Treceți la conținutul principal

Cauza C‑486/12

Cauza C‑486/12

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene
din 12.12.2013


Cuvinte cheie: trimitere preliminară; articolul 12 Directiva 95/46/CE; dreptul de acces; taxă impusă pentru exercitarea dreptului de acces la propriile date.



I. Obiectul cauzei

Cererea de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Gerechtshof teʼs‑Hertogenbosch (Țările de Jos) pentru interpretarea articolului 12 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Articolul 12 din Directiva 95/46, intitulat „Dreptul de acces”, prevede:

„Statele membre garantează oricărei persoane vizate dreptul de a obține de la operator:

(a) fără constrângere, la intervale rezonabile și fără întârzieri sau cheltuieli excesive:

– confirmarea că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate, precum și informații referitoare la scopul prelucrării, categoriile de date avute în vedere și destinatarii sau categoriile de destinatari cărora le sunt comunicate datele;

– comunicarea într‑o formă inteligibilă a datelor care fac obiectul prelucrării și a altor informații disponibile cu privire la originea datelor;

– informații cu privire la principiile de funcționare a mecanismului prin care se efectuează prelucrarea automată a datelor care o privesc, cel puțin în cazul deciziilor automatizate prevăzute la articolul 15 alineatul (1);

(b) după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor a căror prelucrare nu respectă dispozițiile prezentei directive, în special datorită caracterului incomplet sau inexact al datelor;

(c) notificarea terților cărora le‑au fost comunicate datele cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare efectuată în conformitate cu litera (b), dacă această notificare nu se dovedește imposibilă sau nu presupune un efort disproporționat.”



II. Starea de fapt

Cauza are la bază acțiunea formulată de X împotriva unei decizii prin care i-a fost solicitată plată unei taxe pentru eliberarea unui certificat atestat pentru conformitate care conține date cu caracter personal. Astfel, în cadrul unui litigiu, domnul X a solicitat administrației comunei în care avea reședința să îi comunice datele cu caracter personal pentru anii 2008 și 2009, în special adresele sale succesive. Ca răspuns la această solicitare, administrația locală i‑a furnizat un extras certificat pentru conformitate al datelor cu caracter personal în cauză, în temeiul articolului 79 alineatul 3 din Wet GBA, și i‑a solicitat, în schimb, plata unei taxe de 12,80 euro.



III. Întrbările preliminare

Instanța de trimitere a hotărât să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Dreptul de acces (în temeiul articolului 79 alineatul 2 din Wet GBA) corespunde obligației de comunicare a datelor care fac obiectul prelucrării, menționată la articolul 12 litera (a) a doua liniuță din [D]irectiva [95/46/CE]?

2) Articolul 12 litera (a) din [această] directivă se opune perceperii unei taxe de timbru pentru comunicarea de date cu caracter personal care fac obiectul prelucrării, prin intermediul unui extras al datelor deținute de administrația locală?

3) În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: perceperea taxei de timbru în discuție este excesivă în sensul articolului 12 litera (a) din directiva [menționată]?”



IV. Considerentele Curții

Curtea arată că în conformitate cu o jurisprudență constantă textul Directivei trebuie să fie interpretat atât în funcție de voința reală a autorului, cât și în funcție de scopul urmărit de acesta.

Articolului 12 litera (a) din Directiva 95/46 nu cuprinde indicații care să permită să se considere că statele membre ar fi obligate să comunice cu titlu gratuit elementele avute în vedere de această dispoziție. Dimpotrivă, rezultă că statele membre sunt obligate să comunice elementele menționate fără cheltuieli excesive.

În concluzie, Curtea arată că din modul de redactare a articolului 12 litera (a) din Directiva 95/46 rezultă că această dispoziție nici nu impune, nici nu interzice statelor membre perceperea de taxe în cazul exercitării dreptului de acces la datele cu caracter personal, cu condiția ca cuantumul acestor taxe să nu fie excesiv.

.

Articolului 12 litera (a) din Directiva 95/46 prevede că statele membre conferă oricărei persoane dreptul de acces la datele cu caracter personal care o privesc, precum și la informațiile cu privire la destinatarii, la categoriile de destinatari ai acestor date și la raționamentul care stă la baza oricărei prelucrări automate a datelor respective.

În cauză, Curtea a statuat că revine astfel statelor membre sarcina de a stabili dacă comunicarea elementelor prevăzute la articolul 12 litera (a) din Directiva 95/46 este însoțită de plata unor taxe și, dacă este cazul, să stabilească cuantumul acestora la un nivel care să nu fie excesiv. În plus, statele membre care solicită plata unor taxe în schimbul exercitării dreptului de acces la informațiile prevăzute la articolul 12 litera (a) din Directiva 95/46 trebuie să stabilească cuantumul taxelor respective la un nivel care să constituie un echilibru just între, pe de o parte, interesul persoanei vizate de a‑și proteja viața privată, în special prin intermediul dreptului său de a‑i fi comunicate datele într‑o formă inteligibilă, pentru a putea, dacă este cazul, să își exercite drepturile de rectificare, de ștergere și de blocare a acestor date în cazul în care prelucrarea lor nu respectă dispozițiile directivei menționate, precum și drepturile de opoziție și de introducere a unei acțiuni în justiție, și, pe de altă parte, sarcina pe care obligația de comunicare a acestor informații o reprezintă pentru operator.

În final, Curtea a statuat că, în scopul aplicării articolului 12 litera (a) din Directiva 95/46, atunci când o autoritate publică națională aplică taxe în schimbul exercitării dreptului de acces al unei persoane fizice la datele cu caracter personal care o privesc, cuantumul acestor taxe nu trebuie să depășească costul comunicării acestor date.

V. Hotărârea Curții

1) Articolul 12 litera (a) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date trebuie interpretat în sensul că nu se opune perceperii de taxe cu ocazia comunicării de date cu caracter personal de către o autoritate publică.

2) Articolul 12 litera (a) din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că, pentru a garanta că taxele percepute în cazul exercitării dreptului de acces la datele cu caracter personal nu sunt excesive în sensul acestei dispoziții, cuantumul lor nu poate să depășească costul comunicării datelor respective. Revine instanței naționale sarcina de a efectua verificările necesare, în raport cu împrejurările din cauza principală.



VI. Aprecieri

Hotărârea Curții Europene de Justiție lămurește aspecte legate de posibilele condiționări pe care statele le-ar impune persoanelor vizate pentru exercitarea dreptului lor de acces, în virtutea articolului 12 din Directivă, la propriile date cu caracter personal. Curtea a luat în considerare o serie de elemente:

- Deținătorul bazei de date în cauză este o autoritate publică, beneficiară a dreptului de a colecta și prelucra date cu caracter personal, în temeiul legii;

- Autoritatea publică, operatorul de date, este finanțată de cetățeni și trebuie să lucreze în interesul lor;

- O posibilă taxă impusă persoanei vizate pentru a i se comunica date personale deținute de autoritatea publică nu trebuie să fie excesivă în raport cu interesele persoanei vizate și, în concret, nu are voie să depășească costurile comunicării[1];

- O taxă excesivă ar împiedica efectul util pe care trebuie să îl aibă prevederile care consacră drepturi ale persoanei vizate, precum de rectificare, ștergere, blocare, opoziție și acțiune în justiție.






[1] Regulamentul General privind Protecția Datelor, cuprinde lămuriri în privința condițiilor cererilor adresate de persoanele vizate. Astfel, la articolul 12, intitulat Transparenţa informaţiilor, a comunicărilor şi a modalităţilor de exercitare a drepturilor persoanei vizate, aliniatul (5) se prevede: „Informaţiile furnizate în temeiul articolelor 13 şi 14 şi orice comunicare şi orice măsuri luate în temeiul articolelor 15-22 şi 34 sunt oferite gratuit. În cazul în care cererile din partea unei persoane vizate sunt în mod vădit nefondate sau excesive, în special din cauza caracterului lor repetitiv, operatorul poate:

a)fie să perceapă o taxă rezonabilă ţinând cont de costurile administrative pentru furnizarea informaţiilor sau a comunicării sau pentru luarea măsurilor solicitate;
b)fie să refuze să dea curs cererii.

În aceste cazuri, operatorului îi revine sarcina de a demonstra caracterul vădit nefondat sau excesiv al cererii”.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...

Convenția privind criminalitatea informatică(Budapesta, 2001)

               Convenția de la Budapesta a fost negociată de statele membre ale Consiliului Europei, Canada, USA, Japonia, Africa de Sud, astfel încât are valențele unui tratat să-i spunem „transeuropean”.   În momentul de față sunt 68 de state părți - https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list?module=signatures-by-treaty&treatynum=224, care fie au ratificat fie au aderat la această convenție, impactul global fiind extrem de previzibil. La această Convenție, în 2003, în urma cu 20 de ani, s-a adoptat primul Protocol privind rasismul comis prin intermediul sistemelor electronice. În 2022, a fost adoptat și supus spre ratificare cel de-Al doilea Protocol adițional la Convenția privind criminalitatea informatică referitor la cooperarea consolidată și la divulgarea probelor electronice. Convenția de la Budapesta stipulează accesul și exprimarea liberă în mediul online, dar în același timp impune anumite reguli, aplicabile în cazu...

Dezbaterea Centrului de Studii de Drept European: Protecția datelor și Registrul automatizat privind infractorii sexuali

La data de 28 septembrie 2023, studenții UMFST ”GE Palade”, din cadrul cercului studențesc Lex Criminis (Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan, Ana Moise și Eduard Moldovan) au participat la dezbaterea ”Neconformitatea unor prelevări de probe ADN cu principiile dreptului Uniunii Europene” . Evenimentul sa desfășurat la sediul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Organizatorul principal al activității științifice a fost prof. univ. dr. Mihail-Daniel Șandru, iar keynote speakerii au fost conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu și av. Emanuel Drăgan.   Din notițele studenților participanți se rețin cele ce urmează. Profesorul Mihai Șandru a evidențiat următoarele: - principiile dreptului Uniunii Europene nu sunt enumerate explicit în actele juridice europene, iar tratatele UE trebuie corelate cu jurisprudența pentru a fi corect aplicate; - intervenția CJUE pentru dezvoltarea principiilor din diferite domenii este o substanțială, iar acestea ...