Treceți la conținutul principal

Fisa deJurisprudenta 2 Fals Informatic

TITLUL CAUZEI: Parchetul  Teleorman vs VCE

STATUS:

Tribunalul Teleorman a hotărât prin Sentința nr. 32 din 21 aprilie 2015, pronunțată în dosarul cu nr. 75/D/P/2014 din 20 ianuarie 2015. Sentința este supusă apelului

DATA ORICĂREI DECIZII:

Prin sentința penală nr. 32/2015, Tribunalul Teleorman a constatat că fapta comisă de inculpată constituie prev. de art. 325Cod penal (falsul informatic); art. 322Cod penal (falsul în înscrisuri sub semnătură privată) şi art. 295Cod penal (delapidarea), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

SCURTĂ DESCRIERE A CAUZEI:

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că la data de 06 iunie 2011, în calitate de consilier clienţ i zona rapidă din cadrul B.C.R. – Agenţia Z, funcţie care implica activităţi de gestionare specifice de primire, păstrare şi eliberare de sume de bani, a introdus date informatice în sistemul informatic al băncii, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul sustragerii de sume de bani din contul numitei FIL şi a determinat sistemul informatic al băncii să editeze un ordin de plată numerar, care conţinea prevederi false, în sensul că numita FIL ar fi solicitat eliberarea sumei de 4500 lei. Ordinul de plată a fost semnat de inculpată atât la rubrica rezervată casierului cât şi la rubrica solicitantului, ca şi când ar fi fost semnat de acesta, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 4500 lei.

ACUZAȚII ȘI PRETENȚII:

Prin rechizitoriul nr. 75/D/P/2014 din 20 ianuarie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Teleorman a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata  V.C.E, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 325Cod penal (falsul informatic); art. 322Cod penal (falsul în înscrisuri sub semnătură privată) şi art. 295Cod penal (delapidarea), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

DECIZIA FINALĂ:

Tribunalul Teleorman a hotărât prin Decizia nr. 32/2015 din 21-apr-2015: În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpata VCE la pedeapsa de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals informatic. În baza art. 215 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare. În baza art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod penal 1969, inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 1 (unu) an şi 6 (şase) luni închisoare. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 şi art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a – II – a, b Cod penal 1969. În baza art. 25 alin. 1, art. 23 alin. 2,3 Cod procedură penală şi art. 397 Cod procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 4895,23 lei către partea civilă BCR, reprezentând despăgubiri civile. În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală anulează înscrisul fals numit ordin de plată numerar emis de BCR S.A. În baza art. 275 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpata să plătească suma de 1500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

OBSERVAȚII:

În cauză s-a făcut aplicarea legii penale mai favorabile. Cauza pune în discuție punerea în aplicare a pedepsei de închisoare cu executare.

Eduard Moldovan

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Dezbaterea Centrului de Studii de Drept European: Protecția datelor și Registrul automatizat privind infractorii sexuali

La data de 28 septembrie 2023, studenții UMFST ”GE Palade”, din cadrul cercului studențesc Lex Criminis (Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan, Ana Moise și Eduard Moldovan) au participat la dezbaterea ”Neconformitatea unor prelevări de probe ADN cu principiile dreptului Uniunii Europene” . Evenimentul sa desfășurat la sediul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Organizatorul principal al activității științifice a fost prof. univ. dr. Mihail-Daniel Șandru, iar keynote speakerii au fost conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu și av. Emanuel Drăgan.   Din notițele studenților participanți se rețin cele ce urmează. Profesorul Mihai Șandru a evidențiat următoarele: - principiile dreptului Uniunii Europene nu sunt enumerate explicit în actele juridice europene, iar tratatele UE trebuie corelate cu jurisprudența pentru a fi corect aplicate; - intervenția CJUE pentru dezvoltarea principiilor din diferite domenii este o substanțială, iar acestea se î