei hotărâri.
6. Printre criticile aduse hotărârii CIJ de luare a unor măsuri provizorii se numără aceea că diferendul de interpretare nu există, astfel că nu putea fi angajată jurisdicţia Curţii în temeiul art. 60 din Statutul CIJ. În realitate, pe fond, problema era una de conformare a SUA cu prevederile hotărârii Avena 1, neexistând un diferend de interpretare.
7. Prin hotărârea finală, la data de 19 ianuarie 2009, Curtea a decis să refuze să-şi reinterpreteze hotărârea iniţială, a respins cererea Mexicului de a cere Statelor Unite să garanteze non-repetiţia.
Totodată, a decis că SUA şi-a încălcat obligaţiile ce reieşeau din măsurile provizorii date pe16 iulie 2008 în cazul lui Medellin Rojas, care între timp fusese executat.
A statuat că problemele ridicate de Mexic pe baza articolului 60 din Statut nu privesc nelămuriri cu privire la înţelesul statuărilor Curţii consemnate în hotărârea sa din 31 martie 2004.
(Dahij)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu