Treceți la conținutul principal

Bulfinsky î. României (hotărâre din 1 iunie 2010)

La originea cauzei se află cererea nr.28823/04 înaintată împotriva României de către dl. Cristian Răzvan Bulfinsky, în data de 2 iulie 2004, în baza art.34 din Convenţie

ÎN FAPT
La începutul lunii aprilie 2002, organele responsabile de lupta împotriva crimei organizate şi traficului de droguri au primit informaţii despre faptul ca reclamantul împreună cu 2 prieteni, P.T şi D.C., sunt implicaţi în traficul de droguri. În acea perioadă, reclamantul şi D.C. erau studenţi. În 18 aprilie 2002 poliţia a primit autorizaţie din partea procurorului pentru a utilize agenţi sub acoperire şi un colaborator pentru a investiga pretinsele activităţi infracţionale. Agenţi sub acoperire sunt “Toni” şi “Sven”(Alex) iar colaboratorul “Gotti” au primit autorizaţia de a participa la operaţiune.

Evenimentele necontestate din 29 aprilie 2002
În acea zi, Sven s-a întâlnit cu reclamantul, D.C. şi P.T. la restaurantul “E”, stabilind să se întâlnească mai târziu. La ora 21.15, reclamantul şi P.T. erau cu Alex(Sven) pe terasa restaurantului “M” iar D.C. stătea la o masă alăturată, împreună cu câţiva prieteni, când, mai mulţi ofiţeri de poliţie îmbrăcaţi în civil, s+au ridicat de la celelalte mese şi i-au arestat pe suspecţi. O pungă galbenă de plastic a fost luată de sub masa reclamantului iar conţinutul său verificat: poliţia a găsit o pâine iar sub aceasta erau mai multe pachete învelite cu bandă maro care conţineau 2,016 tablete albe, ulterior dovedind-se ca fiind ecstasy.
Acuzaţia

Reclamantul şi prietenii săi au fost arestaţi şi au fost deţinuţi pe tot parcursul procedurilor, fiind acuzaţi de trafic de droguri. D.C. şi P.T. împreună cu 2 martori au fost audiaţi la parchet, unde au fost analizate şi declaraţile scrise date de Toni şi Sven(Alex). De asemenea, au fost cercetate apartamentele reclamantului si ale lui DC, fără însă să fie găsite alte droguri sau substanţe ilegale.

Judecata în primă instanţă
Mai multe audieri au loc la Tribunalul Bucureşti. Cei 3 acuzaţi neagă însă implicarea lor în traficul de droguri şi au susţinut în mod repetat că şi Gotti a fost prezent la întâlnirea de la restaurantul M, iar punga de plastic ar fi aparţinut acestui, evenimentele de la restaurantul”E” fiind o înscenare. Avocaţii reclamanţilor au insistat asupra importanţei audierii lui Gotii în faţa instanţei. De asemenea, au solicitat să fie luate amprente de pe punga de plastic şi pachetele în care se aflau tabletele. În final, au cerut o confruntare între reclamanţi pentru a putea dovedi faptul că poliţia a pus presiunea asupra lor şi le-a făcut promisiuni pentru a obţine declaraţiile iniţiale.
Fărăr a fi administrate aceste probe, reclamanţi au fost condamnaţi de tribunalul Bucureşti pentru trafic de droguri la 4 ani de închisoare.
Apelul
Hotărârea Tribunalului a fost atacată cu apel, avocatul reclamanţilor susţinând că drogurile îi aparţin lui Gotii. Curtea de Apel Bucureşti a menţinut decizia Tribunalului însă a schimbat pedeapsa la 6 ani de închisoare. Recursul a fost respins de ÎCCJ în data de 20 aprilie 2004.
ÎN DREPT
Reclamanţi s-au plâns de încălcarea dreptului la un proces echitabil, a art. 6 para.1 şi 3, în cadru procedurilor penale desfăşurate împotriva lor.
Evaluarea Curţii
Conform jurisprudenţei recente, Curtea a statuat că rolul său nu este acela de a determina dacă unele probe au fost obţinute ilegal, ci să examineze dacă aceste ilegalităţi nu au condus la încălcări ale unor drepturi protejate de convenţie. Astfel, Curtea trebuie să examineze calitatea hotărârilor naţionale asupra pretinsei înscenări pentru a se asigura că drepturile reclamantului au fost protejate în mod corespunzător.(vezi Ramanauskas î. Lituaniei, Malinias î. Lituaniei, Bzkov î. Rusiei).
Instanţa naţională s-a bazat doar pe probele obţinute în timpul investigaţilor. Instanţa nu a răspuns cererii apărării referitoare la implicare lui Gotti în aceste evenimente sau asupra cereri de a se recolta amprente de pe pungă şi pachete.Mai mult, instanţă nu i-a audiat pe agenţii sub acoperire, astfel că apărarea nu a avut posibilitatea de ai audia. În lumina celor susţinute de apărare, instanţa nu putea asigura corectitudinea şi egalitatea armelor, fără să-l audieze pe Gotti şi fărăr posibilitatea audieri, chiar şi în scris, a poliţiştilor sub acoperire.
Curtea nu poate statua că declaraţia dată în faţa instanţei trebuie să primeze celor făcute în timpul investigaţiilor, chiar dacă acestea sunt în conflict. Cu toate acestea, Curtea consideră că motivare Tribunalului pentru a justifica priotatea declaraţiei făcute în faţa investigatorilor poate fi o încălcare a dreptului la apărare.
În concluzie, Curtea constată că instanţele naţionale nu au examinat suficient faptele susţinute de apărare, există o încălcare a art.6 para.1 din Convenţie.
În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale reclamantului, referitoare la art.3, 7 şi 14, Curtea consideră că sunt doar o reiterare a celor examinate la art.6. În plus, Curtea statuează că este impotant pentru art.3, ca executarea pedepsei în sine şi nu doar condamnare să fie umilitoare pentru reclamant, dar în acest caz nu există o astfel de umilinţă. Fapta pentru care a fost condamnat reclamantul este prevăzută de lege, astfel că plângerea făcută în baza art.7 este nefondată. În ceea ce priveşte plângerea făcută în baza art.5 din Convenţie, Curtea constată ca periada de detenţie preventivă a încetat prin condamnarea din 15 aprilie 2003, expirând astfel termenul de 6 luni. Astfel Curtea nu a găsit nici o încălcare a celorlante drepturi protejate de Convenţie

Despăgubiri

Deoarece Curtea a stabilit o încălcare a drepturilor protejate de Convenţie, în baza prevederilor Codului de Procedură Penală, reclamantul are dreptul de a redeschide procedurile la nivel naţional.
Curtea acordă 10000 de euro cu titlu de despăgubiri morale.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…