30 aprilie 2009

Gânduri prin ţară

Ieri, unii reprezentanţi ai cercului Ius Iuventutis au dat o fugă până în zona de unde se spune că „soarele răsare”, încercând să culeagă niscaiva fructe. Sigur că în zonă poţi fi intimidat de greutatea betoanelor, a prafului şi mai ales de lipsa frumoaselor dealuri şi ai bravilor munţi din spaţiul carpatic; nu înseamnă că vreun moment s-ar fi intimidat vreunul dintre trimişi. Ba chiar, după dimineaţă, în coşul cu fructe cei doi trimişi şi-au aşezat o serie de idei şi impresii, dintre care pe unele le-au apreciat ca fiind din categoria celor exotice, pe care s-au gândit să le şi conserve în memoria cercului. Coşul cu fructe este la cei doi trimişi, rămâne doar să treceţi să le admiraţi mireasma şi aroma; iată cum se poate adulmeca:

Într-o clădire sobră şi aparent destul de încăpătoare, personalităţi şi jurişti de prestigiu şi-au împărţit către auditoriu ideile valoroase ale domniilor lor cu privire la situaţia actuală generală a dreptului, cu privire la momente şi monumente de cultură juridică. Ideile de principiu şi cele care străbat lumea juridică internaţională ne-au reţinut atenţia în mod deosebit. Totuşi, expediţia nu a fost lipsită de emoţii, mai ales atunci când sufocaţi de reglementările comunitare în domeniul interceptării sau stocării convorbirilor telefonice sau telecomunicaţiilor, reflectam la cele evocate de ilustrul profesor Dumitru Mazilu, atunci când amintea cuvintele renumitului J.J.Rousseau: Omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanţuri.

Am avut ocazia şi de a asista la o frumoasă prelegere susţinută de doamna profesor Dumitra Popescu în favoarea dreptului internaţional public, contra argumentând acele teze potrivit cărora „fragmentarea” dreptului internaţional public este semnul lipsei de autonomie a acestui sistem juridic şi poate chiar a firavei justificări ştiinţifice a unui drept internaţional public. Dimpotrivă, domnia sa susţine cu tărie ideea unităţii şi diversităţii care caracterizează dreptul internaţional public. Un exemplu evocat de domnia sa, simplu dar grăitor, ne-a reţinut amplu atenţia: Uniunea Europeană, poate cea mai specializată organizaţie internaţională, nu a putut evolua instituţional mai departe în temeiul tratatului constituţional ori a celui de la Lisabona (neintrate în vigoare) deoarece la acest moment actorii supremi, dar clasici, ai arenei internaţionale (statele membre) nu s-au manifestat suveran în acest sens. Exemplul dovedeşte actualitatea tezei clasice din dreptul internaţional potrivit căreia ordinea juridică internaţională se creează de către şi pentru state.

Una dintre gazdele noastre ne-a demonstrat că mai avem multe fructe de cules îndeosebi din spaţiul comunitar, european, una dintre locaţiile obligatorii găsindu-le în zona Bruxelles, la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. Totuşi, ni s-a atras atenţia să culegem cu grijă, deoarece unele fructe au aromă puternică dar ar putea fi otrăvitoare (pentru statele membre, bineînţeles).

Culegătorii de fructe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu