Treceți la conținutul principal

Gherase împotriva României, cererea nr. 16890/04, hotărârea din 8 ianuarie 2009

În fapt

Reclamantul, Gheorghe Alexandru Gherase s-a născut în 1924 şi trăieşte la Braşov. În 1960, un imobil din Buşteni aparţinând mamei reclamantului a fost naţionalizat. În 2001, pe baza Legii 10/2001, reclamantul a cerut primarului din Buşteni restituirea casei în cauză. Printr-o decizie administrativă din 19 iunie 2002, s-a dispus restituirea imobilului, exceptând un apartament şi terenul aferent, pe motiv că aceasta a fost vândut locatarului pe baza Legii 112/1995. Astfel, reclamantul s-a adresat instanţei de judecată, cerând constatarea ilegalităţii naţionalizării şi anularea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului. Printr-o hotărâre din 10 septembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a constatat caracterul ilegal a naţionalizării, dar a respins cererea reclamantului cu privire la anularea contractului de vânzare – cumpărare pe motiv că dobânditorul a fost de bună credinţă. Instanţa nu a acordat nici o compensaţie reclamantului.


În drept

Jurisprudenţa relevantă pentru cauză este reprezentată de precedentele create prin cauzele Brumărescu î. României, Stăin şi alţii î. României, Păduraru î. României, respectiv Tudor î. României.

Adresându-se Curţii europene, reclamantul a solicitat constatarea încălcării dreptului său la respectarea proprietăţii prin imposibilitatea de a intra în posesia imobilului a cărui proprietar era conform hotărârii Curţii de Apel Ploieşti din 10 septembrie 2003, deoarece apartamentul a fost vândut de către stat.

Reclamantul contestă caracterul efectiv a sistemului de compensare prevăzut de Legea 10/2001 şi Legea 247/2005. Curtea reaminteşte că în numeroase cauze , în care statul a vândut un bun naţionalizat locatarilor, precum şi lipsa oricărei compensaţii, a ajuns la concluzia că această stare de fapt este incompatibilă cu dreptul la respectarea proprietăţii garantat de art. 1 din Protocolul 1.

Curtea precizează că în speţa de faţa nu are motive pentru care să adoptă o altă concluzie. Reclamantul era recunoscut drept proprietar printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, iar statul a vândut acest apartament, motiv pentru care situaţia de faţă constituie o privare de facto de proprietate în lipsa oricărei compensaţii. Sistemul de compensaţii prevăzut de Legea 247/2005 nu acordă beneficiarilor o procedură previzibilă prin care să primească compensaţii la valoarea reală a imobilelor. În consecinţă, Curtea constată că reclamantului i s-a încălcat dreptul la respectarea proprietăţii.

În aplicarea art. 41 Curtea dispune ca statul în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, statul român să restituie reclamantului apartamentul din imobilul în cauză, împreună cu terenul aferent, ori dacă această restituire nu are loc, atunci să plătească reclamantului, 42700 de euro pentru compensarea prejudiciului material, 2000 de euro cu titlu de prejudiciu moral şi 500 de euro pentru consturi şi cheltuieli.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…