29 octombrie 2012

State insulare și Schimbări climatice

 Efectele schimbărilor climatice pot genera dispariția în special a statelor mici insulare,  și, în acest cadru, se poate pune problema atingerii unor drepturi individuale ale omului precum dreptul la viață, sănătate, alimente, adăpost și educație etc., ori chiar a încălcării unor drepturi colective, cum este dreptul colectiv la auto-determinare .

            Pentru o evaluare adecvată a problematicii trebuie să ținem cont de următoarele două coordonate : inechitățile socio-economice care caracterizează comunitatea internațională contemporană (dezavantajul geografic și economic al statelor cu contribuții minime a emisiilor GHG care ar putea să fie cel mai rău afectate - n.a.) și semnificația efectelor negative ale schimbărilor climatice asupra conceptului de stat suveran. Toate statele amenințate (Maldive, Tuvalu, Kiribati, Insulele Mashall etc.) au aceleași caracteristici comune: o economie foarte dependentă de stabilitatea mediului înconjurător, întemeiată pe agricultură, pescuit și turism; poziționarea lor; lipsa lor de resurse naturale semnifică dependența de împrumuturi externe și remitențe. Aceste aspecte servesc la multiplicarea vulnerabilității statelor afectate care, prin urmare, au o putere de negociere diminuată la nivel internațional.

            Respectarea obligațiilor privind drepturile omului stabilite în ICCPR (The International Covenant on Civil and Political Rights) de către statele care se sprijină doar pe propriile resurse s-ar dovedi a fi dificil de respectat, iar ICCPR nu stabilește obligații transnaționale în această materie, aplicarea este limitată la persoanele de pe teritoriul și sub jurisdicția unei Părți. Nu același lucru poate fi spus și despre ICESCR (The International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights) care nu are limită de jurisdicție a aplicabilității sale și care subliniează necesitatea cooperării internaționale  pentru atingerea drepturilor stipulate în cadrul ei. Prin urmare, statele dezvoltate și poluante ar avea o obligație specifică de acordare a unei asistențe statelor slab dezvoltate și cu o suprafața mică de întindere, în îndeplinirea obligațiilor lor în domeniul drepturilor omului generate de schimbările climatice.
           
Dreptul la  auto-determinare, ca un drept colectiv al popoarelor care stă la baza cadrului juridic internațional al statelor care garantează protecția drepturilor omului, este amenințat de schimbările climatice deoarece dispariția unui teritoriu nu numai că afectează existența statului-garant a drepturilor individuale ale omului, dar de asemenea afectează dreptul la auto-determinare în sine, ca un drept colectiv, care trebuie să fie susținut de către toate statele ca o chestiune generală de drept internațional.

O dificultate însemnată în stabilirea responsabilității statelor pentru încălcările drepturilor omului ca rezultat al schimbărilor climatice este pusă de aparenta imposibilitate de dovedire a legăturii de cauzalitate între acțiunea unui stat și schimbările climatice ulterioare care afectează drepturile omului.

  O asemenea problemă este agravată de reticența statelor de a recunoaște existența globală a unei obligații de mediu care ar antrena responsabilitatea lor pentru efectele negative ale schimbărilor climatice. Structura tipică a cadrului legal a drepturilor omului pretinde remedierea încălcărilor produse sau iminente și imputabile unor actori bine-determinați, situație care nu se potrivește cu existența unui prejudiciu global, viitor și colectiv care nu poate fi atribuit cu precizie unui singur actor.

În cele din urmă, dacă schimbarea climatică ar conduce la dispariția teritoriului și, posibil, a unui stat, atunci noile persoane apatride ar fi lipsite de garantul drepturilor lor individuale sau colective în cadrul drepturilor omului tradiționale - a statului lor de naționalitate.

Cu toate că au existat dispute substanțiale în ceea ce privește natura prejudiciului cauzat de schimbările climatice în ceea ce privește problematica drepturilor omului, o astfel de abordare ar fi benefică deoarece ea transformă percepte morale în drepturi și obligații legale care pot fi promovate și protejate pe plan internațional și ar oferi garanțiile procedurale pentru dezavantaje, spre deosebire de considerații utilitare de bunăstare la nivel mondial. După cum și istoria drepturilor omului o dovedește, poate servi precum o platformă dinamică care s-ar putea adapta la schimbările climatice specifice.

Astfel, cu scopul de a realiza o adaptare la prezentul cadru legal a drepturilor omului cu privire la schimbările climatice, o nouă cooperare vizionară cu privire la drepturile comunității  și a unui cadru orientat spre cooperarea transnațională trebuie conceptualizat.

Un astfel de instrument de modernizare ar putea fi conceptul unui risc care presupune o comunitate generală de amenințări care ar ține cont de situația că în timp ce națiunile din insule mici ar putea să dispară datorită unei creșteri de 7 metri a nivelului mării, o astfel de creștere va reprezenta, de asemenea, o amenințare la adresa restului globului. Ca atare, în locul unei concepții fragmentate și inadecvate a comunității internaționale compuse din state suverane care garantează drepturile omului, apatrizii pot deveni părți a unei comunități globale de preocupare morală care ar putea despăgubi plângerile lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu