Treceți la conținutul principal

UN NOU PREŞEDINTE LA CURTEA INTERNAŢIONALĂ DE JUSTIŢIE





Vineri, 6 februarie 2009, Dl Judecător Hisashi Owada (Japonia) a fost ales de către colegii săi în funcţia de Preşedinte al Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ), înlocuind-o pe Excelenţa Sa, Dna Judecător Rosalyn Higgins (Regatul Unit). Dl Judecător Peter Tomka (Slovacia) urmează să îndeplinească funcţia de Vice-Preşedinte.

Prin intermediul acestui articol ne propunem prezentarea unor date generale privind sistemul electiv al Curţii, respectiv expunerea succintă a unei cariere excepţionale, aflată probabil la apusul său.

CIJ este principalul organ judiciar al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) judecând, în conformitate cu dreptul internaţional public, dispute interstatale şi acordând avize consultative organelor şi agenţiilor ONU. Curtea a fost creată în iunie 1945 prin Carta ONU, activitatea sa debutând practic în aprilie 1946. Sediul acesteia se află în Olanda, la Haga, fiind astfel singurul dintre cele 6 organe ale ONU care nu se află localizat la New York. Limbile sale oficiale sunt engleza şi franceza. În prezent există 14 cauze aflate pe rolul său.

Curtea este compusă din 15 judecători, aleşi pentru un mandat de nouă ani de către Adunarea Generală a ONU şi Consiliul de Securitate. Acestea votează simultan dar separat. Pentru a fi ales, un candidat trebuie să obţină o majoritate absolută în ambele organe, fapt care determină uneori organizarea a mai multor runde de vot. În scopul asigurării continuităţii, alegerile se organizează o dată la trei ani, judecătorii fiind reeligibili. Alegerile se organizează la New York, cu ocazia sesiunii de toamnă a Adunării Generale. Judecătorii astfel aleşi îşi încep mandatul, aşa cum s-a întâmplat şi anul acesta, pe data de 6 februarie a anului viitor, după care Curtea alege prin vor secret Preşedintele şi Vice-Preşedintele care se vor menţine în funcţie pentru următorii trei ani.

Toate Statele-Părţi ale Cartei beneficiază de dreptul de a propune candidaţi. Ceea ce este interesant este faptul că propunerile nu se fac de către guvernele respectivelor state ci prin intermediul Curţii Permanente de Arbitraj, care cuprinde un grup de patru persoane, numite de fiecare Stat în parte. Acestora li se încredinţează decizia propunerii unei persoane de înaltă ţinută morală, care posedă calificările necesare pentru a fi numit în cele mai înalte funcţii jurisdicţionale, fie sunt jurişti ale căror competenţă în ceea ce priveşte dreptul internaţional este recunoscută. În prezent, configuraţia apartenenţei geografice a judecătorilor arată astfel: Africa 3, America Latină şi Zona Caraibelor 2, Asia 3, Europa de Vest şi alte state 5, respectiv Europa de Est 2.

Odată ales, fiecare Membru al Curţii este independent (nu este delegat al Guvernului său), declarând în public că îşi va exercita puterile în mod conştient şi imparţial. Ca o garanţie a independenţei, acestora li se asigură inamovibilitatea, cu excepţia cazului în care se hotărăste prin decizie unanimă a celorlalţi Membrii că judecătorul respectiv nu mai îndeplineşte condiţiile care i-au asigurat mandatul, fapt care, de altfel, nu s-a întâmplat niciodată în istoria Curţii.

Membrii Curţii se bucură de privilegii şi imunităţi comparabile cu cele ale unui şef de misiune diplomatică. În Haga, Preşedintele Curţii îi precedă în importanţă pe seniorii corpurilor diplomatice. Deşi se presupune că CIJ se află în mod permanent în sesiune, numai Preşedintele este obligat să aibă reşedinţa în Haga. În practică însă, majoritatea Membrilor locuiesc aici. Fiecare Membru al Curţii primeşte un salar anual în valoare de 170.080 $, Preşedintele beneficiind de o alocaţie suplimentară specială de 15.000 $, urmând ca la părăsirea Curţii, după nouă ani de activitate, să beneficieze de o pensie anuală care se ridică la suma de 80.000 $.

Hisashi Owada, fost Ambasador al Japoniei la ONU, respectiv Preşedinte al Consiliului de Securitate timp de două mandate, este succesorul în funcţie al Baronesei Rosalyn Higgins. Cea din urmă este prima femeie numită în funcţia de Judecător la CIJ, în 1995, fiind aleasă Preşedinte al instanţei supreme internaţionale în 2006. Ultima cauză a cărei Hotătâre s-a pronunţat sub mandatul său a fost cea privitoare la delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina)

Născută în 1937, într-o familie cu origini evreieşti, aceasta a avut un parcurs academic remarcabil (Universităţile Cambridge şi Yale), culminând de-a lungul timpului cu 13 doctorate onorifice. În ceea ce priveşte activitatea sa profesională tangenţială celei de Membru şi Preşedinte al CIJ amintim: Specialist în Drept International, Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale (1963-1974), Cadru asociat, London School of Economics (1974-1978), Profesor de Drept Internaţional, Univeristatea Kent (1978-1981), Profesor de Drept Internaţional, London School of Economics (1981-prezent), Vice-Preşedinte, Institutul Britanic de Drept Internaţional şi Comparat (1981-prezent).

De asemenea, Rosalyn Higgins este autoarea câtorva lucrări de referinţă în domeniul dreptului internaţional, cea mai importantă fiind probabil „Problems and Process: International Law and How We Use It”.

În momentul în care Foreign Office-ul britanic a propus-o pe aceasta pentru o funcţie la Curte au existat voci care exprimau un oarecare scepticism referitor la faptul că unele State Membre ale ONU nu vor vota în favoarea unei femei de origine evreiască. Excelenţa Sa respinge însă astfel de supoziţii. „Refuz să cred că am fost percepută vreodată ca fiind Rosalyn Higgins, avocatul internaţional evreu – şi sper că nici Rosalyn Higgins femeia-avocat internaţional.” După modesta noastră opinie, prin raportare la subiectul dezbătut, un asemenea răspuns poate proveni numai de la o persoană care a aşezat excelenţa profesională pe primul plan, preferând să nu supraliciteze caracteristicile personale, care constituie până la urmă un dat al sorţii.

(L.)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…