Despre ediţia 2008 a concursului Fiat Iustitia

În calitate de observator independent al concursului Fiat Iustitia mi-am permis să scriu câteva gânduri care m-au cutreierat în aceste zile, gânduri prilejuite de eveniment.

Remarc cu plăcere şi salut participarea la acest eveniment a studenţilor din mai multe centre universitare ale ţării. Prezentarea acestor studenţi a fost una de excepţie, însă în cele ce urmează voi sublinia îndeosebi anumite trăsături deosebite care par să-i caracterizeze dincolo de efortul studenţesc minunat pe care l-au prestat.

În falia de prestaţii consider că este salutară şi de referinţă pentru România participarea studenţilor, pe echipe, de la universităţile Nicolae Titulescu şi Universitatea Bucureşti. Aceasta deoarece, astfel cum se cunoaşte, este o realitate, chiar dacă una complexă, că „Soarele răsare de la Bucureşti”! Prin participarea acestor echipe am beneficiat împreună, într-un cadru transilvănean – în vechiul oraş al Tablei regeşti – de experienţa acestora şi de animaţia spiritului lor, generat în mare măsură de respectabilii profesori aflaţi la catedra din Bucureşti!

De asemenea, o altă participare pe care o consider de referinţă, este participarea internaţională, dar nu străină, a echipei de studenţi din ţara vecină şi dragă nouă: Republica Moldova. Şi cu privire la această participare, gândul meu este unul foarte pasional, deoarece ne aduce o bucurie specifică prin legăturile puternice pe care le avem cu oamenii din această ţară.

Nu în ultimul rând, doresc să-mi manifest recunoştinţa într-un mod simplu şi individual faţă de toţi ceilalţi studenţi care au participat la concursul Fiat Iustitia, de la alte universităţi din ţară şi faţă de studenţii de la Universitatea Petru Maior din Târgu Mureş. Sub grija unui juriu prestigios, alcătuit din magistraţi, experţi ai autorităţilor centrale ale statului, avocaţi şi cadre didactice, aceşti studenţi au demonstrat un adevărat „regal” al luptei pentru drept!

Despre participarea studenţilor în general, constat că se creează premisele substanţiale ale unei solidarităţi studenţeşti largi, ceea ce nu poate fi decât îmbucurător pentru evoluţia sistemului românesc de învăţământ universitar. Cred că realizările cele mai importante ale concursului constau în experienţa dobândită de către studenţi cu prilejul pregătirii şi desfăşurării competiţiei, care, în acest fel, se transformă în mai mult decât o competiţie studenţească: într-o Asociere faptică (sau întrunire?), ale cărei consecinţe se vor vedea mulţi ani mai târziu.

Ca urmare, observând că toate echipele sunt câştigătoare şi că fiecare dintre studenţii participanţi are „bastonul de mareşal în raniţă”, nu pot decât să cred că, asemeni cauzei disputate, vor duce mai departe spiritul şi litera Cartei universale studenţeşti, că vor urmări conservarea acestor valori, indiferent de trecerea secolelor sau a timpului!

Dahij

Bucureşti, 16.12.2008