Treceți la conținutul principal

GÂNDURI LEGATARE CĂTRE STUDENŢII DIN ANII TERMINALI, ÎN SPECIAL PROFILUL ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE, AI UNIVERSITĂŢII PETRU-MAIOR

Atât de perfecţi în imperfecţiunea noastră, întotdeauna momentul despărţirii de o generaţie de studenţi ne găseşte nepregătiţi ... Pentru ceea ce ar trebui să fim ca profesori avem certitudinea că „examenul” – de această dată al nostru - nu se mai repetă niciodată, fiecare generaţie fiind unică, iar testul de formare a acesteia asemenea. Întrucât rezultatele acestui examen se observă într-un timp necenzurat dar nelimitat, numai indiferenţa ne mai poate salva de la acceptarea lor. Sunt rezultate bune sau mai puţin bune ? Depinde de cantităţile de adevăr, spirit şi cunoaştere ştiinţifică prelucrate de profesori în relaţia cu studenţii pe parcursul anilor de studiu.
Despre aceste cantităţi am să vă vorbesc în această aproape „toamnă universitară” pe care o trăim cu toţii în luna iunie 2008.
Din punctul de vedere al cunoaşterii ştiinţifice universitatea trebuie să reprezinte locul unde să fiţi învăţaţi în domeniul vast al ştiinţelor juridice şi administrative, însă având spectrul larg al marilor principii juridice care ocrotesc în special 3 valori fundamentale : libertatea, integritatea fizică şi psihică şi proprietatea. Pentru ocrotirea acestor valori existenţa dreptului este primordială şi reprezintă un „dat”. Prin utilizarea adecvată a „formelor”, legiuitorul poate asigura obiectivul amintit. Pentru aceasta trebuie să cunoască respectivele forme, uneori să conceapă forme noi şi alţii trebuie să le pretindă. Această realitate evidenţiază importanţa universităţii, pentru că aici trebuie să se pregătească şi definitiveze cei care elaborează acele forme, ori cei care pretind elaborarea lor. Această cunoaştere şi transmiterea ei revine în primul rând universitarilor. Realitatea universitară se dovedeşte a fi precară, fiind prea puţini cei care „cunosc” şi, implicit, puţini cei care „află”. Situaţia este generată de numeroase cauze, în primul rând datorită dorinţei majorităţii, şi cercul profesorilor nu este exclus, de a se propăşi material şi chiar social, în pofida ideii că Universitatea ar trebui să fie locul creaţiei, al valorii ştiinţifice independente de interesele materiale care prin natura lor sunt excluse din acel „laborator ştiinţific”. Această distincţie trebuie să vă fie clară : formăm oameni, recipiente dinamice de cultură, valoare şi supuse doar propriei lor entropii ! ; nu formăm proprietăţi, diplome sau titluri universitare, dealtfel atât de utile administrativ ! Sau cel puţin nu ar trebui să formăm !
Purtând discuţii cu unii dintre dumneavoastră am fost surprins de maturitatea opiniilor care vă caracterizează, dar trist să constat adevărul receptat cu privire la clasa politică, anume că este alcătuită din numeroase persoane cu o conduită în mod notoriu cunoscută drept infracţională. Dacă astfel ar fi realitatea, cu siguranţă şi mediul universitar are de suferit, în special cel juridic, al cărui scop este de a forma generaţii de apărători ai justiţiei, ai societăţii şi ai valorilor indivizilor. „Politicul” rămâne însă întotdeauna cârma vieţii sociale. Pentru a face faţă unei asemenea realităţi spiritul devine o pavăză primordială a juriştilor pentru a-şi apăra propria conştiinţă şi a-şi împlini rostul ! Acest spirit îl poţi regăsi în numeroase ipostaze şi forme prin care viaţa se exprimă : în blândeţea şi dragostea din familie; în respectul prietenilor şi ataşamentul lor; în rigurozitatea pretinsă de profesorii dumneavoastră şi în curajul de a vă sta alături ori de câte ori este nevoie; în capacitatea lor de a vă arăta drumul ideilor exprimate prin litera legii şi nu în cele din urmă, în capacitatea lor de a învăţa din inocenţa, curajul, eleganţa, profunzimea şi ataşamentul ce caracterizează în mod originar tinerii aflaţi pe băncile universităţii.
Vorbind despre spirit, în ceea ce mă priveşte, recunosc şi constat cu mulţumiri, că generaţia dumneavoastră mia oferit posibilitatea de a-l regăsi într-o perioadă în care poate presiunea şi confuzia ce o percep din exterior şi cu siguranţă propriile mele slăbiciuni, caracteristice fiinţelor umane, îmi creau senzaţia că mă părăseşte. Această regăsire este determinată de bucuria convingerii pe care o am că unii dintre dumneavoastră vor căuta şi după absolvirea facultăţii să lămurească şi chiar să creeze întunecatele adevăruri juridice. Şi iată că slăbiciunile mele umane se vindecă încet prin oblojeala valorilor morale care vă caracterizează ... De aceea, drept mulţumire, voi caracteriza generaţia dumneavoastră drept generaţia magistraţilor, pentru că în opinia mea magistratul trebuie să reflecte cel mai mult dintre categoriile de jurişti ideile de curaj, de rigurozitate, de asumare a responsabilităţii şi de justiţie.
În cele din urmă ajungând la adevăr, nu pot decât să vă împărtăşesc propriul adevăr, iar nu altul. În concepţia mea, Dumnezeu înseamnă dragoste, bucurie, râset, ataşament, valorificarea „shekel”-ului de către fiecare în cantitatea primită ... Dar mai presus de toate orice relaţie umană, inclusiv cea dintre studenţi şi profesori, o percep ca o taină în care toate cele amintite se-mbină într-o unică melodie, cântată de instrumente unice. Şi pentru că prea puţin timp mi-a rămas înainte de a ne despărţi, singura valoare pentru care mai puteam să militez a rămas sinceritatea, ca element al bunei credinţe. Cu toate acestea, când veţi fi în momente de bucurie sau dificile, dacă veţi auzi melodia, înseamnă că a existat o taină !
Am să vă amintesc spusele unui profesor de drept civil, anume că în viaţă există doar bunuri, cărţi şi raze de soare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…