Treceți la conținutul principal

UNITY vs. DIVERSITY: THE FRAGMENTATION OF INTERNATIONAL LAW

In the last decades, international law has been challenged by the emergence of specialized regimes, such as trade law, human rights law, European law, which contributed to the fragmentation of international law. The scholarly debate has focused on the repercussions of these practices on the global order.

The term “fragmentation” is used to refer to the division of international law into “regional or functional regimes with special interests and ethos.” This division represents a potential for conflict among different subsystems or courts. A relevant example is ICTY’s Tadic case deviating from the “effective control” test used by the ICJ in the Nicaragua case. There is fragmentation when two or more rules apply to the same issue and point in different directions; or one rule applies to a given matter but is interpreted differently. In other words, fragmentation occurs where two treaties or two tribunals suggest different ways of dealing with the same problem. Fragmentation has been presented as opposing unity. Some authors suggest that while unity encompasses reliability, consistency or credibility, fragmentation represents a danger.

Prost points out that there are many different views about fragmentation. Some scholars, including Hafner argue that fragmentation has both positive and negative effects: on the one hand, States are more inclined to comply with regional norms that reflect the particular situation in that area. On the other hand, fragmentation could generate negative effects by exposing the contradictions between the various legal regulations. According to Martineau, since fragmentation has both pros and cons, the disagreement is which of the aspects is predominant.

From the perspective of classical public international lawyers, fragmentation represents a threat. Koskenniemi and Leino point out that the standard formulations used by classical scholars to characterize fragmentation are: “loss of overall control”, “fragmented and unmanageable.” Judge Guillaume considers that special regimes might be breaking up international law “in such a way as to jeopardise its unity.”

The International Law Commission (ILC) in its study on fragmentation stated that it “could endanger international law’s stability as well as its consistency and comprehensive nature.” The study suggests that fragmentation poses a threat to the “credibility, reliability and authority of international law.”

However, the prevailing view among scholars is that the anxiety over fragmentation is overstated. It is argued that fragmentation is an unavoidable process in a rapidly transforming international system which reflects specialization of international regimes. Most scholars express confidence in the ability of existing bodies to deal with fragmentation. Charney for instance highlights that “alternative forums complement and strengthen the system of international law.” Additionally, Dupuy and Pauwelyn consider that the establishment of new jurisdictions and systems improves efficiency and might lead to better law. Therefore, in their view, “a serious problem does not exist.”

It is largely consent-based that international law nowadays is fragmented. A wide range of different treaties, courts and tribunals exist. Most scholars consider that this is not a bad thing. However, these different regimes should be inter-connected and considered through norms of general international law.




BIBLIOGRAPHY



  • J.I. Charney, The Impact on the International Legal System of the Growth of International Courts and Tribunals, 31 N.Y.U. Journal of International Law and Politics, (1999)

  • P.M. Dupuy, The Danger of Fragmentation or Unification of the International Legal System and the International Court of Justice, 31 International Law and Politics, (1999)

  • G. Guillaume, The Future of International Judicial Institutions, 44 ICLQ 862 (1995)

  • G. Hafner, Risks Ensuing from the Fragmentation of International Law, in International Law Commission, Report of the Working Group on Long-term Programme of Work, ILC (LII)/WG/LT/L.1/Add. 1 (25 July 2000)

  • G. Hafner, Pros and Cons Ensuing from Fragmentation of International Law, 25 Michigan Journal of International Law, (2004)

  • M. Koskenniemi, International Law: Constitutionalism, Managerialism and the Ethos of Legal Education, 1 European Journal of Legal Studies, (2007)

  • M. Koskenniemi, P. Leino, Fragmentation of International Law? Postmodern Anxieties, 15 Leiden Journal of International Law, (2002)

  • A.C. Martineau, The Rhetoric of Fragmentation: Fear and Faith in International Law, 22 Leiden Journal of International Law, (2009)

  • J. Pauwelyn, Bridging Fragmentation and Unity: International Law as a Universe of Inter-Connected Islands, 25 Michigan Journal of International Law, (2004)

  • M. Prost, All Shouting the Same Slogans: International Law’s Unities and the Politics of Fragmentation, 17 Finnish Yearbook of International Law, (2006)

  • B. Simma, Fragmentation in a Positive Light, 25 Michigan Journal of International Law, (2004)

  • ILC, “Report of the Study Group on the fragmentation of international law: Difficulties arising from the diversification and expansion of international law”, AN/CN.4/L.702, 18th July 2006


Viorela Bubau

Comentarii

  1. O problema cheie abordata! Intr-adevar fragmentarea conduce intr-un fel la imposibilitatea unui control a dreptului international in felul in care acesta se aplica!Dar acesta este un risc! E important cine si cum coordoneaza aceasta fragmentare, pentru a afla un raspuns la problema pe care ati amintit-o! Ca urmare, in fapt eu ma raliez opiniei domnului Koskeniemi!
    Dahij

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...

Convenția privind criminalitatea informatică(Budapesta, 2001)

               Convenția de la Budapesta a fost negociată de statele membre ale Consiliului Europei, Canada, USA, Japonia, Africa de Sud, astfel încât are valențele unui tratat să-i spunem „transeuropean”.   În momentul de față sunt 68 de state părți - https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list?module=signatures-by-treaty&treatynum=224, care fie au ratificat fie au aderat la această convenție, impactul global fiind extrem de previzibil. La această Convenție, în 2003, în urma cu 20 de ani, s-a adoptat primul Protocol privind rasismul comis prin intermediul sistemelor electronice. În 2022, a fost adoptat și supus spre ratificare cel de-Al doilea Protocol adițional la Convenția privind criminalitatea informatică referitor la cooperarea consolidată și la divulgarea probelor electronice. Convenția de la Budapesta stipulează accesul și exprimarea liberă în mediul online, dar în același timp impune anumite reguli, aplicabile în cazu...

Dezbaterea Centrului de Studii de Drept European: Protecția datelor și Registrul automatizat privind infractorii sexuali

La data de 28 septembrie 2023, studenții UMFST ”GE Palade”, din cadrul cercului studențesc Lex Criminis (Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan, Ana Moise și Eduard Moldovan) au participat la dezbaterea ”Neconformitatea unor prelevări de probe ADN cu principiile dreptului Uniunii Europene” . Evenimentul sa desfășurat la sediul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Organizatorul principal al activității științifice a fost prof. univ. dr. Mihail-Daniel Șandru, iar keynote speakerii au fost conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu și av. Emanuel Drăgan.   Din notițele studenților participanți se rețin cele ce urmează. Profesorul Mihai Șandru a evidențiat următoarele: - principiile dreptului Uniunii Europene nu sunt enumerate explicit în actele juridice europene, iar tratatele UE trebuie corelate cu jurisprudența pentru a fi corect aplicate; - intervenția CJUE pentru dezvoltarea principiilor din diferite domenii este o substanțială, iar acestea ...