16 iunie 2010

Cauza Ciupercescu î. României, cererea nr. 35555/03, hotărârea din 15 iunie 2010

(Cazul persoanei care a detonat o granadă la Liceul Jean Monnet din Bucureşti în 2002)

În fapt,

Reclamantul, Dragoş Ciupercescu s-a născut în 1971. El a fost arestat în martie 2003, fiind suspectat că a furat muniţie şi explozibil şi folosirea acestora în zone publice (a detonat o grenadă în faţa Liceului "Jean Monnet" din Capitală.
El a fost arestat în data de 24 martie 2003. Un raport medical a indicat că reclamantul suferea de tulburări de personalitate antisociale. Având în vedere natura acuzaţiilor, conducerea Penitenciarului Jilava, unde era ţinut în arest reclamantul, a decis că reclamantul se înscrie în categoria „deţinut periculos”, astfel că, în noiembrie 2003 reclamantul a fost transferat în aripa Penitenciarului unde erau închişi condamnaţii periculoşi. Reclamantul a împărţit o celulă cu 9 paturi, cu o suprafaţă totală de 14 metrii pătraţi cu alţi 19 deţinuţi, condamnaţi definitiv la pedepse cuprinse între 10 şi 27 de ani. Regimul de detenţie în care s-a aflat reclamantul era unul special, care implica, printre altele, supravegherea de către ofiţeri mascaţi, percheziţii corporale inopinate în fiecare săptămână (care necesitau dezbrăcarea completă a deţinutului) şi de fiecare dată când deţinutul părărea închisoarea (care necesitau dezbrăcarea parţială a reclamantului), precum şi restricţii cu privire la exerciţii fizice şi la primirea de vizitatori.

În anul 2004 reclamantul a adresat o cererea unei judecătorii din Bucureşti în care s-a plâns de regimul de detenţie. Procurorul a susţinut în cadrul procesului că regimul de detenţie se justifică prin natura acuzaţiilor precum şi prin lipsa locurilor din închisori. Deşi nu a obţinut despăgubiri băneşti, reclamantul a fost transferat la Penitenciarul Rahova. În 2005 şi 2006 reclamantul a mai adresat câte o cerere împotriva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, solicitând daune pentru faptul că a fost deţinut în mod ilegal. Ambele acţiuni au fost respinse. Reclamantul a mai contestat şi regimul de detenţie, însă Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea în 2006. Printr-o hotărâre din 2006, Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat pe reclamant la 18 ani de închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru acte de terorism.

În drept,

Reclamantul a invocat în faţa Curţii încălcarea art. 3, 6(1), 6(2) şi 8 din Convenţie. Curtea a considerat că cererea este admisibilă doar în ceea ce priveşte art. 3.


Bazându-se pe art. 3 din Convenţie, reclamantul s-a plâns Curţii că a fost plasat într-un regim de detenţie pentru deţinuţi periculoşi. De asemenea, reclamantul s-a plâns cu privire la condiţiile de detenţie de la Penitenciarul Jilava, în special cu privire la supraaglomerare.

În ceea ce priveşte clasificarea reclamantului ca şi deţinut periculos

Cu privire la acest capăt de cerere, Curtea a acceptat argumentul invocat de instanţele naţionale, conform căruia clasificarea reclamantului ca şi deţinut periculos se justifică prin natura acuzaţiilor care i s-au adus şi pentru care, ulterior, a şi fost condamnat.

În ceea ce priveşte regimul de detenţie în urma clasificării reclamantului drept deţinut periculos
Curtea examinează în primul rând percheziţiile corporale la care a fost supus reclamantul. Deşi, la o primă vedere aceste percheziţii nu erau ilegale, în cazul reclamantului, aceste măsuri au avut două defecte. Astfel, prin rutina lor, aceste măsuri nu îndeplineau nici o necesitate de securitate. În al doilea rând, maniera de executare a acestor percheziţii nu este una potrivită. Astfel, regulile care prevedea acestepercheziţii nu erau suficient de precise, iar dezbrăcarea deţinuţilor era la latitudinea gardienilor, astfel că era loc pentru decizii arbitrare. De asemenea, Curtea consideră că prezenţa „mascaţilor” atunci când reclamantul primea vizite precum şi efectuarea de percheziţii corporale de către aceştia erau de natură să intimideze pe deţinuţi. Cu toate că potrivit Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor şi Pedepselor Inumane ori Degradante asemenea practici nu mai există la Jilava, totuşi, la momentul când reclamantul era deţinut acolo, el a fost supus unor asemenea practici. Din aceste motive, art. 3 s-a încălcat în această cauză.

În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie de la Penitenciarul Jilava

Conform Curţii, în camera în care era deţinut alături de alţi 19 deţinuţi, reclamantul a „beneficiat” de un spaţiu de aproximativ 1,5 metrii pătraţi, în condiţiile în care, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, după o vizită anterioară, a recomandat un standard minim de 4 metrii pătraţi. De asemenea, faptul că reclamantul împărţea o cameră cu condamnaţi definitivi, în timp ce el era în stare de arest preventiv, este privit de Curte ca un factor agravant. Cu un an înainte ca reclamantul să fie deţinut la Jilava, în aripa pentru deţinuţii periculoşi, Comitetul pentru Prevenirea Torturii a descris acest loc de detenţie ca având condiţii de detenţie „îngrozitoare”. Pentru acestea, Curtea consideră că art. 3 s-a încălcat şi în această privinţă.

În aplicarea art. 41, Curtea europeană a acordat reclamantului 14.000 EURO pentru daunele morale suferite şi 4.420 EURO pentru costuri şi cheltuieli.

K.A.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu