Treceți la conținutul principal

Decizia de inadmisibilitate Adrian Mihai Ionescu î. României, carerea nr. 36659/04, din 28 iunie 2010

APLICAREA, PENTRU PRIMA DATĂ, A CONDIŢIEI DE ADMISIBILITATE PRIVIND "PREJUDICIUL IMPORTANT", INTRODUS DE PROTOCOLUL NR. 14.


Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a suferit modificări substanţiale prin intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14, la data de 1 iunie 2010. O modificare se referă la introducerea unei noi condiţii de admisibilitate, prevăzut de articolul 35 parag. 3 lit. b), conform căreia, Curtea respinge o cerere ca inadmisibilă dacă „reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, cu excepţia cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin protocoalele sale impune examinarea pe fond a cererii şi cu condiţia de a nu respinge pentru acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instanţă naţională”.

Chiar înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei, s-a pus problema cum anume se va determina ce înseamnă un „prejudiciu important pentru un reclamant”. Un posibil răspuns la această întrebare se va afla în urma jurisprudenţei Curţii, care în viitor, prin aplicarea prevederii, va stabilii criterii jurisprudenţiale. Noua condiţie de admisibilitate, intrată în vigoare de aproape o lună, a fost aplicată de Curtea europeană prima dată într-o cauză, în cauza Adrian Mihai Ionescu î. României.

Reclamantul s-a născut în 1974 şi trăieşte la Bucureşti. El a introdus o acţiune în despăgubire la o judecătorie din Bucureşti, solicitând daune de 90 de euro de la o companie de transport rutier, pe motiv că pârâta nu a respectat condiţiile de siguranţă şi de confort care apărea într-un material publicitar, cu ocazia unei călătorii efectuate de reclamant de la Bucureşti la Madrid. Instanţa a respins acţiunea motivând că nici una dintre clauzele invocate de reclamant nu apărea în contractul de transport cu compania. Curtea nu s-a pronunţat asupra cererii reclamantului de a fi administrate anumite probe
(documente aflate în posesia pârâtei). Reclamantul a declarat recurs, care a fost respins printr-o decizie definitivă şi irevocabilă, pe motiv că reclamantul nu ar fi arătat motivele pentru care hotărârea nu este legală. Recursul a fost respins în cameră de consiliu, pe 2 aprilie 2004, iar părţile nu au fost citate. La momentul pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul, conform articolului 308 din Codul de procedură civilă, în forma de atunci prevedea că recursul se judecă în două faze. O primă fază era reprezentată de admiterea în principiu. Articolul 308 alin. 4 prevedea că „ În cazul în care completul este în unanimitate de acord ca recursul nu îndeplineşte cerinţele de forma sau ca motivele de recurs invocate şi dezvoltarea lor nu se încadreazã în cele prevãzute de art. 304, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă nici unei căi de atac. Decizia se comunica recurentului.”

Reclamantul s-a adresat Curţii europene, susţinând că în procesul intentat de el companiei de transport s-a încălcat articolul 6 parag. 1 din Convenţie, pe motiv că instanţa de fond nu a răspuns la cererea sa privind administrarea unor probe şi că decizia instanţei de recurs nu a respectat principiul publicităţii.

Curtea europeană, în decizia de inadmisibilitate a susţinut că admisibilitatea probelor este o chestiune de drept intern, iar instanţa naţională a analizat circumstanţele cauzei în mod independent, a răspuns şi a luat o decizie în urma unei proceduri contradictorii. Astfel, capătul de cerere privind administrarea probelor a fost respinsă de Curte ca fiind neîntemeiată.

În ce priveşte respingerea cererii de către instanţa de recurs, Curtea menţionează noua condiţie de admisibilitate, introdusă de Protocolul nr. 14 privind „prejudiciul important”.

Astfel, Curtea precizează prima dată că reclamantul nu a suferit un prejudiciu important, deoarece pierderea financiară era doar de 90 de euro şi nu există probe care să arată că situaţia financiară a reclamantului erau de aşa natură încât rezultatul cauzei să afecteze viaţa personală a reclamantului (parag. 35 din decizie: „35. En l'espèce, la Cour constate que le préjudice financier allégué par le requérant du fait du non-respect des clauses contractuelles de transport était réduit. Il s'agit, selon sa propre estimation, d'un montant de 90 EUR, tous préjudices confondus, alors qu'aucun élément du dossier n'indique qu'il se trouvait dans une situation économique telle que l'issue du litige aurait eu des répercussions importantes sur sa vie personnelle.”)
După aceea, Curtea a examinat dacă respectul pentru drepturile omului pretinde examinarea în fond a cauzei. La această întrebare, Curtea răspunde negativ, pe motiv că dispoziţiile de drept intern privind derularea procesului au fost modificate de atunci. În final, Curtea a considerat că procesul a fost examinat „corespunzător”, astfel că şi a treia condiţie pentru inadmisibilitate a fost îndeplinită.
În consecinţă, Curtea declară cauza ca fiind inadmisibilă.

Precizare: Pe site-ul Curţii europene (aici) s-a afişat textul Convenţiei în format .pdf, cu amendamentele aduse de Protocolul nr. 14, în 30 de limbi. Însă, în varianta în limba română (click aici) articolul 35 apare nemodificat, nu conţine noua condiţie de admisibilitate. Aspectul a fost sesizat Curţii prin e-mail, aşteptăm un răspuns.



K.A.

Comentarii

  1. Reclamantul, Frateele meu Este Professor de mathematica LA Universitäten Polytechnika DIN bucuresti, iar salariul sau nu depaseste 400€/Luna
    In afara Problemei de Fond cine judeca Data 90 Euro Stunt prea Multi sau prea putini?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…

RAMANAUSKAS ÎMPOTRIVA LITUANIEI, CEREREA NR. 74420/01, HOT. DIN 05.02.2008 - AGENT PROVOCATOR - PROCES ECHITABIL

Domnul Kestas Ramanauskas cetăţean Letonia, născut in 1966 in Kaišiadorys.


ÎN FAPT

Kestas a fost abordat de AZ în vederea achitării lui VS contra sumei de 3000 dolari americani.
Prima dată Kestas a refuzat însă după ce AZ a reiterat oferta de câteva ori, Kestas a acceptat.
Guvernul a susţinut că VS şi AZ au negociat mita cu Domnul Kestas din proprie iniţiativă şi înainte de a anunţa autorităţile.
AZ era ofiţer în cadrul Ministerului de Interne într-o unitate specializată pe anticorupţie (STT) a procedat la informarea superiorilor săi în legătură cu faptul ca Domnul Kestas a acceptat mita.
La 26 Ianuarie 1999 STT a introdus o cerere în faţa adjunctului procurorului general în vederea aprobării unui model de conduită penală simulate. Cererea a fost aprobata la 26 Ianuarie 1999 şi justificată în baza informaţiilor operaţionale adunate de STT. Documentul a fost semnat de adjunctul procurorului general la 27 Ianuarie 1999, aceasta constituind forma finală a documentului.
La data de 11 Februarie 1…