Treceți la conținutul principal

Decizia de inadmisibilitate Boniface î. Franţei (cererea nr. 28785/09), decizia din 25 mai 2010

DESPĂGUBIRILE ACORDATE PENTRU RECLAMANT DE CĂTRE INSTANŢELE NAŢIONALE ÎNTR-O ACŢIUNE CIVILĂ PENTRU ACORDAREA DE DESPĂGUBIRI MORALE ŞI MATERIALE PENTRU ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL ÎNTR-UN TERMEN REZONABIL. NU SE ACORDĂ DAUNE MATERIALE DACĂ PREJUDICIUL NU A FOST CAUZAT DE CĂTRE DURATA EXCESIVĂ A PROCESULUI.

În fapt

Autorităţile fiscale, în urma unui audit realizat în 1986, au determinat că reclamantul trebuie să plătească pentru anul 1980 o aproximativ 900.000 de EURO impozit pe profit. Reclamantul a contestat decizia autorităţilor administrative şi în urma procedurilor, Consiliul de Stat, în 2002 a recalculat impozitul datorat şi a stabilit că reclamantul să plătească suma de 481.000 EURO.
Reclamantul, printr-o acţiune civilă a solicitat despăgubiri de 1.126.000 EURO pentru daune materiale şi morale, datorită duratei excesive a procedurilor. Reclamantul a susţinut că suma pretinsă de el se justifică prin cheltuielile de judecată, prin inabilitatea de a se folosi de activele băneşti şi prin sume cheltuite cu anumite probleme de sănătate. Cererea reclamantului a fost respinsă în primă instanţă, iar ulterior Consiliul de Stat a admis parţial cererea şi a acordat reclamantului suma de 13.000 EURO pentru daune morale. În ce priveşte daunele materiale, Consiliul de Stat a ajuns la concluzia că onorariile plătite consultanţilor nu avea legătură cu durata excesivă a procedurilor, că inabilitatea de a se folosi de fondurile lui s-a datorat exclusiv unei cereri de reeşalonare a datoriei şi că reclamantul nu a probat în faţa instanţei faptul că între durata excesivă a procedurilor şi problemele sale de sănătate a existat o legătură de cauzalitate.

În drept,

Reclamantul, invocând articolul 6 s-a plâns de durata excesivă a procedurilor şi a pe baza articolului 1 din Protocolul I., a susţinut că suma acordată de Consiliul de Stat drept despăgubire a fost un remediu insuficient pentru prejudiciile materiale şi morale suferite ca urmare a duratei excesive a procedurilor.

Curtea începe motivarea deciziei prin a menţiona că în situaţia în care autorităţile naţionale constată încălcarea unui drept fundamental, iar prin decizia lor persoanei i se acordă un remediu potrivit şi suficient, persoana în cauză pierde calitatea de victimă pe baza articolului 34 din Convenţiei. În ce priveşte o plângere privind durata excesivă a procedurilor, una dintre caracteristicile unui remediu suficient care ar putea contribui la înlăturarea statutului de victimă se referă cuantumul sumei acordate drept despăgubire. Curtea ia în considerare faptul că încălcarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil a fost constatată de către Consiliul de Stat. Astfel, pentru a examina dacă acest remediu a fost cel potrivit şi suficient, Curtea ia în considerare cuantumul despăgubirilor acordate de Curte, durata procedurilor şi promptitudinea plăţii compensaţiilor. Susţinerea Consiliului de Stat în ceea ce priveşte faptul că reclamantul nu a probat că pierderile invocate se datorează duratei procedurilor nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Curtea consideră suma de 13.000 EURO pentru daune morale drept un remediu potrivit şi suficient. Mai mult durata procedurilor privind acţiunea civilă în despăgubire a fost rezonabilă şi reclamantul nu s-a plâns că ar fi existat o întârziare la plata acestor sume.

În aceste condiţii, Curtea respinge cererea reclamantului ca manifest nefondată.

k.a.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…