17 iunie 2009

Hotărârea Curţii (Camera a doua) din 13 iulie 2006 în cauza C-103/05

Regulamentul CE nr. 44/2001; articolul 6(1); situaţii când există mai mulţi pârâţi; acţiune introdusă într-un stat membru împotriva unei persoane domiciliată în acel stat, care face obiectul unor proceduri de faliment şi împotriva unui co-pârât domiciliat în alt stat membru; inadmisibilitatea acţiunii împotriva persoanei care este subiectul procedurilor de faliment; competenţa instanţei sesizate în legătură cu co-pârâtul; excepţia de necompetenţă



Împrejurările cauzei

1. Prin decizia unei instanţe austriece s-a efectuat o cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în conformitate cu articolele 68 şi 234 din TCE, iar CJCE s-a pronunţat cu privire la interpretarea articolului 6(1) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială. Cererea a fost efectuată în contextul unui litigiu existent între două societăţi comerciale: Reisch Montage AG şi Kiesel Baumaschinen Handels GmbH, privind returnarea unei plăţi în valoare de 8689,22 EUR.

2. Potrivit articolului 2(1) din Regulament „Sub rezerva dispoziţiilor prezentului regulament, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acţionate în justiţie, indiferent de naţionalitatea lor, în faţa instanţelor statului membru în cauză”.
Articolul 3 stabileşte următoarele:
„(1) Persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi acţionate în justiţie în faţa instanţelor unui alt stat membru numai în temeiul normelor enunţate în secţiunile 2 - 7 din prezentul capitol.
(2) Împotriva acestora nu pot fi invocate în special regulile de competenţă enunţate în anexa I.”

3. Potrivit articolului 5 din Regulamentul nr.44/2001, denumit „Competenţe speciale”, o persoană domiciliată într-un stat membru poate fi chemată în justiţie în alt stat membru, în anumite condiţii.
În plus, articolul 6(1) din Regulament prevede:
„O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru mai poate fi acţionată în justiţie:
1. atunci când există mai mulţi pârâţi, în faţa instanţei domiciliului oricăruia dintre aceştia, cu condiţia ca cererile să fie atât de strâns legate între ele încât să fie oportună instrumentarea şi judecarea lor în acelaşi timp, pentru a se evita riscul pronunţării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecării separate a cauzelor;”

4. Potrivit dreptului austriac, litigiile prin care se urmăreşte executarea sau asigurarea drepturilor de sechestru asupra fondului unei societăţi aflate în faliment, nu vor putea începe şi nici continua decât după procedurile de faliment.

5. În 2004, Reisch Montage, cu sediul în Lichtenstein, a chemat în judecată în faţa unei instanţe austriece pe pârâţii Gisinger, domiciliat în Austria, şi Kiesel, cu sediul în Germania. Kiesel a furnizat elemente de siguranţă lui Gisinger în valoare de 8689,22, iar Reisch Montage urmăreşte să recupereze această sumă.

6. Prin hotărârea din 24 februarie 2004 instanţa austriacă a respins, în temeiul legii austriece relevante, ca inadmisibilă acţiunea formulată de Reisch Montage dar numai cu privire la domnul Kisinger pe motivul că procedurile de faliment privind bunurile sale au fost demarate la 23 iulie 2004 şi nu fuseseră finalizate la vremea când acţiunea fusese formulată. Hotărârea a devenit irevocabilă.

7. Kiesel a contestat competenţa instanţei care fusese sesizată cu acţiunea, argumentând că Reish Montage nu se putea întemeia pe articolul 6(1) din Regulamentul nr.44/2001 pentru a justifica competenţa instanţei austriece, din moment ce acţiunea îndreptată împotriva d-lui Gisinger fusese respinsă ca inadmisibilă în temeiul legii austriece.
8. Prin hotărârea din 15 aprilie 2004 instanţa austriacă a admis excepţia lipsei de competenţă invocată de Kiesel şi a respins acţiunea lui Reisch Montage pe motivul că instanţa nu avea competenţă internaţională şi competenţă materială.
9. În apel, în urma dezbaterilor, instanţa de apel austriacă a casat hotărârea primei instanţe şi a respins excepţia de necompetenţă invocată de Kiesel.
10. Kiesel a formulat o revizuire în faţa instanţei supreme din Austria, care a decis să suspende cauza şi să formuleze următoarea întrebare Curţii de Justiţie:
Poate un justiţiabil să se întemeieze pe articolul 6(1) din Regulamentul 44/2001 atunci când introduce o acţiune împotriva unei persoane domiciliată în statul forului şi împotriva unei persoane rezidentă în alt stat membru, însă în condiţiile în care acţiunea împotriva persoanei domiciliate în statul forului este deja inadmisibilă la momentul la care acţiunea este formulată, deoarece procedurile de faliment au fost deja începute împotriva sa, situaţie care potrivit dreptului naţional reprezintă un incident procedural?

Aprecierea Curţii de Justiţie

11. Prin întrebarea sa, instanţa naţională urmăreşte în esenţă să afle dacă articolul 6(1) din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că poate constitui temeiul unei acţiuni introdusă într-un stat membru împotriva unui pârât domiciliat în acel stat şi împotriva unui co-pârât domiciliat în alt stat membru atunci când acţiunea este considerată, la momentul formulării sale, ca fiind inadmisibilă în raport cu primul pârât.
12. Curtea ţine pentru început să se observe că competenţa statuată la articolul 2 din Regulamentul nr. 44/2001, respectiv că instanţele din statul membru în care pârâtul este domiciliat sunt cele competente, reprezintă principiul general şi doar prin derogare de la acest principiu Regulamentul cuprinde reguli speciale de competenţă, care sunt în mod exhaustiv enumerate, cauze în care pârâtul poate sau trebuie, în funcţie de caz, să fie chemat în faţa instanţelor unui alt stat membru.
13. În acest sens, există o jurisprudenţă constantă care atestă că regulile speciale de competenţă trebuie interpretate în mod strict şi că nu se poate accepta o interpretare extensivă, dincolo de cazurile expres prevăzute de Regulamentul 44/2001.
14. Revine instanţelor naţionale sarcina de a interpreta asemenea reguli ţinând cont de principiul securităţii juridice, care este unul dintre obiectivele Regulamentului 44/2001.
Acest principiu pretinde, în special, că regulile speciale de competenţă trebuie interpretate în aşa fel încât să abiliteze în mod normal un pârât bine-informat să prevadă în faţa cărei instanţe, alta decât aceea din statul de domiciliu, ar putea fi chemat în judecată.
Dacă ne referim la competenţa specială prevăzută de articolul 6(1) din Regulamentul nr. 44/2001, un pârât poate fi chemat, atunci când el este unul dintre mai mulţi pârâţi, în faţa oricărei instanţe în care aceştia îşi au domiciliul, însă acesta stabileşte şi condiţia „ca cererile să fie atât de strâns legate între ele încât să fie oportună instrumentarea şi judecarea lor în acelaşi timp, pentru a se evita riscul pronunţării unor hotărâri ireconciliabile în cazul judecării separate a cauzelor”.
În această privinţă, trebuie să se observe, în primul rând, că prevederea analizată nu include vreo referire expresă la aplicarea regulilor naţionale sau vreo cerinţă ca o acţiune formulată împotriva unui număr de pârâţi să fie admisibilă, atunci când ea este formulată, în raport cu oricare dintre co-pârâţi potrivit dreptului naţional.
În al doilea rând, independent de această primă consideraţie, întrebarea formulată urmăreşte să determine dacă o regulă naţională prin care se instituie o excepţie pentru lipsă de competenţă, poate să facă inaplicabil articolul 6(1) din Regulament.
15. Există o jurisprudenţă constantă în sensul că prevederile Regulamentului trebuie interpretate independent, prin raportare la cadrul şi la scopul său. Concomitent, din moment ce nu există vreo prevedere specifică, cum este cazul articolului 59 din Regulamentul nr. 44/2001, spre exemplu, care prevede în mod expres situaţia aplicării regulilor naţionale şi în consecinţă poate constitui temei juridic, articolul 6(1) din Regulament nu poate fi interpretat într-o manieră în care aplicarea sa să fie făcută dependentă de efectele regulilor naţionale.
16. În aceste circumstanţe, articolul 6(1) din Regulamentul 44/2001 poate constitui temei în contextul unei acţiuni de genul celei în cauză. Cu toate acestea, regula specială de competenţă prevăzută la articolul 6(1) din Regulament nu poate fi interpretată în aşa fel încât ea să permită unui petent să efectueze o plângere împotriva unui număr de pârâţi pentru singurul scop de a înlătura pe unul dintre aceştia de la jurisdicţia instanţelor din statul membru în care acel pârât este domiciliat. Însă, nu pare ca acesta să fie cazul de faţă.
22. În lumina consideraţiilor de mai sus, Curtea hotărăşte că articolul 6(1) din Regulamentul 44/2001 trebuie să fie interpretat în sensul că, într-o situaţie de genul celei din acţiunea naţională, acea prevedere pe care se poate întemeia o acţiune formulată într-un stat membru împotriva unui pârât domiciliat în acel stat şi a unui co-pârât domiciliat în alt stat membru, chiar şi atunci când acea acţiune a fost declarată ca inadmisibilă cu privire la primul pârât.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu