8 februarie 2009

UN NOU PREŞEDINTE LA CURTEA INTERNAŢIONALĂ DE JUSTIŢIE





Vineri, 6 februarie 2009, Dl Judecător Hisashi Owada (Japonia) a fost ales de către colegii săi în funcţia de Preşedinte al Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ), înlocuind-o pe Excelenţa Sa, Dna Judecător Rosalyn Higgins (Regatul Unit). Dl Judecător Peter Tomka (Slovacia) urmează să îndeplinească funcţia de Vice-Preşedinte.

Prin intermediul acestui articol ne propunem prezentarea unor date generale privind sistemul electiv al Curţii, respectiv expunerea succintă a unei cariere excepţionale, aflată probabil la apusul său.

CIJ este principalul organ judiciar al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) judecând, în conformitate cu dreptul internaţional public, dispute interstatale şi acordând avize consultative organelor şi agenţiilor ONU. Curtea a fost creată în iunie 1945 prin Carta ONU, activitatea sa debutând practic în aprilie 1946. Sediul acesteia se află în Olanda, la Haga, fiind astfel singurul dintre cele 6 organe ale ONU care nu se află localizat la New York. Limbile sale oficiale sunt engleza şi franceza. În prezent există 14 cauze aflate pe rolul său.

Curtea este compusă din 15 judecători, aleşi pentru un mandat de nouă ani de către Adunarea Generală a ONU şi Consiliul de Securitate. Acestea votează simultan dar separat. Pentru a fi ales, un candidat trebuie să obţină o majoritate absolută în ambele organe, fapt care determină uneori organizarea a mai multor runde de vot. În scopul asigurării continuităţii, alegerile se organizează o dată la trei ani, judecătorii fiind reeligibili. Alegerile se organizează la New York, cu ocazia sesiunii de toamnă a Adunării Generale. Judecătorii astfel aleşi îşi încep mandatul, aşa cum s-a întâmplat şi anul acesta, pe data de 6 februarie a anului viitor, după care Curtea alege prin vor secret Preşedintele şi Vice-Preşedintele care se vor menţine în funcţie pentru următorii trei ani.

Toate Statele-Părţi ale Cartei beneficiază de dreptul de a propune candidaţi. Ceea ce este interesant este faptul că propunerile nu se fac de către guvernele respectivelor state ci prin intermediul Curţii Permanente de Arbitraj, care cuprinde un grup de patru persoane, numite de fiecare Stat în parte. Acestora li se încredinţează decizia propunerii unei persoane de înaltă ţinută morală, care posedă calificările necesare pentru a fi numit în cele mai înalte funcţii jurisdicţionale, fie sunt jurişti ale căror competenţă în ceea ce priveşte dreptul internaţional este recunoscută. În prezent, configuraţia apartenenţei geografice a judecătorilor arată astfel: Africa 3, America Latină şi Zona Caraibelor 2, Asia 3, Europa de Vest şi alte state 5, respectiv Europa de Est 2.

Odată ales, fiecare Membru al Curţii este independent (nu este delegat al Guvernului său), declarând în public că îşi va exercita puterile în mod conştient şi imparţial. Ca o garanţie a independenţei, acestora li se asigură inamovibilitatea, cu excepţia cazului în care se hotărăste prin decizie unanimă a celorlalţi Membrii că judecătorul respectiv nu mai îndeplineşte condiţiile care i-au asigurat mandatul, fapt care, de altfel, nu s-a întâmplat niciodată în istoria Curţii.

Membrii Curţii se bucură de privilegii şi imunităţi comparabile cu cele ale unui şef de misiune diplomatică. În Haga, Preşedintele Curţii îi precedă în importanţă pe seniorii corpurilor diplomatice. Deşi se presupune că CIJ se află în mod permanent în sesiune, numai Preşedintele este obligat să aibă reşedinţa în Haga. În practică însă, majoritatea Membrilor locuiesc aici. Fiecare Membru al Curţii primeşte un salar anual în valoare de 170.080 $, Preşedintele beneficiind de o alocaţie suplimentară specială de 15.000 $, urmând ca la părăsirea Curţii, după nouă ani de activitate, să beneficieze de o pensie anuală care se ridică la suma de 80.000 $.

Hisashi Owada, fost Ambasador al Japoniei la ONU, respectiv Preşedinte al Consiliului de Securitate timp de două mandate, este succesorul în funcţie al Baronesei Rosalyn Higgins. Cea din urmă este prima femeie numită în funcţia de Judecător la CIJ, în 1995, fiind aleasă Preşedinte al instanţei supreme internaţionale în 2006. Ultima cauză a cărei Hotătâre s-a pronunţat sub mandatul său a fost cea privitoare la delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina)

Născută în 1937, într-o familie cu origini evreieşti, aceasta a avut un parcurs academic remarcabil (Universităţile Cambridge şi Yale), culminând de-a lungul timpului cu 13 doctorate onorifice. În ceea ce priveşte activitatea sa profesională tangenţială celei de Membru şi Preşedinte al CIJ amintim: Specialist în Drept International, Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale (1963-1974), Cadru asociat, London School of Economics (1974-1978), Profesor de Drept Internaţional, Univeristatea Kent (1978-1981), Profesor de Drept Internaţional, London School of Economics (1981-prezent), Vice-Preşedinte, Institutul Britanic de Drept Internaţional şi Comparat (1981-prezent).

De asemenea, Rosalyn Higgins este autoarea câtorva lucrări de referinţă în domeniul dreptului internaţional, cea mai importantă fiind probabil „Problems and Process: International Law and How We Use It”.

În momentul în care Foreign Office-ul britanic a propus-o pe aceasta pentru o funcţie la Curte au existat voci care exprimau un oarecare scepticism referitor la faptul că unele State Membre ale ONU nu vor vota în favoarea unei femei de origine evreiască. Excelenţa Sa respinge însă astfel de supoziţii. „Refuz să cred că am fost percepută vreodată ca fiind Rosalyn Higgins, avocatul internaţional evreu – şi sper că nici Rosalyn Higgins femeia-avocat internaţional.” După modesta noastră opinie, prin raportare la subiectul dezbătut, un asemenea răspuns poate proveni numai de la o persoană care a aşezat excelenţa profesională pe primul plan, preferând să nu supraliciteze caracteristicile personale, care constituie până la urmă un dat al sorţii.

(L.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu