Treceți la conținutul principal

Cauza Balint vs. Romania (hotărâre din 26 ianuarie 2010)

La originea cauzei se află cererea nr. 44954/04 înaintată împotriva României de către dl. Ion Balint. Curtea a fost sesizată în baza art.34 din Convenţie, în data de 26 Octombire 2004.

ÎN FAPT

În data de 29 septembrie 1994, reclamantul a fost arestat, în principal în baza unor acuzaţii de tâlhărie. Procedurile penale împotriva acestuia şi a altor 3 persoane au fost începute în aceeaşi zi, dar în 24 noiembrie 1994 reclamantul a fost eliberat din arest. Cazul a fost înregistrat la Judecătoria Bucureşti la data de 12 octombrie 1995.
Pe data de 2 aprilie 1996, ca urmare a apelului unui alt inculpat, dosarul a fost trimis la Tribunalul Bucureşti, de unde a fost returnat în 13 mai 1996, fiind inclus pe rolul instanţei în 29 mai 1996. După această dată, nici un document din dosarul cauzei nu a mai putut fi găsit. Drept consecinţă în 7 martie 1997, Judecătoria Bucureşti a retrimis cauza la Parchet pentu reconstituirea dosarului. În data de 6 iunie, dosarul este trimis de la Parchet către Judecătoria Bucureşti, organul judiciar competent să reconstitue dosarul în această etapă a procedurilor. În 30 iunie 1997 cazul este reintrodus pe rolul Judecătorie.
În data de 7 decembrie 2001, Judecătoria a considerat că dosarul este reconstituit. Pe data de 7 februarie 2003, reclamantul fiind condamnat la 6 ani de închisoare. Hotărârea dată de judecătorie este menţinută de Tribunalul Bucureşti prin hotărârea din 12 mai 2004 şi de către Curtea de Apel Bucureşti prin hotărârea din 29 iulie 2004.

ÎN DREPT

Pretinsa încălcare a art.6 para.1 din Convenţie

Reclamantul s-a plâns de faptul că rezultatul procedurilor penale precum şi durata acestora nu sunt compatibile cu cerinţele unui „termen rezonabil”, stabilit in art.6 para.1 din Conveţie. Perioada care trebuie luată în considerare începe în 29 septembire 1994 şi durează până la 29 iulie 2004, ceea ce înseamnă aproape 10 ani.

Cu privire la admisibilitate

Curtea constată că această acţiune nu este clar nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. Curtea precizează şi că nu exită alte motive de inadmisibilitate. Constată astfel că cererea trebuie declarată admisibilă.

Cu privire la fondul cererii

Curtea a reiterat că durata procedurilor trebuie analizată în lumina circumstanţelor cazului: complexitatea cazului, precum şi conduita reclamantului şi a autorităţilor.
Curtea a constatat frecvent încălcări ale art.6 para.1 din Convenţie în cazuri similare cu prezentul caz (Pellissier and Sassi vs. Franţa). Examinând materialul pus la dispoziţie, Curtea consideră că Guvernul nu a înaintat nici un argument capabil să o determine să ajungă la altă concluzie în prezentul caz. Chiar dacă Curtea nu neagă complexitatea cazului, afirmă ca majoritatea întârzierilor au la bază eşecul autorităţilor judiciare de a cita pârâţii sau părţile civile precum şi pierderea dosarului.
În baza jurisprudenţei referitoare la acest subiect, Curtea a statuat că în prezentul caz durata procedurilor a fost excesivă şi nu se încadrează în cerinţele unui „termen rezonabil”. În concluzia a existat o încălcare a art.6 para.1 din Convenţie.

Cu privire la aplicarea art.41

Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, stabilind în baza unei reguli de echitate, o despăgubire de 3200 de euro.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Tinerii cercetători-studenți voluntari la Centrul de Protecția a Datelor din cadrul UMFST ”G.E.Palade”, participanți la Conferința internațională OCTOPUS 2023(13-15 decembrie 2023, București)(I)

La data de 13 decembrie 2023 am participat cu o delegație de 3 studenți(Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan și Eduard Moldovan), de la specializarea drept, la cea mai importantă conferință internațională organizată de Consiliul Europei, la București, sub auspiciile Convenției privind criminalitatea informatică( Convention on Cybercrime – ETS 185). Conferința se desfășoară în frumoasele săli ale Palatului Parlamentului din București, reunind participanți de pe toate continentele lumii. Sunt numeroase aspecte care s-au discutat, astfel că în această „scurtă scriere”, doar am să punctez câteva chestiuni pe care le-am considerat mai aparte ori mai profunde. Este extrem de important pentru început de știut că, dincolo de importanța Convenției de la Budapesta și a Protocoalelor adiționale, în ceea ce privește combaterea criminalității de zi cu zi, precum pornografia infantilă și multe alte infracțiuni, orientarea strategică principală la momentul de față este către dovedirea infracțiuni