Treceți la conținutul principal

Cauza Caboulov î. Ucrainei, cererea nr. 41015/04, hotătârea din 19 noiembrie 2009



În cazul extrădării unei persoane la solicitarea Kazahstanului, exista riscul suferirii unor tratamente inumane ori degradante.

În fapt,

Reclamantul, Amir Kaboulov este un cetăţean kazah, născut în 1979, în prezent deţinut în stare de arest preventiv în Ucraina. În 2003 el a fost acuzat în ţara de origine, în absenţă, de săvârşirea unei infracţiuni de omor, motiv pentru care autorităţile din Kazahstan au emis un mandat internaţional de arestare. În Kazahstan, omorul în formă agravată este o infracţiune care poate atrage pedeapsa cu moartea.

Reclamantul a fost arestat pe 23 august 2003 în Ucraina şi deţinut începând de atunci. În Ucraina, el a fost deţinut pentru că s-a solicitat extrădarea lui.

În septembrie 2003, autorităţile din Kazahstan au solicitat Procurorului general al Ucrainei, extrădarea reclamantului, oferind în aceeaşi timp şi asigurări cum că el nu va fi condamnat la moarte în situaţia în care o să fie extrădat. Autorităţile din Ucraina au fost de acord cu solicitarea. Între octombrie 2004 şi decembrie 2004, avocatul şi mama reclamantului au întreprins mai multe demersuri prin care au contestat legalitatea detenţiei. Rezultatul acestor demersuri este încă necunoscut în prezent.

În faţa Curţii europene, reclamantul a invocat faptul că el nu a avut posibilitatea să conteste detenţia sau să primească compensaţii pentru această detenţie. De asemenea, a susţinut că extrădarea către Kazahstan îi pune în pericol viaţa şi posibilitatea de a beneficia de un proces echitabil. De asemenea, autorităţile din Ucraina au făcut presiuni asupra sa pentru a-şi retrage plângerea adresată Curţii europene. El a invocat art. 2,3,5(1),(2),(3),(4), 6, 13 şi 34 din Convenţie.

În drept,

În ce priveşte art. 2, riscul aplicării pedepsei cu moartea în caz de extrădare

Deşi există pedeapsa cu moartea în Kazahstan, în 2007 – 2008 nici o asemenea pedeapsă nu a fost executată, ci comutată la detenţiune pe viaţă. Autorităţile au dat asigurări că în caz de extrădare, reclamantul nu va fi condamnat la moarte. Astfel, Curtea a decis că în caz de extrădare nu există un pericol real ca reclamantul să fie condamnat la moarte şi executat, motiv pentru care art. 2 nu a fost încălcat.

Art. 3 – rele tratamente în caz de extrădare

În analiza efectuată de Curte au fost luate în considerare mai multe rapoarte ale unor organizaţii interne şi internaţionale, care au descrise în mod credibil mai multe situaţii de tortură, rele tratamente aplicate deţinuţilor, bătăi şi folosirea forţei împotriva celor cercetaţi pentru a obţine mărturii, fără a există investigaţii despre asemenea acuzaţii. Rapoartele au dezvăluit şi condiţiile precare de detenţie existenţe în Kazahstan, datorită supraaglomerărilor, a lipsei de hrană, a accesului la tratament medical. Kazahstan nu a prezentat informaţii care să combate cele susţinute de organizaţii. Pe baza informaţiilor existente , Curtea a decis că în caz că reclamantul ar fi extrădat în Kazahstan, Ucraina ar încălca art. 3.

Art. 13 – în ce priveşte lipsa remediilor pentru a contesta legalitatea extrădării

În privinţa necesităţii existenţei unor remedii naţionale, pentru îndreptarea încălcării unor drepturi fundamentale, Curtea a considerat că instanţele Ucrainene nu au reuşit asigurarea acestui drept, de mai multe ori motivând prin lipsa competenţei de a judeca asemenea cereri. În consecinţă, s-a reţinut încălcarea dreptului la un remediu efectiv.

În ce priveşte plângerea privind art. 6,

Curtea a susţinut că nu există nici un dubiu că Ucraina nu va pune în executarea hotărârea CEDO, şi nu-l va extrăda pe reclamant, motiv pentru care Curtea nu consideră că e necesar examinarea unei probleme ipotetice de genul.

În ce priveşte art. 5,

Art. 5(1) – detenţie ilegală

În analizarea acestei plângeri, Curtea a ajuns la concluzia că legislaţia Ucrainei privind procedura extrădării nu este una previzibilă, accesibilă şi precisă, motiv pentru care art. 5(1) a fost încălcat în cauză.

De asemenea, pentru că autorităţile ucrainene nu au reuşit să facă dovada faptului că reclamantul fusese informat despre motivele detenţiei sale, Curtea a considerat că Ucraina a încălcat şi art. 5(2) în ce priveşte obligaţia de informare în caz de detenţie.

Pentru că reclamantul nu a avut posibilitatea de a contesta detenţia sa, Curtea a subliniat lipsa unei proceduri accesibile şi previzibile care să stabilească un mecanism privind contestarea deciziilor luate cu privire la extrădare, motiv pentru care şi art. 5(4) a fost încălcat în speţă. În final, în ce priveşte pretenţie reclamantului în legătură cu art. 5(5), Curtea a concluzionat că legislaţia Ucrainei nu prevede dreptul reclamantului de a obţine compensaţii în caz de detenţie ilegală, motiv pentru care şi acest text a fost considerat încălcat.

În ce priveşte art. 34 – obstacole în calea dreptului de a se adresa Curţii europene

Curtea a primit o scrisoare de la reclamant în data de 3 septembrie 2008, prin care reclamantul susţine că doreşte să retragă cererea adresată Curţii. Scrisoarea a fost însoţită de o altă scrisoare, de la Guvernatorului locului de detenţie unde a fost deţinut reclamantul, scrisoare din al cărui conţinut a reieşit că autorităţile cunoşteau conţinutul scrisorii reclamantului. Scrisoarea autorităţilor a fost trimisă separat, dar comenta cele susţinute de reclamant în propria scrisoare. Curtea a considerat o asemenea circumstanţă ca fiind incompatibilă cu dreptul reclamantului de a se adresa Curţii europene.

Pentru prejudiciul moral suferit, Curtea a acordat reclamantului, pe baza art. 41 din Convenţie, 5000 de euro.

Notă:

1. Prin hotărârea de azi, Curtea practic a stabilit că extrădările către Kazahstan contravin art. 3, în consecinţă, CEDO a instituit un moratoriu de facto asupra extrădărilor.

2. Cauza este un foarte bun exemplu, pentru situaţia în care Curtea analizează în mod nemijlocit fapte, cum a făcut în speţă în conturarea situaţiei existente în Kazahstan. De precizat, că de obicei Curtea nu acţionează ca un „fact finder tribunal”, dar în situaţia de faţă, altă posibilitate nu exista, datorită faptului că în alte cauze, Curtea judecă de obicei, după ce în acel stat au fost epuizate toate remediile naţionale existente. Or, în acest caz, statul unde urma să fie extrădat reclamantul nu este parte la proces în faţa CEDO, nu este nici măcar membru în Consiliul Europei. Este la fel de interesant faptul că în acest procedeu minuţios, Curtea a recurs la diferite rapoarte ale unor organizaţii internaţionale non-guvernamentale, care au analizat situaţia din Kazahstan. În consecinţă, practic CEDO a conferit un rol acestor organizaţii în ce priveşte protecţia internaţională a drepturilor omului.

3. Interzicerea extrădării unei persoane într-un stat unde există pericolul că acesta urmează să fie supusă la rele tratamente se numeşte în dreptul internaţional „obligation of non-refoulement”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…

RAMANAUSKAS ÎMPOTRIVA LITUANIEI, CEREREA NR. 74420/01, HOT. DIN 05.02.2008 - AGENT PROVOCATOR - PROCES ECHITABIL

Domnul Kestas Ramanauskas cetăţean Letonia, născut in 1966 in Kaišiadorys.


ÎN FAPT

Kestas a fost abordat de AZ în vederea achitării lui VS contra sumei de 3000 dolari americani.
Prima dată Kestas a refuzat însă după ce AZ a reiterat oferta de câteva ori, Kestas a acceptat.
Guvernul a susţinut că VS şi AZ au negociat mita cu Domnul Kestas din proprie iniţiativă şi înainte de a anunţa autorităţile.
AZ era ofiţer în cadrul Ministerului de Interne într-o unitate specializată pe anticorupţie (STT) a procedat la informarea superiorilor săi în legătură cu faptul ca Domnul Kestas a acceptat mita.
La 26 Ianuarie 1999 STT a introdus o cerere în faţa adjunctului procurorului general în vederea aprobării unui model de conduită penală simulate. Cererea a fost aprobata la 26 Ianuarie 1999 şi justificată în baza informaţiilor operaţionale adunate de STT. Documentul a fost semnat de adjunctul procurorului general la 27 Ianuarie 1999, aceasta constituind forma finală a documentului.
La data de 11 Februarie 1…