Treceți la conținutul principal

TRIBUNALUL SATULUI (I)

Tribunalul Satului, era o formă de manifestare a justiţiei, iar judecata oamenilor simpli făcea mai mult decât judecata funcţionarilor chemati să realizeze dreptatea.

" De cu ziua, veniseră flăcăii din deal, urmati de o droaie de copii, fiecare ducând cîte o sarcină de paie, câte o despicătură două de lemn... şi hrăneau necontenit focul de pe culmea dealului.
Ne-am aşezat eu şi preotul satului, pe două scaune în dosul casei din grădină, ca să auzim mai bine strigătul celor din deal...
- E o judecată aspră strigarea peste sat -îmi zise preotul- dar ajută! Nu-i în stare nici o lege, nici o frică de pedeapsă, nici o autoritate să moralizeze aşa de mult satul, ca strigarea aceasta.
De acolo din deal strigă unul -om priceput la asta- numele unui flăcău, al unei fete, al unei neveste şi apoi începe să înşire toate păcatele celui numit. Mai mare ruşinea!
- Şi ce păcate anume i le înşiră? Şi de unde le ştie pe toate aşa cu de-amănuntul?
- Ce lucru mare să cunoşti cu de-amănuntul toate bunătăţile şi toate relele din sat! Sîntem o mână de oameni şi ne cunoaştem unul pe altul.
Ion, cel ce strigă, nu e lăsat numai cu propriile-i cunoştinţe; vin oamenii şi-i dau informaţiuni despre lucruri pe care el n-are de unde să le ştie.
Vin înşişi părinţii şi-i informează despre obiceiurile rele ale fiilor lor, cari n-ascultă de dojana părintească. Strigarea peste sat este o binefacere pentru părinţi.
O sută de bătăi să dea un tată copilului său şi de-o sută de ori să sară mama în cozile fetii, nu fac atita cât o strigare peste sat. Fata care a rămas nestrigată se mîndreşte anul întreg şi e privită ca fruntea fetelor. Vai de ruşinea însă a aceleia care a fost strigată de două ori pe an!
- Toate bune, am zis eu, dar eu am o banuială, care-ţi răstoarnă toată lauda ce-o aduci acestor strigări.
- Că se face nedreptate şi abuz. Informaţiile pot să fie neadevărate; pot să vie de la oameni pistmătăreţi, de la duşmani. Ce te faci atunci?"

George Coşbuc "Tribunalul satului" în "Dintr-ale neamului nostru", Bucureşti 1903, text publicat în lucrarea Etnologie Juridică -Romulus Vulcănescu 1970.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…