Treceți la conținutul principal

Comisia Europeană şi Consiliul Europei au demarat discuţiile comune privind aderarea UE la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Potrivit unui comunicat de presă al Curţii Europene în data de 07.07.2010 au fost demarate, la Strasbourg, discuţii oficiale privind aderarea Uniunii Europene la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Thorbjørn Jagland, Secretarul General al Consiliului Europei, şi Viviane Reding, vice-preşedinte al Comisiei Europene, au marcat începutul acestui proces comun în cadrul unei reuniuni la Strasbourg. Cei doi oficiali au discutat despre progresul acestui proces, astfel încât cetăţenii să poată beneficia într-un timp cât mai scurt de o puternică şi mai coerentă protecţie a drepturilor fundamentale în Europa.

"Astăzi este un moment cu adevărat istoric. Suntem acum punerea în aplicare a veriga lipsă în sistemul european de protecţie a drepturilor fundamentale, care garantează coerenţa între abordările de Consiliul Europei şi Uniunea Europeană ", a declarat vice-preşedintele Viviane Reding, Comisarul UE pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie. "UE are un rol important în consolidarea sistemului Convenţional al drepturilor fundamentale. Avem deja propria Cartă aDrepturilor Fundamentale, care reprezintă cea mai modernă codificare din lume a drepturilor fundamentale. Aceasta este o condiţie prealabilă foarte bună pentru o întâlnire cu succes a minţilor între partenerii de negociere."

"Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este un punct de referinţă esenţial pentru protecţia drepturilor omului în întreaga Europă. Prin acceptarea de a supune activitatea instituţiilor sale la aceleaşi reguli privind drepturile omului şi la acelaşi control care se aplică pentru toate democraţiile europene, Uniunea Europeană a trimite un mesaj foarte puternic - faptul că Europa este în schimbare - şi că cei mai influenţi şi cei mai puternici sunt gata să accepte partea lor de responsabilitate pentru această schimbare şi în cadrul aceastei schimbări", a declarat Thorbjørn Jagland, Secretarul General al Consiliului Europei.

Aderarea UE la CEDO va plasa UE pe picior de egalitate cu statele sale membre în ceea ce priveşte sistemul de protecţie a drepturilor fundamentale, sistem supravegheat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Acest lucru va permite ca vocea UE să fie auzită atunci când cauzele ajung pe rolul Curţii de la Strasbourg. Odată cu aderarea, UE va deveni al 48-lea semnatar al CEDO. Uniunea va avea propriul judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
Aderarea va oferi, de asemenea, o nouă posibilitate de remedii pentru cetăţeni. Aceştia vor putea înainta plângeri Curţii Europene a Drepturilor Omului - după ce au epuizat căile de atac interne - cu privire la pretinsa încălcare a drepturilor lor fundamentale de către UE în.

Fundal

Aderarea UE la CEDO este prevăzută în cuprinsul articolului 6 din Tratatul de la Lisabona şi de articolul 59 din CEDO, după modificatrea prin Protocolul 14.
La 17 martie, Comisia a propus directivele de negociere pentru aderarea UE la CEDO (IP/10/291). La 4 iunie, miniştrii de justiţie din UE au acordat Comisiei mandatul de a desfăşura negocieri în numele lor. La 26 mai, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a dat un mandat ad-hoc Comitetului director pentru drepturile omului pentru a elabora cu UE instrumentul juridic necesar pentru aderarea UE la CEDO.

Etapele următoare

Începând de astăzi (07.07.2010), negociatorii din partea Comisiei şi experţi de la Comitetul pentru Drepturile Omului, din cadrul Consiliul Europei, se vor întruni în mod regulat pentru a lucra la acordul de aderare. La sfârşitul procesului, a acordul de aderare se va încheia între Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei şi în unanimitate de către Consiliul UE. Parlamentul European, care trebuie să fie pe deplin informat cu privire la toate etapele negocierilor, trebuie să îşi dea acordul. După ce acordul este încheiat, acesta va trebui să fie ratificat de către toate cele 47 părţi contractante la CEDO, în conformitate cu cerinţele lor constituţionale, inclusiv cele care sunt, de asemenea, state membre ale UE. Ambele părţi se angajează la încheiere calmă şi rapidă a discuţiilor, care să permită ca aderarea să aibă loc cât mai curând posibil.

Eudoxiu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…