Treceți la conținutul principal

Cauza Ciupercescu î. României, cererea nr. 35555/03, hotărârea din 15 iunie 2010

(Cazul persoanei care a detonat o granadă la Liceul Jean Monnet din Bucureşti în 2002)

În fapt,

Reclamantul, Dragoş Ciupercescu s-a născut în 1971. El a fost arestat în martie 2003, fiind suspectat că a furat muniţie şi explozibil şi folosirea acestora în zone publice (a detonat o grenadă în faţa Liceului "Jean Monnet" din Capitală.
El a fost arestat în data de 24 martie 2003. Un raport medical a indicat că reclamantul suferea de tulburări de personalitate antisociale. Având în vedere natura acuzaţiilor, conducerea Penitenciarului Jilava, unde era ţinut în arest reclamantul, a decis că reclamantul se înscrie în categoria „deţinut periculos”, astfel că, în noiembrie 2003 reclamantul a fost transferat în aripa Penitenciarului unde erau închişi condamnaţii periculoşi. Reclamantul a împărţit o celulă cu 9 paturi, cu o suprafaţă totală de 14 metrii pătraţi cu alţi 19 deţinuţi, condamnaţi definitiv la pedepse cuprinse între 10 şi 27 de ani. Regimul de detenţie în care s-a aflat reclamantul era unul special, care implica, printre altele, supravegherea de către ofiţeri mascaţi, percheziţii corporale inopinate în fiecare săptămână (care necesitau dezbrăcarea completă a deţinutului) şi de fiecare dată când deţinutul părărea închisoarea (care necesitau dezbrăcarea parţială a reclamantului), precum şi restricţii cu privire la exerciţii fizice şi la primirea de vizitatori.

În anul 2004 reclamantul a adresat o cererea unei judecătorii din Bucureşti în care s-a plâns de regimul de detenţie. Procurorul a susţinut în cadrul procesului că regimul de detenţie se justifică prin natura acuzaţiilor precum şi prin lipsa locurilor din închisori. Deşi nu a obţinut despăgubiri băneşti, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Rahova. În 2005 şi 2006 reclamantul a mai adresat câte o cerere împotriva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, solicitând daune pentru faptul că a fost deţinut în mod ilegal. Ambele acţiuni au fost respinse. Reclamantul a mai contestat şi regimul de detenţie, însă Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea în 2006. Printr-o hotărâre din 2006, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat pe reclamant la 18 ani de închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru acte de terorism.

În drept,

Reclamantul a invocat în faţa Curţii încălcarea art. 3, 6(1), 6(2) şi 8 din Convenţie. Curtea a considerat că cererea este admisibilă doar în ceea ce priveşte art. 3.


Bazându-se pe art. 3 din Convenţie, reclamantul s-a plâns Curţii că a fost plasat într-un regim de detenţie pentru deţinuţi periculoşi. De asemenea, reclamantul s-a plâns cu privire la condiţiile de detenţie de la Penitenciarul Jilava, în special cu privire la supraaglomerare.

În ceea ce priveşte clasificarea reclamantului ca şi deţinut periculos

Cu privire la acest capăt de cerere, Curtea a acceptat argumentul invocat de instanţele naţionale, conform căruia clasificarea reclamantului ca şi deţinut periculos se justifică prin natura acuzaţiilor care i s-au adus şi pentru care, ulterior, a şi fost condamnat.

În ceea ce priveşte regimul de detenţie în urma clasificării reclamantului drept deţinut periculos
Curtea examinează în primul rând percheziţiile corporale la care a fost supus reclamantul. Deşi, la o primă vedere aceste percheziţii nu erau ilegale, în cazul reclamantului, aceste măsuri au avut două defecte. Astfel, prin rutina lor, aceste măsuri nu îndeplineau nici o necesitate de securitate. În al doilea rând, maniera de executare a acestor percheziţii nu este una potrivită. Astfel, regulile care prevedea acestepercheziţii nu erau suficient de precise, iar dezbrăcarea deţinuţilor era la latitudinea gardienilor, astfel că era loc pentru decizii arbitrare. De asemenea, Curtea consideră că prezenţa „mascaţilor” atunci când reclamantul primea vizite precum şi efectuarea de percheziţii corporale de către aceştia erau de natură să intimideze pe deţinuţi. Cu toate că potrivit Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor şi Pedepselor Inumane ori Degradante asemenea practici nu mai există la Jilava, totuşi, la momentul când reclamantul era deţinut acolo, el a fost supus unor asemenea practici. Din aceste motive, art. 3 s-a încălcat în această cauză.

În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie de la Penitenciarul Jilava

Conform Curţii, în camera în care era deţinut alături de alţi 19 deţinuţi, reclamantul a „beneficiat” de un spaţiu de aproximativ 1,5 metrii pătraţi, în condiţiile în care, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, după o vizită anterioară, a recomandat un standard minim de 4 metrii pătraţi. De asemenea, faptul că reclamantul împărţea o cameră cu condamnaţi definitivi, în timp ce el era în stare de arest preventiv, este privit de Curte ca un factor agravant. Cu un an înainte ca reclamantul să fie deţinut la Jilava, în aripa pentru deţinuţii periculoşi, Comitetul pentru Prevenirea Torturii a descris acest loc de detenţie ca având condiţii de detenţie „îngrozitoare”. Pentru acestea, Curtea consideră că art. 3 s-a încălcat şi în această privinţă.

În aplicarea art. 41, Curtea europeană a acordat reclamantului 14.000 EURO pentru daunele morale suferite şi 4.420 EURO pentru costuri şi cheltuieli.

K.A.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…

RAMANAUSKAS ÎMPOTRIVA LITUANIEI, CEREREA NR. 74420/01, HOT. DIN 05.02.2008 - AGENT PROVOCATOR - PROCES ECHITABIL

Domnul Kestas Ramanauskas cetăţean Letonia, născut in 1966 in Kaišiadorys.


ÎN FAPT

Kestas a fost abordat de AZ în vederea achitării lui VS contra sumei de 3000 dolari americani.
Prima dată Kestas a refuzat însă după ce AZ a reiterat oferta de câteva ori, Kestas a acceptat.
Guvernul a susţinut că VS şi AZ au negociat mita cu Domnul Kestas din proprie iniţiativă şi înainte de a anunţa autorităţile.
AZ era ofiţer în cadrul Ministerului de Interne într-o unitate specializată pe anticorupţie (STT) a procedat la informarea superiorilor săi în legătură cu faptul ca Domnul Kestas a acceptat mita.
La 26 Ianuarie 1999 STT a introdus o cerere în faţa adjunctului procurorului general în vederea aprobării unui model de conduită penală simulate. Cererea a fost aprobata la 26 Ianuarie 1999 şi justificată în baza informaţiilor operaţionale adunate de STT. Documentul a fost semnat de adjunctul procurorului general la 27 Ianuarie 1999, aceasta constituind forma finală a documentului.
La data de 11 Februarie 1…