Treceți la conținutul principal

State insulare și Schimbări climatice

 Efectele schimbărilor climatice pot genera dispariția în special a statelor mici insulare,  și, în acest cadru, se poate pune problema atingerii unor drepturi individuale ale omului precum dreptul la viață, sănătate, alimente, adăpost și educație etc., ori chiar a încălcării unor drepturi colective, cum este dreptul colectiv la auto-determinare .

            Pentru o evaluare adecvată a problematicii trebuie să ținem cont de următoarele două coordonate : inechitățile socio-economice care caracterizează comunitatea internațională contemporană (dezavantajul geografic și economic al statelor cu contribuții minime a emisiilor GHG care ar putea să fie cel mai rău afectate - n.a.) și semnificația efectelor negative ale schimbărilor climatice asupra conceptului de stat suveran. Toate statele amenințate (Maldive, Tuvalu, Kiribati, Insulele Mashall etc.) au aceleași caracteristici comune: o economie foarte dependentă de stabilitatea mediului înconjurător, întemeiată pe agricultură, pescuit și turism; poziționarea lor; lipsa lor de resurse naturale semnifică dependența de împrumuturi externe și remitențe. Aceste aspecte servesc la multiplicarea vulnerabilității statelor afectate care, prin urmare, au o putere de negociere diminuată la nivel internațional.

            Respectarea obligațiilor privind drepturile omului stabilite în ICCPR (The International Covenant on Civil and Political Rights) de către statele care se sprijină doar pe propriile resurse s-ar dovedi a fi dificil de respectat, iar ICCPR nu stabilește obligații transnaționale în această materie, aplicarea este limitată la persoanele de pe teritoriul și sub jurisdicția unei Părți. Nu același lucru poate fi spus și despre ICESCR (The International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights) care nu are limită de jurisdicție a aplicabilității sale și care subliniează necesitatea cooperării internaționale  pentru atingerea drepturilor stipulate în cadrul ei. Prin urmare, statele dezvoltate și poluante ar avea o obligație specifică de acordare a unei asistențe statelor slab dezvoltate și cu o suprafața mică de întindere, în îndeplinirea obligațiilor lor în domeniul drepturilor omului generate de schimbările climatice.
           
Dreptul la  auto-determinare, ca un drept colectiv al popoarelor care stă la baza cadrului juridic internațional al statelor care garantează protecția drepturilor omului, este amenințat de schimbările climatice deoarece dispariția unui teritoriu nu numai că afectează existența statului-garant a drepturilor individuale ale omului, dar de asemenea afectează dreptul la auto-determinare în sine, ca un drept colectiv, care trebuie să fie susținut de către toate statele ca o chestiune generală de drept internațional.

O dificultate însemnată în stabilirea responsabilității statelor pentru încălcările drepturilor omului ca rezultat al schimbărilor climatice este pusă de aparenta imposibilitate de dovedire a legăturii de cauzalitate între acțiunea unui stat și schimbările climatice ulterioare care afectează drepturile omului.

  O asemenea problemă este agravată de reticența statelor de a recunoaște existența globală a unei obligații de mediu care ar antrena responsabilitatea lor pentru efectele negative ale schimbărilor climatice. Structura tipică a cadrului legal a drepturilor omului pretinde remedierea încălcărilor produse sau iminente și imputabile unor actori bine-determinați, situație care nu se potrivește cu existența unui prejudiciu global, viitor și colectiv care nu poate fi atribuit cu precizie unui singur actor.

În cele din urmă, dacă schimbarea climatică ar conduce la dispariția teritoriului și, posibil, a unui stat, atunci noile persoane apatride ar fi lipsite de garantul drepturilor lor individuale sau colective în cadrul drepturilor omului tradiționale - a statului lor de naționalitate.

Cu toate că au existat dispute substanțiale în ceea ce privește natura prejudiciului cauzat de schimbările climatice în ceea ce privește problematica drepturilor omului, o astfel de abordare ar fi benefică deoarece ea transformă percepte morale în drepturi și obligații legale care pot fi promovate și protejate pe plan internațional și ar oferi garanțiile procedurale pentru dezavantaje, spre deosebire de considerații utilitare de bunăstare la nivel mondial. După cum și istoria drepturilor omului o dovedește, poate servi precum o platformă dinamică care s-ar putea adapta la schimbările climatice specifice.

Astfel, cu scopul de a realiza o adaptare la prezentul cadru legal a drepturilor omului cu privire la schimbările climatice, o nouă cooperare vizionară cu privire la drepturile comunității  și a unui cadru orientat spre cooperarea transnațională trebuie conceptualizat.

Un astfel de instrument de modernizare ar putea fi conceptul unui risc care presupune o comunitate generală de amenințări care ar ține cont de situația că în timp ce națiunile din insule mici ar putea să dispară datorită unei creșteri de 7 metri a nivelului mării, o astfel de creștere va reprezenta, de asemenea, o amenințare la adresa restului globului. Ca atare, în locul unei concepții fragmentate și inadecvate a comunității internaționale compuse din state suverane care garantează drepturile omului, apatrizii pot deveni părți a unei comunități globale de preocupare morală care ar putea despăgubi plângerile lor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…

RAMANAUSKAS ÎMPOTRIVA LITUANIEI, CEREREA NR. 74420/01, HOT. DIN 05.02.2008 - AGENT PROVOCATOR - PROCES ECHITABIL

Domnul Kestas Ramanauskas cetăţean Letonia, născut in 1966 in Kaišiadorys.


ÎN FAPT

Kestas a fost abordat de AZ în vederea achitării lui VS contra sumei de 3000 dolari americani.
Prima dată Kestas a refuzat însă după ce AZ a reiterat oferta de câteva ori, Kestas a acceptat.
Guvernul a susţinut că VS şi AZ au negociat mita cu Domnul Kestas din proprie iniţiativă şi înainte de a anunţa autorităţile.
AZ era ofiţer în cadrul Ministerului de Interne într-o unitate specializată pe anticorupţie (STT) a procedat la informarea superiorilor săi în legătură cu faptul ca Domnul Kestas a acceptat mita.
La 26 Ianuarie 1999 STT a introdus o cerere în faţa adjunctului procurorului general în vederea aprobării unui model de conduită penală simulate. Cererea a fost aprobata la 26 Ianuarie 1999 şi justificată în baza informaţiilor operaţionale adunate de STT. Documentul a fost semnat de adjunctul procurorului general la 27 Ianuarie 1999, aceasta constituind forma finală a documentului.
La data de 11 Februarie 1…