Treceți la conținutul principal

Digitalizarea la coada Biroului: călătoria Kafkiană a înmatriculării vehiculelor în România

De la

În păienjenișul birocratic al României, procesul de înmatriculare a autovehiculelor se transformă într-o veritabilă odisee pentru proprietari, relevă o analiză juridică detaliată a textelor de lege aplicabile(https://iusiuventutis.blogspot.com/2024/04/unele-critici-privind-procedura.html). Conform Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 1501/2006, înmatricularea vehiculelor este obligatorie pentru punerea în circulație a autovehiculelor și presupune navigarea printr-un labirint de cerințe și documentații, fiind gestionată de serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.

Scopul acestei proceduri, deși teoretic aliniat intereselor publice - verificarea legalității achiziției, impunerea taxelor aferente și înregistrarea vehiculelor - în practică devine un impediment considerabil, limitând dreptul de proprietate al cetățeanului prin cerințe disproporționate și costisitoare. Lista lungă de documente necesare, de la dovada înregistrării fiscale la certificate de autenticitate și procuri speciale autentice, adaugă straturi suplimentare de complexitate și costuri.

Un punct de fricțiune major îl reprezintă cerința procurii autentice pentru mandatarea unei terțe părți în procesul de înmatriculare, o condiție care adaugă timp și cheltuieli suplimentare într-un proces deja anevoios. Această cerință, impusă printr-un act administrativ subordonat și nu printr-o lege propriu-zisă, contravine principiului libertății contractuale, ridicând serioase semne de întrebare cu privire la legalitatea și proporționalitatea sa.

Mai mult, analiza scoate în evidență o discrepanță notabilă între tratamentul operatorilor economici care comercializează vehicule noi și ceilalți profesioniști în domeniu, afectând principiul concurenței libere. Excepțiile oferite anumitor categorii de operatori economici, permițându-le să depună mandate în formă simplificată, denaturează piața și favorizează anumite entități în detrimentul altora, o încălcare clară a normelor de concurență și a principiilor economiei de piață.

Această situație subliniază o problemă mai largă a sistemului administrativ românesc: o digitalizare insuficientă și o tendință de a complica inutil procesele care ar putea fi simplificate, în detrimentul cetățeanului. În vreme ce alte țări avansează spre sisteme mai eficiente și prietenoase cu utilizatorul, România pare să rămână ancorată în practici învechite, unde timpul și resursele cetățenilor sunt consumate în labirintul birocratic.

Nicolae Ploeșteanu
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

De la
O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.
29 de comentarii
Citiți mai multe

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

De la
Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr
2 comentarii
Citiți mai multe

Dezbaterea Centrului de Studii de Drept European: Protecția datelor și Registrul automatizat privind infractorii sexuali

De la
La data de 28 septembrie 2023, studenții UMFST ”GE Palade”, din cadrul cercului studențesc Lex Criminis (Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan, Ana Moise și Eduard Moldovan) au participat la dezbaterea ”Neconformitatea unor prelevări de probe ADN cu principiile dreptului Uniunii Europene” . Evenimentul sa desfășurat la sediul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Organizatorul principal al activității științifice a fost prof. univ. dr. Mihail-Daniel Șandru, iar keynote speakerii au fost conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu și av. Emanuel Drăgan.   Din notițele studenților participanți se rețin cele ce urmează. Profesorul Mihai Șandru a evidențiat următoarele: - principiile dreptului Uniunii Europene nu sunt enumerate explicit în actele juridice europene, iar tratatele UE trebuie corelate cu jurisprudența pentru a fi corect aplicate; - intervenția CJUE pentru dezvoltarea principiilor din diferite domenii este o substanțială, iar acestea se î
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe