I.
Potrivit articolului 27 din Cedo un judecător unic poate declara inadmisibilă sau poate radia de pe rol o cerere
întemeiată pe articolul 34, adresată de o persoană, grup de particulari sau
organizații neguvernamentale, care se consideră victima unei încălcări a Cedo.
Potrivit aceluiași
articol 27, judecătorul unic, atunci când nu consideră inadmisibilă și nu o
radiază de pe rol cererea individuală, va
trimite cererea unui Comitet sau unei Camere pentru o examinare suplimentară.
Textul Convenției se
completează într-o anumită măsură din punct de vedere procedural, chiar dacă
firesc ar fi doar să se implementeze, cu prevederile Regulamentului Curții,
anume articolul 52A, intitulat Procedura în fața judecătorului unic.
1.
În ipoteza declarării inadmisibilității
sau a radierii de pe rol, judecătorul unic se întemeiază pe neîndeplinirea
condițiilor prevăzute de articolele 34 și 35 din Convenție. În această situație
comunicarea către reclamant a soluției adoptate nu precizează care anume
condiții prevăzute de articolele menționate nu au fost îndeplinite. Deși
aspectul este regretabil, deoarece lasă solicitantul într-o stare de nedumerire
și lipsă de satisfacție, singura explicație constă în aceea că soluția este
cuprinsă într-o decizie a acestuia, care este definitivă și nu poate face obiectul
niciunui recurs, în fața niciunui organ al CEDO. Soluția se comunică părții
interesate printr-o scrisoare. În acest fel, se protejează și interesele de
funcționare optimă a Curții, deoarece nu se mai poate în niciun fel tergiversa
cauza, consumând eforturi suplimentare și nenecesare ale Curții. Pe de altă
parte, în opinia noastră, o asemenea procedură nu îndeplinește criteriile de
proporționalitate între dreptul de a formula o cerere și de a încerca
valorificarea drepturilor individuale, pe de o parte și puterea/competența
acordată CEDO de către Înaltele Părți contractante de a soluționa în regim
jurisdicțional, cererile particularilor îndreptate împotriva acestora. Următoarele
motive argumentează o asemenea afirmație:
-
O solicitare ar putea fi întemeiată pe
fond, însă să nu îndeplinească anumite condiții de formă pe care în special
Curtea le cunoaște întreaga semnificație și dimensiune; În acest caz,
respingerea cererii în absența unei motivări, induce ideea mai degrabă a
nefondării cererii decât a neîndeplinirii unei condiții de formă;
-
Absența unui răspuns motivat în fapt,
creează premisele unei superficialități în privința analizării cererilor de
către judecătorul unic, acesta cunoscând că argumentarea soluției sale nu este
supusă cenzurii morale sau faptice a părții;
-
Nu este firesc în practica
judecătorească, ca o anumită soluție, fie ea de inadmisibilitate să nu fie
motivată și să fie adusă la cunoștința părților;
-
Necomunicarea argumentării soluției
conferă în timp o anumită poziție/statut de superioritate morală a
judecătorilor față de societatea în care trăiesc, poziție nejustificată, atâta
vreme cât în final justificarea esențială a Curții este de a face justiție, iar
nu de a își afirma soluțiile;
-
În final, atâta vreme cât o soluție de
radiere sau inadmisibilitate este pronunțată, fără a fi argumentată, aceasta va
deveni o piedică în sistemul intern al unor state, pentru justițiabil de a-și
căuta dreptatea mai departe în sistemul intern prin exercitarea unor căi
extraordinare de recurs; o asemenea piedică se va datora în principal aparenței
pe care o va creea soluția de inadmisibilitate sau radiere, că persoana în
cauză nu are dreptate;
-
În plus, din moment ce cererea a fost
analizată de judecătorul unic, apare destul de nepotrivit ca argumentarea sa să
nu fie comunicată părții.
Bineînțeles
că acestea ar fi doar câteva din argumentele aduse în favoarea tezei că
neargumentarea soluțiilor date de către judecătorul unic în temeiul articolului
27 pct. 1 din Cedo, este neadecvată și într-o anumită măsură, de la caz la caz,
vatămă în mod real drepturile individuale ale solicitanților.
2.
În ipoteza în care judecătorul unic nu
declară inadmisibilă și nici nu radiază de pe rol o asemenea cerere, în temeiul
articolului 27 pct.3 Cedo și articolul 52A pct.3 din Regulament, el o va
transmite unui Comitet sau unei Camere pentru o examinare suplimentară.
La
rândul său, Comitetul are competența, conform articolului 28 din Cedo, să
declare cererea inadmisibilă sau să o radieze de pe rol, în considerarea
faptului că nu necesită o examinare complementară, ori are posibilitatea de a o
declara admisibilă. În această ultimă ipoteză, Comitetul trebuie să adopte
simultan o hotărâre asupra fondului
cauzei, atunci când problema interpretării şi aplicării Convenţiei şi a Protocoalelor
sale în cauza respectivă se înscrie într-o jurisprudenţă bine definită a
Curţii. Decizia Comitetului, fie de
inadmisibilitate sau radiere, fie de admisibilitate(prin hotărâre), trebuie luată
de către judecătorii Comitetului cu unanimitate. Potrivit, articolului 28 pct.2
din Convenție, deciziile și hotărârile Curții, prin exercitarea competenței
Comitetului, privind, după caz, fie declararea inadmisibilității sau radierii
cererii fie declararea admisibilității și soluționării fondului cauzei, sunt
definitive.
3.
Soluțiile precizate la punctele
anterioare 1 și 2, nu sunt singurele care pot fi incidente, anume soluționarea
definitivă a cererii de către judecătorul unic ori de către Comitet. Astfel,
reiese din interpretarea sistematică în special a articolelor 27, 28 și 29 din
Convenție și a articolelor 52, 52A, 53 și 54 din Regulament, că atunci când
judecătorul unic sau Comitetul nu soluționează printr-o decizie ori hotărâre
finală cererea individuală formulată, o asemenea cerere va fi transmisă unei
Camere, aceasta din urmă având competența de a se pronunța asupra
admisibilității și a fondului cererilor individuale.
Potrivit
articolului 54 pct. 1 Camera poate decide de asemenea fie să declare inadmisibilă
fie să radieze de pe rol cererea. Însă, atunci când nu o declară inadmisibilă
și nici nu o radiază de pe rol, pot interveni alte situații și proceduri
diferite, după cum le vom prezenta mai jos.
Camera sau Președintele Secției
căreia i-a fost repartizată cererea în conformitate cu articolul 52 pct.1 din
Regulament, va proceda în conformitate cu articolul 54 pct.2 potrivit uneia din
următoarele variante:
- să ceară părţilor să prezinte
toate informaţiile privitoare la fapte, orice document sau orice alt element
considerat pertinent de Cameră sau de Preşedintele ei - lit. a
- să aducă cererea la cunoştinţa
Părţii contractante pârâte şi s-o invite să-i prezinte observaţii scrise
privitoare la cerere şi, la primirea acestora, să-l invite pe reclamant să
răspundă la ele – lit. b
- să invite părţile să-i prezinte
observaţii scrise complementare – lit. c
II. Procedura aplicabilă atunci când suntem în
ipoteza prevăzută de art. 54 pct.2 lit.b din Regulament
Și
după această etapă, Președintele Secției, acționând ca judecător unic, poate
declara cererea ca fiind inadmisibilă sau să o radieze de pe rolul Curții. În
acest caz, Președintele Secției se pronunță prin decizie definitivă, fără a
exista posibilitatea vreunui recurs, iar aplicantul este informat printr-o
scrisoare, în conformitate cu paragraful 3 al articolului 54 din Regulament.
De
asemenea, în aplicarea articolului 54 pct.2 lit.b din Regulament, după ce
Curtea, prin Cameră sau Președintele Secției, transmite cererea Părții
contractante pârâte, aceasta stabilește un termen până la care respectiva parte
trebuie să-i prezinte observații scrise. Guvernul Părții contractante pârâte
poate răspunde sau nu acestei solicitări. După caz, absența unui răspuns poate
fi necesară sau nu Curții pentru a se pronunța adecvat asupra cererii. În
general, reiese din practica Curții, că dacă capetele de cerere prezentate,
constituie obiectul unei jurisprudențe bine stabilite, Curții nu-i sunt
necesare observațiile Guvernului pentru a se pronunța asupra admisibilității și
asupra fondului.
Dacă
asemenea observații au fost trimise de Guvernul Părții contractante pârâte,
până la termenul stabilit, atunci Curtea va informa aplicantul cu privire la
acestea și îl va invita să formuleze propriile observații cu privire la
acestea. Cu toate acestea, practica Curții demonstrează că observațiile
Guvernului sunt trimise aplicantului doar pentru informare, nefiind obligat să
răspundă la acestea.
În
aplicarea articolului 54&2(b) din Regulament Camera este cea care poate
decide să examineze admisibilitatea și fondul în același timp, în conformitate
cu art.29&1 din Convenție, deși în conformitate cu articolul 54A&1 teza
finală, Curtea poate oricând să se pronunțe asupra admisibilității printr-o
decizie distinctă. Atunci când ne găsim în ipoteza examinării de către Cameră,
concomitent, a admisibilității și a fondului, urmează ca părțile să fie
invitate să prezinte în observațiile lor orice solicitare privind satisfacția
echitabilă și orice propuneri privind soluționarea amiabilă a cauzei.
Solicitările lor sunt supuse exigențelor prevăzute de articolele 60 și 62 din
Regulamentul Curții.
După
transmiterea de către părți a observațiilor și a oricăror altor solicitări,
dacă nu s-a ajuns la vreo altă soluție sau la o reglementare amiabilă, Camera
poate, dacă pe baza argumentelor părților consideră cauza admisibilă, să
pronunțe imediat o hotărâre asupra fondului cauzei.
Este interesant de știut
dacă sub aspectul formei pe care ar
trebui să o îmbrace orice observații sau argumentări ale părților există
sau nu norme clare. Din informațiile de pe site-urile Curții, rezultă că
asemenea comunicări cu Curtea trebuie să respecte condițiile prevăzute de
articolul 38 din Regulament și ar trebui să fie în concordanță cu
Instrucțiunile Practice emise de Președintele Curții. Articolul 38 din
Regulament nu stabilește direct o anumită formă ci arată că asemenea Obervații
scrise sau alte documente trebuie depuse în termenul stabilit de Președintele
Camerei sau de judeătorul raportor, după caz. De aemenea, articolul 38
stabilește o sancțiune cu privire la nerespectarea cu prilejul depunerii a unei
instrucțiuni practice emise în temeiul art. 32 din Regulament, anume
neincluderea unor asemena Observații sau documente în dosar. O asemenea
sancțiune poate fi înlăturată prin decizie contrară a Președintelui Camerei. Data
luată în considerare pentru calculul termenului stabilit de Președintele
Camerei sau judecătorul raportor se calculează în conformitate cu art. 38&2
din Regulament, fiind data certificată a trimiterii documentului sau, în lipsa
acesteia, data primirii sale la grefă. Cu toate acestea, Instrucțiunile
Practice conțin numeroase referiri la forma pe care ar trebui să o respecte
orice observații scrise. Pe de altă parte, dacă se vor studia Instrucțiunile
Practice cu privire la Observațiile Scrise se va putea constata că acestea nu
sunt definite în vreun fel, ceea ce conduce la ideea unei lipse clare de
sistematizare și elucidare a procedurii. În aceste condiții, salvarea trebuie
identificată eventual în vreun Ghid cu privire la procedurile în fața Curții
ori în doctrină, această din urmă variantă nefiind nicidecum cea mai comodă și
sigură soluție.
eu sunt
RăspundețiȘtergere