Treceți la conținutul principal

Procesul lui Charles Taylor într-o nouă etapă

La data de 13 iulie 2009 la Tribunalul Special pentru Sierra Leone Charles Taylor a depus mărturie pentru prima dată în cadrul procesului Procurorul vs. Charles Taylor. Acest lucru reprezintă o premieră deoarece este primul caz în care un lider African este judecat de un tribunal internaţional.
Fost preşedinte al Liberiei domnul Charles Taylor a început un război civil în acest stat, iar în 1997 a fost ales preşedinte. În această perioadă se susţine că el ar fi coordonat şi aprovizionat cu arme grupuri rebele din Liberia pentru a prelua controlul asupra bogăţiilor din Sierra Leone – diamante. În 2003 a fost înlăturat de la putere în urma unei rebeliuni şi a plecat în exil în Nigeria.
La data de 7 martie 2003 a fost pus sub acuzare de către procurorul de la Tribunalul Special pentru Sierra Leone pentru 17 capete de acuzare – crime împotriva umanităţii, încălcări ale Articolului 3 din Convenţia de la Geneva şi ale Protocolului Adiţional II (crime de război), precum şi alte încălcări grave ale dreptului umanitar internaţional (sclavie, folosirea de copii în forţele armate). Un judecător de la Tribunalul special a confirmat actul de acuzare şi a redus numărul capetelor de acuzare la 11.
Procurorii au audiat 91 de martori, majoritatea dintre aceştia constituind o mărturie vie a amputărilor, pierderilor de copii ucişi sau ai canibalismului.
Procesul de la Tribunalul Special pentru Sierra Leone a fost strămutat la Haga, în Olanda, deoarece judecarea în capitala statului Sierra Leone, Freetown, ar fi fost de natură să creeze instabilitate atât în acea ţară cât şi în statul vecin – Liberia.
Fostul lider din Liberia a negat orice implicare în atrocităţile comise de rebelii Frontului Naţional Unit (Revolutionary United Front) în timpul războiului civil din Sierra Leone (1991-2002). De asemenea el a negat că ar fi primit vreodată de la rebeli aşa numitele „blood diamonds.”


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...

Convenția privind criminalitatea informatică(Budapesta, 2001)

               Convenția de la Budapesta a fost negociată de statele membre ale Consiliului Europei, Canada, USA, Japonia, Africa de Sud, astfel încât are valențele unui tratat să-i spunem „transeuropean”.   În momentul de față sunt 68 de state părți - https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list?module=signatures-by-treaty&treatynum=224, care fie au ratificat fie au aderat la această convenție, impactul global fiind extrem de previzibil. La această Convenție, în 2003, în urma cu 20 de ani, s-a adoptat primul Protocol privind rasismul comis prin intermediul sistemelor electronice. În 2022, a fost adoptat și supus spre ratificare cel de-Al doilea Protocol adițional la Convenția privind criminalitatea informatică referitor la cooperarea consolidată și la divulgarea probelor electronice. Convenția de la Budapesta stipulează accesul și exprimarea liberă în mediul online, dar în același timp impune anumite reguli, aplicabile în cazu...

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal. O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale. În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa. Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală ...