Treceți la conținutul principal

Procesul lui Charles Taylor într-o nouă etapă

La data de 13 iulie 2009 la Tribunalul Special pentru Sierra Leone Charles Taylor a depus mărturie pentru prima dată în cadrul procesului Procurorul vs. Charles Taylor. Acest lucru reprezintă o premieră deoarece este primul caz în care un lider African este judecat de un tribunal internaţional.
Fost preşedinte al Liberiei domnul Charles Taylor a început un război civil în acest stat, iar în 1997 a fost ales preşedinte. În această perioadă se susţine că el ar fi coordonat şi aprovizionat cu arme grupuri rebele din Liberia pentru a prelua controlul asupra bogăţiilor din Sierra Leone – diamante. În 2003 a fost înlăturat de la putere în urma unei rebeliuni şi a plecat în exil în Nigeria.
La data de 7 martie 2003 a fost pus sub acuzare de către procurorul de la Tribunalul Special pentru Sierra Leone pentru 17 capete de acuzare – crime împotriva umanităţii, încălcări ale Articolului 3 din Convenţia de la Geneva şi ale Protocolului Adiţional II (crime de război), precum şi alte încălcări grave ale dreptului umanitar internaţional (sclavie, folosirea de copii în forţele armate). Un judecător de la Tribunalul special a confirmat actul de acuzare şi a redus numărul capetelor de acuzare la 11.
Procurorii au audiat 91 de martori, majoritatea dintre aceştia constituind o mărturie vie a amputărilor, pierderilor de copii ucişi sau ai canibalismului.
Procesul de la Tribunalul Special pentru Sierra Leone a fost strămutat la Haga, în Olanda, deoarece judecarea în capitala statului Sierra Leone, Freetown, ar fi fost de natură să creeze instabilitate atât în acea ţară cât şi în statul vecin – Liberia.
Fostul lider din Liberia a negat orice implicare în atrocităţile comise de rebelii Frontului Naţional Unit (Revolutionary United Front) în timpul războiului civil din Sierra Leone (1991-2002). De asemenea el a negat că ar fi primit vreodată de la rebeli aşa numitele „blood diamonds.”


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Tinerii cercetători-studenți voluntari la Centrul de Protecția a Datelor din cadrul UMFST ”G.E.Palade”, participanți la Conferința internațională OCTOPUS 2023(13-15 decembrie 2023, București)(I)

La data de 13 decembrie 2023 am participat cu o delegație de 3 studenți(Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan și Eduard Moldovan), de la specializarea drept, la cea mai importantă conferință internațională organizată de Consiliul Europei, la București, sub auspiciile Convenției privind criminalitatea informatică( Convention on Cybercrime – ETS 185). Conferința se desfășoară în frumoasele săli ale Palatului Parlamentului din București, reunind participanți de pe toate continentele lumii. Sunt numeroase aspecte care s-au discutat, astfel că în această „scurtă scriere”, doar am să punctez câteva chestiuni pe care le-am considerat mai aparte ori mai profunde. Este extrem de important pentru început de știut că, dincolo de importanța Convenției de la Budapesta și a Protocoalelor adiționale, în ceea ce privește combaterea criminalității de zi cu zi, precum pornografia infantilă și multe alte infracțiuni, orientarea strategică principală la momentul de față este către dovedirea infracțiuni