Treceți la conținutul principal

Introducere în criminalitatea informatică_Lecția 3_ Tipologii comune de infracțiuni informatice

Cele mai comune tipuri de criminalitate informatică (Phishing, Malware, Ransomware)

Cele mai obișnuite forme de criminalitate informatică, cum ar fi phishing-ul, malware-ul și ransomware-ul, sunt adesea grupate sub termenul general de infracțiuni informatice.

De obicei, acestea sunt clasificate folosind termeni ciudați, neobișnuiți care provin dintr-un limbaj specific dezvoltat în comunitățile de aplicare a legii și printre tehnicieni.

 Unul dintre cele mai frecvente tipuri de infracțiuni informatice este phishing-ul, un termen inspirat din activitatea pescarilor.

Phishing-ul, malware-ul și ransomware-ul reprezintă amenințări semnificative în lumea cibernetică și au o importanță majoră în contextul securității informatice.

Aceste infracțiuni informatice au potențialul de a cauza daune semnificative atât persoanelor cât și organizațiilor.

 

Phishing-ul, unul dintre cele mai  comune și răspândite tipuri de infracțiuni informatice, implică utilizarea tehnicilor de inginerie socială pentru a păcăli oamenii.

Procesul începe de obicei cu trimiterea unor mesaje de e-mail sau mesaje pe WhatsApp sau SMS către mii de destinatari, îndemnându-i să acceseze o pagină web frauduloasă și să furnizeze informații personale, cum ar fi numele de utilizator și parolele.

Scopul acestui proces este obținerea de informații confidențiale, cum ar fi datele de card de credit sau accesul la conturi de e-mail și rețele sociale.

Dacă infractorul reușește, poate să fure fondurile victimelor, în cazul conturilor bancare sau cardurilor de credit.

 

Malware-ul este un alt termen des utilizat în lumea tehnicienilor, provenind din combinarea cuvintelor "malițios" și "software".

Acesta se referă la programe software create cu intenția de a compromite sau deteriora un sistem sau datele informatice, fără permisiunea proprietarului sau utilizatorului.

De obicei, malware-ul este livrat prin atașamentele de e-mail sau link-uri din mesaje (SMS, e-mail sau WhatsApp).

Exemple de malware includ viruși, viermi, adware, spyware și troieni.

 

Ransomware-ul este o altă metodă criminală care implică ingeniozitate socială.

Acesta blochează accesul victimelor la sistemul și datele lor informatice utilizând un tip specific de malware care criptează datele.

 De obicei, atacurile de ransomware încep cu un mesaj de e-mail care conține un fișier atașat, pe care utilizatorii îi descarcă și astfel criptează datele lor involuntar.

Autorii infracțiunii cer o răscumpărare pentru a debloca accesul la datele respective.

II. Cum ne protejăm?

 Pentru a ne proteja împotriva acestor amenințări, este esențial să se ia măsuri pentru securitate cibernetică, cum ar fi:

® educarea, conștientizarea utilizatorilor în ceea ce privește recunoașterea și evitarea phishing-ului,

® utilizarea unui software de securitate eficient pentru a detecta și elimina malware-ul

®și efectuarea de copii de siguranță periodice pentru a preveni pierderea datelor în cazul unui atac ransomware.

Prevenirea și protejarea împotriva acestor amenințări sunt cruciale pentru menținerea securității cibernetice în mediul online, organizațiile și indivizii trebuie să fie vigilenți și să acorde o atenție deosebită.

 

Giulia Veciunca

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Dezbaterea Centrului de Studii de Drept European: Protecția datelor și Registrul automatizat privind infractorii sexuali

La data de 28 septembrie 2023, studenții UMFST ”GE Palade”, din cadrul cercului studențesc Lex Criminis (Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan, Ana Moise și Eduard Moldovan) au participat la dezbaterea ”Neconformitatea unor prelevări de probe ADN cu principiile dreptului Uniunii Europene” . Evenimentul sa desfășurat la sediul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Organizatorul principal al activității științifice a fost prof. univ. dr. Mihail-Daniel Șandru, iar keynote speakerii au fost conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu și av. Emanuel Drăgan.   Din notițele studenților participanți se rețin cele ce urmează. Profesorul Mihai Șandru a evidențiat următoarele: - principiile dreptului Uniunii Europene nu sunt enumerate explicit în actele juridice europene, iar tratatele UE trebuie corelate cu jurisprudența pentru a fi corect aplicate; - intervenția CJUE pentru dezvoltarea principiilor din diferite domenii este o substanțială, iar acestea se î