Treceți la conținutul principal

Cauza Luka î. României (cererea nr. 34197/02), hotărârea din 21 iulie 2009

Încălcarea independenţei şi imparţialităţii instanţei prin participarea în completul de judecată care judecă litigii de muncă a unor asistenţi judiciari.

În data de 21 iulie 2009, Curtea europeană a pronunţat o hotărâre deosebit de importantă în ce priveşte România. În Cauza Luka î. României (cererea nr. 34197/02) s-a ridicat problema dacă participarea magistraţilor asistenţi desemnaţi de parte şi de sindicat, într-un proces privind dreptul muncii încalcă sau nu cerinţa de independenţă şi imparţialitate a instanţei.
Analizând problematica, Curtea a recunoscut avantajul unor instanţe cu o componenţă mixtă în anumite domenii profesionale, unde experienţa asistenţilor judiciari este necesară pentru a determina anumite probleme specifice. Acest sistem există în mai multe state părţi la Convenţie, simpla ei existenţă nefiind contrară Convenţiei. Însă, rolul şi atribuţiile asistenţilor judiciari, aşa cum erau ele reglementate la vremea faptelor, le-a poziţionat vulnerabil faţă de presiunile exterioare. Curtea a considerat că nu existau suficiente garanţii pentru asigurarea independenţei acestor judecători. De exemplu, aceste persoane nu era inamovibile sau nu erau protejate împotriva încetării premature ale atribuţiilor lor. De asemenea, ei aveau voie să îndeplinească alte funcţii, concomitent cu participarea lor la litigii de dreptul muncii. Astfel, temerile Dl.-lui Luka relative la imparţialitatea şi independenţa instanţei erau obiectiv justificate în opinia Curţii.
Un rezumat mai detaliat despre cauză urmează să apară pe acest blog în câteva zile.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…