Treceți la conținutul principal

THE CHANGING INTERNATIONAL LEGAL ORDER: HOW HUMAN RIGHTS NGOs SHAPE INTERNATIONAL LAW

Traditionally speaking, Public International Law represents a set of norms enacted by states in order to regulate the relations between them. However, since the end of the Cold War, the role of NGOs has significantly influenced the international realm. NGOs have been subject to significant growth, especially in the area of human rights, humanitarian law and environmental law.


Currently, Article 71 of the UN Charter serves as a legal basis for the activities of NGOs. Article 71 provides that NGOs can intervene in the international arena and can be granted consultative status. NGOs can influence international law-making process in several ways. Firstly, they encourage states to codify international rules. Their initiatives result very often in soft law, which may serve as a basis for future “hard law”. Secondly, NGOs have a watchdog and monitoring role, they ensure that legal norms are applied correctly and provide technical resources or expertise. Furthermore, as Cullen and Morrow point out, NGOs are active participants in the enforcement of international law: they assist non-state actors in bringing international claims. Amongst human rights NGOs acting as amici curiae, the most active bodies are Amnesty International and the International Commission of Jurists. NGOs also operate as lobbyists and advocates, generating publicity about violations of international law.


In the last decades NGOs have become important participants in the creation of international norms, for example NGOs assisting in the drafting of the Convention on the Rights of the Child. McCorquodale and Otto highlight that NGOs are the representatives of the international civil society and are often a means whereby individuals join together to speak as a collective to the rest of international society. Additionally, Posner points out, that NGOs stimulate international attention to human rights violations around the world. They also help to shape the work of the UN and other intergovernmental organizations. NGOs primarily provide accurate information concerning human rights abuses. Their credibility comes from the fact that they are not political in the conventional sense, having “no political affiliation, endorsing no political party.” They also represent a source of support for individuals whose rights are being breached. In addition, they serve an educational function, by informing communities of their rights.


It is important to mention that although NGOs play an important role on the world stage, they are frequently subjected to hostility and opposition from governments. For example, the activities of Greenpeace in their campaign against French nuclear testing in the Pacific led to the sinking of the Greenpeace ship Rainbow Warrior by French agents. Furthermore, governments with poor human rights records perceive NGOs as anti-government organizations which threaten internal stability. Posner emphasizes that governments should perceive NGOs as a positive indicator of a country’s democratic institutions, rather than as a threat to society.


It is beyond doubt that NGOs participate actively in the creation, development, and enforcement of international human rights law. They bring new ideas, sustained focus, and pressure upon states that violate their obligations. Governments should pay close attention to enhance and support their activities.


Bibliography


  • D. Chandler, The Road to Military Humanitarianism: How the Human Rights NGO’s Shaped A New Humanitarian Agenda, 23 Human Rights Quarterly, (2001)
  • H. Cullen, K. Morrow, International civil society in international law: The growth of NGO participation, 7 Non-state actors and International Law, (2001)
  • R. Krut, K. Howard, E. Howard, H. Gleckman, D. Pattison Globalization and Civil Society: NGO Influence in International Decision-Making, available at: http://www.unrisd.org/
  • R. McCorquodale, An Inclusive International Legal System, 17 Leiden Journal of International Law, (2004)
  • R. McCorquodale, The Individual and the International Legal System, in M.D. Evans, International Law, 2nd Edition, Oxford (2006)
  • D. Otto, Nongovernmental Organizations in the United Nations System: The Emerging Role of International Civil Society, 18 Human Rights Quarterly, (1996)
  • M. H. Posner, C. Whittome, The Status Of Human Rights NGOs, 25 Columbia Human Rights Law Review, (1994)
  • C. Price Cohen The Role of Nongovernmental Organizations in the Drafting of the Convention on the Rights of the Child, 12 Human Rights Quarterly, (1990)
  • E. Rebasti, L. Vierucci, A Legal Status for NGOs in Contemporary International Law?, available at: http://www.esil-sedi.eu/fichiers/en/VierucciRebasti_971.pdf
  • J. Ron, H. Ramos, K. Odgers, Transnational Information Politics: NGO Human Rights Reporting, 1986-2000, 49 International Studies Quarterly, (2005)
  • J. Smith, R. Pagnucco, Globalizing Human Rights: The Work of Transnational Human Rights NGOs in the 1990s, 20 Human Rights Quarterly, (1998)
  • M. Törnquist-Chesnier, NGO and International Law, 3 Journal of Human Rights, (2004)


Viorela Bubau

Comentarii

  1. Foarte frumos despre rolul acestora, insa atunci cand evocam aspectele bune, trebuie sa evocam si aspectele negative! Gasim ceva, sau NGO sunt perfecte?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…