Cauza 27329/06
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului
din 24.06.2014
Cauza
Roşiianu vs. România
Cuvinte cheie: CEDO; Articolul 6; Articolul 10; prejudiciul moral.
I.
Ideea principală
Nerespectarea de către autorități a hotărârilor
judecătorești definitive care le impun să divulge informații publice către
jurnalist constituie o încălcare a libertății de a primi și transmite
informații, adică a libertății de exprimare consacrată de articolul 10 al
Convenției Europene a Drepturilor Omului, în coroborare cu accesul la
justiție(dreptul la un proces echitabil), drept recunoscut și garantat de
articolul 6 al Convenției europene.
II.
Starea de fapt
Reclamantul a prezentat în perioada de referință a cauzei
un program de televiziune la un post local din Baia-Mare, punând în discuție,
printre alte aspecte, modul de utilizare a fondurilor publice de către
municipalitate. În exercitarea profesiei sale, reclamantul a contactat primarul
orașului solicitând ca anumite informații
de natură publică să îi fie comunicate. El a formulat trei solicitări
succesive pe diverse teme. Primarul i-a răspuns reclamantei în trei scrisori
formulate laconic. Luând în considerare că aceste scrisori nu conțineau răspunsuri adecvate la cererile sale de
informații, reclamantul a introdus în fața instanței de judecată trei proceduri
separate solicitând, printre altele, emiterea unui ordin de divulgare de
informații. În trei decizii separate, instanța de judecată a admis cererile
reclamantului și a dispus transmiterea de către primar a informațiilor
solicitate. Cu toate acestea, hotărârile judecătorești nu au fost puse în
executare. Faptul că reclamantul fusese înștiințat că poate să se prezinte la
municipalitate și să obțină unele fotocopii după documente care conțineau
informații supuse unor variate interpretări constituie o executare
necorespunzătoare a hotărârilor judecătorești. Curtea europeană nu a putut
analiza dacă respectivele documente la care se făcea referire în comunicările
municipalității conțineau în realitate informațiile solicitate de reclamant,
deoarece guvernul nu a pus la dispoziția curții respectivele documente și nici
un rezumat al acestora.
III.
Articolul 6
Curtea europeană pornește de la ideea că accesul la
justiție nu înseamnă că un stat este obligat să execute orice hotărâre
judecătorească civilă indiferent de natura lor sau de circumstanțe. Cu toate
acestea, autoritatea publică în acest caz face parte din administrația
municipală, care constituie o componentă a statului, iar interesele sale coincid
cu necesitatea administrării corecte a justiției. În cazul în care autoritățile
administrative refuză sau nu respectă sau doar
întârzie în acest sens, garanțiile de la articolul 6 de care se bucură
justițiabilul în faza judiciară a procedurilor devin golite de conținut. În
plus, este greșit să se pretindă unui individ care a obținut o hotărâre
judecătorească definitivă împotriva statului să solicite executarea silită
pentru a i se recunoaște dreptul. Oricum, reclamantul a parcurs o serie de
etape pentru a obține executarea hotărârii judecătorești, solicitând impunerea
unei amenzi primarului, formulând o plângere penală și chiar solicitând
executarea silită de către un executor judecătoresc. În plus, trebuie să se
țină cont că reclamantul nu a fost informat niciodată printr-o decizie
administrativă cu privire la vreun motiv care să facă imposibilă executarea de
către autorități a hotărârii judecătorești. Toate aceste aspecte sunt suficiente
pentru a se concluziona că prin refuzul de a executa hotărârile judecătorești
definitive prin care se dispunea transmiterea către reclamant a informațiilor
de interes public, autoritățile naționale l-au privat pe reclamant de accesul
său efectiv la un tribunal.
IV.
Articolul 10
A existat o interferență în dreptul la liberă exprimare a
reclamantului în calitate de jurnalist. Precum în cazul Kenedi împotriva
Ungariei, prezenta cauză privește accesul reclamantului la informații de
interes public necesare pentru exercitarea profesiei sale. Reclamantul a
obținut trei hotărâri judecătorești prin care i se conferea dreptul de acces la
anumite informații. Reclamantul era implicat într-o obținere legitimă de informații asupra unui domeniu de importanță
publică, anume despre activitățile
administrației publice locale. În plus, ținând cont de intenția sa de a
comunica informațiile solicitate publicului și în consecință de a contribui la dezbaterea
publică în ceea ce privește buna administrare a bunului public, dreptul
reclamantului de a transmite informații a fost afectat. În mod asemănător, a
existat o executare necorespunzătoare a hotărârilor judecătorești în cauză.
Autoritățile locale nu au susținut niciodată că respectivele informații
solicitate erau nedisponibile. Complexitatea informațiilor solicitate și
efortul substanțial care ar fi putut interveni pentru a se consemna și
transmite respectivele informații ar fi putut constitui singura posibilă
explicație a imposibilității de a furniza cu celeritate informațiile. Având în
vedere aceste circumstanțe, guvernul nu a prezentat nici un argument care să
justifice că interferența asupra
dreptului reclamantului ar fi prevăzută de lege sau că este întemeiată pe unul
sau mai multe interese legitime. Ca urmare, a fost încălcat articolul 10 al
convenției.
V.
Horărârea Curții
1.
Uneşte cu fondul cererii excepțiile întemeiate pe
calitatea de victimă a reclamantului şi pe aplicarea art. 37 § 1 b) şi c) din
Convenţie şi le respinge;
2. Declară cererea admisibilă;
3. Hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie;
4. Hotărăşte
că a fost încălcat art. 10 din Convenţie;
5. Hotărăşte:
a) că statul
pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data
rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie,
următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât, la rata de
schimb aplicabilă la data plăţii:
i.
4 000 EUR
(patru mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit,
pentru prejudiciul moral;
ii.
4 448 EUR (patru mii patru sute patruzeci şi opt de
euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru
onorariul avocatului, care se plătesc direct avocatului Hătneanu;
iii.
300 EUR (trei sute de euro), plus orice sumă ce poate fi
datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de secretariat, care se plătesc direct organizaţiei APADOR-CH;
b) că, de la
expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume
trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii
facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană,
aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte
procentuale;
6. Respinge
cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de
cerere.
Comentarii
Trimiteți un comentariu