Treceți la conținutul principal

EUROPEAN COMMISSION FOR DEMOCRACY THROUGH LAW (Venice Comission). Care este locul Comisiei de la Veneţia în ansamblul instituţiilor internaţionale?

Comisia de la Veneţia; Consiliul Europei


Comisia europeană pentru democraţie prin drept, cunoscută sub denumirea de Comisia de la Veneţia, este un organ consultativ a Consiliului Europei, în probleme de natură constituţională. Comisia a fost înfiinţată în anul 1990 şi a jucat un rol important la elaborarea constituţiilor în conformitate cu standardele constituţionale tradiţionale europene. Cu toate că iniţial, Comisia, a fost concepută ca un instrument pentru elaborarea rapidă a unor sisteme constituţionale, ulterior, acest organ a devenit o sursă independentă de opinii juridice recunoscută internaţional, contribuind la diseminarea moştenirii constituţionale europene şi la soluţionarea crizelor constituţionale în statele membre ale Consiliului.

Comisia a fost înfiinţată în temeiul unui acord internaţional încheiat la început între 18 state membre ale Consiliului, pentru ca din 2002 să se permită extinderea acordului inclusiv la state non-europene.

Comisia de la Veneţia este alcătuită din experţi independenţi, recunoscuţi în domeniul dreptului internaţional sau constituţional, care acţionează în numele lor propriu, chiar dacă sunt desemnaţi pentru câte patru ani de către ţările participante.

Comisia este alcătuită din 56 de state membre, un stat membru asociat şi 8 state cu statut de observator.

Activităţile Comisiei urmăresc să valorifice cele trei principii majore ale moştenirii constituţionale europene: democraţia, drepturile omului şi preeminenţa dreptului - valori care reprezintă „piatra de temelie” a Consiliului Europei. Comisia activează în următoarele patru domenii fundamentale: asistenţa constituţională; alegeri şi referendumuri; cooperare cu instanţele constituţionale naţionale; studii, rapoarte şi seminarii.

Potrivit articolului 3 din Statutul Comisiei, aceasta adoptă acte neobligatorii din punct de vedere juridic internaţional. Astfel, principalele activităţi se materializează în linii directoare, proiecte de convenţii şi alte asemenea, pe care le înaintează organelor Consiliului Europei pentru a fi puse în discuţie. Totodată, poate emite Opinii asupra unor probleme internaţionale sau constituţionale de mare actualitate şi importanţă, atunci când i se cere acest lucru fie de către anumite organe ale Consiliului Europei, ori de către unul dintre membrii Comisiei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…