Treceți la conținutul principal

Cauza Bota împotriva României. Hotărârea CEDO din 4 noiembrie 2008

Dreptul la un proces echitabil; dreptul la respectarea proprietăţii private; dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori


În fapt,
1. Domnul Pompiliu Bota, de cetăţenie română, s-a adresat Curţii europene la data de 9 mai 2003, solicitând în principal să se constate încălcarea articolului 6(1) din Convenţie privind procesul echitabil şi a articolului 1 din Protocolul 1 la Convenţie privind respectarea proprietăţii private, precum şi a articolului 4 din Protocolul 7 la Convenţie privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.
2. Reclamantul a fost asociat unic şi administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, iar la data de 5 mai 1996 a dispus distrugerea unei cantităţi de ţigări şi băuturi alcoolice în valoare de 130.855.637 lei, deoarece legea impunea această obligaţie tuturor comercianţilor care aveau marfă neînregistrată conform noilor cerinţe prevăzute de Ordonanţa nr. 23/1995. Înregistrarea în contabilitate a distrugerii mărfii a avut drept consecinţă neachitarea de către reclamantul a TVA (taxe datorate bugetului statului) aferent mărfii. Autorităţi financiare au efectuat un control la sediul firmei la data de 25-27 noiembrie 1996, verificând în special registrele contabile şi la 12 februarie 1997 au întocmit un proces verbal prin care, constatând că reclamantul a dedus TVA, au aplicat o amendă societăţii în sumă de 2.000.000 lei.
3. La 12 martie 1997 a avut loc o percheziţie la sediul firmei ocazie cu care au fost descoperite o serie de cartuşe de ţigări neînregistrate (lipsa timbrajului corespunzător) conform prevederilor legale. În aceeaşi zi reclamantul a distrus sigiliile aplicate, deoarece a considerat că sunt ilegale.
4. La 22 ianuarie 1998 reclamantul a fost reţinut iar ulterior arestat preventiv, iar la data de 1 aprilie 1998 a fost pus în libertate.
5. Prin rechizitoriul din 18 februarie 1998 Parchetul a trimis în judecată pe reclamant pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, fals intelectual şi uz de fals, şi săvârşirii infracţiunii de distrugere de sigilii. Cu toate că în primă instanţă, reclamantul fusese condamnat, în final, prin decizie definitivă, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus achitarea reclamantului.
6. În anul 2000 reclamantul s-a adresat instanţei de judecată solicitând repararea prejudiciului cauzat prin privarea sa de libertate, nefondată, şi prin procedura aplicată până la achitarea sa. La 28 noiembrie 2001 Curtea Supremă a confirmat soluţia pronunţată în primă instanţă prin care s-au acordat reclamantului despăgubiri civile de 500 milioane pentru prejudiciu moral.
7. În anul 2002 Procurorul general al României a formulat recurs în anulare împotriva deciziei penale de anulare, în ambele cauze (cea penală şi cea civilă), iar Curtea Supremă a admis în parte primul recurs şi l-a condamnat pe reclamant la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Totodată, Curtea Supremă a admis şi cel de-al doilea recurs în anulare şi a casat decizia definitivă şi irevocabilă la data de 21 ianuarie 2003 pe motiv că în final reclamantul fusese condamnat penal.

În drept,
8. Reclamantul s-a plâns că anularea unei decizii definitive printr-un mijloc extraordinar de recurs i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6(1) din Convenţia europeană.
Curtea europeană a amintit că dreptul la un proces echitabil trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care enunţă preeminenţa dreptului, ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului îl constituie principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune printre altele că soluţiile definitive şi executorii ale instanţelor judecătoreşti nu trebuie desfiinţate. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil nu se opune ca în dreptul intern să existe mai multe grade de jurisdicţie, iar atunci când o anume hotărâre definitivă şi executorie este supusă revizuirii şi cauza este reexaminată pe fond, Curtea va examina de la caz la caz maniera în care s-a avut în vedere păstrarea unui just echilibru între interesele indivizilor şi necesitatea garantării eficacităţii justiţiei penale.
În special, a subliniat Curtea, trebuie să se aibă în vedere următoarele: consecinţele pe care rejudecarea şi procedura subsecventă acesteia le generează asupra situaţiei celor vizaţi; motivele pentru care tribunalele au anulat decizia judiciară definitivă; conformitatea procedurilor cu dreptul intern; existenţa legală şi aplicarea în cauză a garanţiilor menite să împiedice abuzul autorităţilor interne în utilizarea respectivei proceduri; alte circumstanţe pertinente ale cauzei.
9. Pentru început, Curtea a apreciat că instanţele ordinare care au judecat cele două acţiuni (civilă şi penală) nu au procedat arbitrar ci au judecat pe baza probelor furnizate în cauză. Totodată, motivele prezentate de Procurorul general la României în exercitarea recursului în anulare nu erau pentru prima dată prezentate în faţa instanţelor, iar anumite pretinse erori puteau din acest motiv fi îndreptate înainte de pronunţarea deciziilor în căile de atac. Pe de altă parte, calea recursului extraordinar era deschisă numai procurorului general, astfel că apar probleme în ceea ce priveşte egalitatea de arme.
Ca urmare, ţinând cont că datorită exercitării recursului situaţia reclamantului a fost complet schimbată (de la libertate la condamnare) şi că datele cauzei conduc la concluzia că acest recurs a fost mai degrabă un apel deghizat, Curtea a apreciat că s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil şi a fost încălcat articolul 6(1) din Convenţie.
Urmând un raţionament asemănător, Curtea a apreciat că anularea de către Curtea Supremă a deciziei civile definitive privind despăgubirile acordate reclamantului a reprezentat o atingere a principiului securităţii a raporturilor juridice şi a existat o încălcarae a articolşului 6 alin. 1) din Convenţie.
Curtea a analizat şi susţinerea reclamantului relativ la încălcarea dreptului său consacrat de articolul 4 din Protocolul 7 la Convenţie, privind dreptul a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, însă a apreciat că nu este cazul să se pronunţe dat fiind că aspectele care fundamentau susţinerea reclamantului erau aceleaşi analizate de Curte în cadrul articolului 6.
În final, Curtea a acordat reclamantului 14.000 Euro pentru prejudicii materiale şi 2000 Euro pentru prejudiciu moral.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…

RAMANAUSKAS ÎMPOTRIVA LITUANIEI, CEREREA NR. 74420/01, HOT. DIN 05.02.2008 - AGENT PROVOCATOR - PROCES ECHITABIL

Domnul Kestas Ramanauskas cetăţean Letonia, născut in 1966 in Kaišiadorys.


ÎN FAPT

Kestas a fost abordat de AZ în vederea achitării lui VS contra sumei de 3000 dolari americani.
Prima dată Kestas a refuzat însă după ce AZ a reiterat oferta de câteva ori, Kestas a acceptat.
Guvernul a susţinut că VS şi AZ au negociat mita cu Domnul Kestas din proprie iniţiativă şi înainte de a anunţa autorităţile.
AZ era ofiţer în cadrul Ministerului de Interne într-o unitate specializată pe anticorupţie (STT) a procedat la informarea superiorilor săi în legătură cu faptul ca Domnul Kestas a acceptat mita.
La 26 Ianuarie 1999 STT a introdus o cerere în faţa adjunctului procurorului general în vederea aprobării unui model de conduită penală simulate. Cererea a fost aprobata la 26 Ianuarie 1999 şi justificată în baza informaţiilor operaţionale adunate de STT. Documentul a fost semnat de adjunctul procurorului general la 27 Ianuarie 1999, aceasta constituind forma finală a documentului.
La data de 11 Februarie 1…