Treceți la conținutul principal

"Concepţia învăţaţilor despre deosebitele feluri de legi"

După o scurtă pauză de apariţii la rubrica "bene merenti" am descoperit câteva rânduri frumoase dintr-o operă veche, dar cu atât mai interesantă. Cartea se numeşte "Noţiuni de dreptul internaţional public", este creaţia lui Val. Urşianu la începutul secolului XX. Paragraful care urmează să fie redat mai jos poate titlul de "Concepţia învăţaţilor despre deosebitele feluri de legi" şi face parte din primul capitol, intitulat "Despre principiele fundamentale ale organizărilor politice şi despre instituţiunile la cari au dat naştere".

"După cum legile fizice prezidează la mişcarea şi formarea corpurilor brute, tot aşa şi legile naturale prezidează la formarea şi dezvoltarea societăţilor omeneşti; cu deosebire numai că pe când cele dintâi lucrează în mod fatal sau mecanic, cele de al doilea lucrează în mod conştient sau psihologic. Ceeace atracţiunea şi coeziunea sunt pentru primele legi, amorul şi sociabilitatea sunt pentru cele de al doilea: "Natura propensi sumus ad diligendos homines, quod fundamentum juris est".
a) Nu se cuvine să confundăm toate regulile sau obiceiurile cari au fost consacrate de oameni ca legi pozitive cu legile naturale, după cum nu trebue să confundăm ipotezele eronate a unor pretinse legi fizice - şi cari au fost considerate şi crezute de veacuri ca verităţi - cu legile cosmice pe cari ni le invederează astronomia şi mecanica cerească. Filosoful, în căutarea legilor sociale, - singure în stare să condiţioneze binele omenirei şi tăria societăţilor - a putut să se înşele, luând umbra acestor legi sau îndemnul dorinţelor lui, drept realitatea legilor naturale. Cu atât mai lesne a putut să se înşele filosoful sau leguitorul în căutarea şi descoperirea bunelor legi sociale, cu cât el era expus la mai multe tentaţiuni şi greutăţi, în descoperirea şi stabilirea legilor omeneşti, decât învăţatul în căutarea şi descoperirea legilor fizice.
b) Există o lege universală, din care legea particulară a vieţuitoarelor face parte armonică şi integrală. Această lege universală este aceea care regulează, coordonează şi pune totul în mişcare. Fericirea sau înăscuta tendinţă a omului pentru a-şi ameliora existenţa şi a se bucura de dânsa cât se va putea mai mult, este punctul de gravitate în jurul căruia se învârteşte omenirea. Oricine poate dori şi zice: Voesc să fiu fericit, totul însă nu depinde de voinţă, după cum crede Rousseau, în Contractul Social. Nu este destul să voeşti a fi fericit pentru a deveni, dar trebue să cauţi şi să găseşti mijloacele prin cari poţi să devii fericit. Şi aceste mijloace, cari nu se pot obţine cu înlesnire, le descopere şi le indică dreptul natural secondat de experienţă, întocmai după cum igiena ne arată regulile ce trebue să urmăm pentru a ne conserva sănătatea, care este baza fericirei omeneşti. Şi dacă fiziologia este ştiinţa fundamentală a medicinei, filosofia şi sociologia sunt ştiinţele fundamentale ale convieţuirii popoarelor.

Comentarii

  1. E foarte interesant comentariul concepţiilor, însă cred că noţiunea de "fericire" pe care autorul şi-o însuşeşte, nu poate fi aceea care ar fi legea universală, ci mai degrabă "interesul", în sensul său cel mai simplu şi pur!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…