Treceți la conținutul principal

State insulare și Schimbări climatice

 Efectele schimbărilor climatice pot genera dispariția în special a statelor mici insulare,  și, în acest cadru, se poate pune problema atingerii unor drepturi individuale ale omului precum dreptul la viață, sănătate, alimente, adăpost și educație etc., ori chiar a încălcării unor drepturi colective, cum este dreptul colectiv la auto-determinare .

            Pentru o evaluare adecvată a problematicii trebuie să ținem cont de următoarele două coordonate : inechitățile socio-economice care caracterizează comunitatea internațională contemporană (dezavantajul geografic și economic al statelor cu contribuții minime a emisiilor GHG care ar putea să fie cel mai rău afectate - n.a.) și semnificația efectelor negative ale schimbărilor climatice asupra conceptului de stat suveran. Toate statele amenințate (Maldive, Tuvalu, Kiribati, Insulele Mashall etc.) au aceleași caracteristici comune: o economie foarte dependentă de stabilitatea mediului înconjurător, întemeiată pe agricultură, pescuit și turism; poziționarea lor; lipsa lor de resurse naturale semnifică dependența de împrumuturi externe și remitențe. Aceste aspecte servesc la multiplicarea vulnerabilității statelor afectate care, prin urmare, au o putere de negociere diminuată la nivel internațional.

            Respectarea obligațiilor privind drepturile omului stabilite în ICCPR (The International Covenant on Civil and Political Rights) de către statele care se sprijină doar pe propriile resurse s-ar dovedi a fi dificil de respectat, iar ICCPR nu stabilește obligații transnaționale în această materie, aplicarea este limitată la persoanele de pe teritoriul și sub jurisdicția unei Părți. Nu același lucru poate fi spus și despre ICESCR (The International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights) care nu are limită de jurisdicție a aplicabilității sale și care subliniează necesitatea cooperării internaționale  pentru atingerea drepturilor stipulate în cadrul ei. Prin urmare, statele dezvoltate și poluante ar avea o obligație specifică de acordare a unei asistențe statelor slab dezvoltate și cu o suprafața mică de întindere, în îndeplinirea obligațiilor lor în domeniul drepturilor omului generate de schimbările climatice.
           
Dreptul la  auto-determinare, ca un drept colectiv al popoarelor care stă la baza cadrului juridic internațional al statelor care garantează protecția drepturilor omului, este amenințat de schimbările climatice deoarece dispariția unui teritoriu nu numai că afectează existența statului-garant a drepturilor individuale ale omului, dar de asemenea afectează dreptul la auto-determinare în sine, ca un drept colectiv, care trebuie să fie susținut de către toate statele ca o chestiune generală de drept internațional.

O dificultate însemnată în stabilirea responsabilității statelor pentru încălcările drepturilor omului ca rezultat al schimbărilor climatice este pusă de aparenta imposibilitate de dovedire a legăturii de cauzalitate între acțiunea unui stat și schimbările climatice ulterioare care afectează drepturile omului.

  O asemenea problemă este agravată de reticența statelor de a recunoaște existența globală a unei obligații de mediu care ar antrena responsabilitatea lor pentru efectele negative ale schimbărilor climatice. Structura tipică a cadrului legal a drepturilor omului pretinde remedierea încălcărilor produse sau iminente și imputabile unor actori bine-determinați, situație care nu se potrivește cu existența unui prejudiciu global, viitor și colectiv care nu poate fi atribuit cu precizie unui singur actor.

În cele din urmă, dacă schimbarea climatică ar conduce la dispariția teritoriului și, posibil, a unui stat, atunci noile persoane apatride ar fi lipsite de garantul drepturilor lor individuale sau colective în cadrul drepturilor omului tradiționale - a statului lor de naționalitate.

Cu toate că au existat dispute substanțiale în ceea ce privește natura prejudiciului cauzat de schimbările climatice în ceea ce privește problematica drepturilor omului, o astfel de abordare ar fi benefică deoarece ea transformă percepte morale în drepturi și obligații legale care pot fi promovate și protejate pe plan internațional și ar oferi garanțiile procedurale pentru dezavantaje, spre deosebire de considerații utilitare de bunăstare la nivel mondial. După cum și istoria drepturilor omului o dovedește, poate servi precum o platformă dinamică care s-ar putea adapta la schimbările climatice specifice.

Astfel, cu scopul de a realiza o adaptare la prezentul cadru legal a drepturilor omului cu privire la schimbările climatice, o nouă cooperare vizionară cu privire la drepturile comunității  și a unui cadru orientat spre cooperarea transnațională trebuie conceptualizat.

Un astfel de instrument de modernizare ar putea fi conceptul unui risc care presupune o comunitate generală de amenințări care ar ține cont de situația că în timp ce națiunile din insule mici ar putea să dispară datorită unei creșteri de 7 metri a nivelului mării, o astfel de creștere va reprezenta, de asemenea, o amenințare la adresa restului globului. Ca atare, în locul unei concepții fragmentate și inadecvate a comunității internaționale compuse din state suverane care garantează drepturile omului, apatrizii pot deveni părți a unei comunități globale de preocupare morală care ar putea despăgubi plângerile lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Tinerii cercetători-studenți voluntari la Centrul de Protecția a Datelor din cadrul UMFST ”G.E.Palade”, participanți la Conferința internațională OCTOPUS 2023(13-15 decembrie 2023, București)(I)

La data de 13 decembrie 2023 am participat cu o delegație de 3 studenți(Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan și Eduard Moldovan), de la specializarea drept, la cea mai importantă conferință internațională organizată de Consiliul Europei, la București, sub auspiciile Convenției privind criminalitatea informatică( Convention on Cybercrime – ETS 185). Conferința se desfășoară în frumoasele săli ale Palatului Parlamentului din București, reunind participanți de pe toate continentele lumii. Sunt numeroase aspecte care s-au discutat, astfel că în această „scurtă scriere”, doar am să punctez câteva chestiuni pe care le-am considerat mai aparte ori mai profunde. Este extrem de important pentru început de știut că, dincolo de importanța Convenției de la Budapesta și a Protocoalelor adiționale, în ceea ce privește combaterea criminalității de zi cu zi, precum pornografia infantilă și multe alte infracțiuni, orientarea strategică principală la momentul de față este către dovedirea infracțiuni