9 iulie 2009

Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda Procurorul vs. Michel BAGARAGAZA Cauza Nr. ICTR-2005-86-11bis 13 .04.2007

genocid, transfer de jurisdicţie, Regatul Olandei, observator, stat străin


Introducere

1. Inculparea originară împotriva lui Michel Bagaragaza a fost confirmată la data de 28 iulie 2005, domnul Bagaragaza fiind acuzat de conspiraţie pentru a comite genocid, genocid, şi, alternativ, complicitate la genocid. O primă înfăţisare a domnului Bagaragaza în faţa Tribunalului a avut loc la 16 august 2005, unde a pledat nevinovat la toate capetele de acuzare.

2. La 15 februarie 2006, Procurorul a cerut referiri Regatului Norvegiei cu privire la inculparea originară împotriva domnului Bagaragaza în conformitate cu articolul 11 bis din Regulamentul de procedură şi de probe înşă cererea a fost refuzată pe motiv ca Norvegia nu are jurisdicţie asupra delictelor din această inculpare. Camera de Apeluri a menţinut această decizie.


3. La data de 1 noiembrie 2006, Procurorul a solicitat permisiunea de a modifica actul de acuzare, în principal, prin adăugarea unui al patrulea capăt de acuzare împotriva domnului Bagaragaza în conformitate cu articolul 4 al Statutului Tribunalului pentru ucidere şi cauzare de violenţă fizică sau psihică, aceasta fiind o încălcare gravă a Articolul 3 comun la Convenţiile de la Geneva din 1949 şi la Protocolul adiţional II din 1977 ( "crime de război"). Apărarea nu a obiectat cu privire la adaugarea acestui capăt de acuzare, atâta timp cât acuzarea pentru crimele de război se ia în considereare numai în alternativă la genocid. Astfel actul de acuzare iniţial a fost modificat prin decizia din 30 noiembrie 2006. Dl Bagaragaza a făcut o nouă apariţie la 1 decembrie 2006 unde a pledat nevinovat de crimele de război adăugate.


4. Actul de acuzare modificat susţine, inter alia, că: Dl Bagaragaza a planificat împreună cu alţii exterminarea tuturor membrilor populaţiei Tutsi, datorită asocierii lor cu RPF; a oferit sprijin financiar la Interahamwe, au convenit să strângă fonduri pentru Interahamwe şi a sustinut ideea ca aceştia şă primescă antrenamente paramilitare; el a ordonat angajaţilor de la fabrica de ceai Rubaya şă furnizeze combustibil la Interahamwe şi Gărzii prezidenţiale în momentul când erau pe punctul de a ataca si de a ucide sute de membrii ai populaţiei Tutsie la Kesho Hill; el a ordonat unuia din şoferii săi de la fabrica de ceai Nyabihu să-i transporte pe cei din Interahamwe la Rubaya pentru un alt atac; unul dintre subordonaţii săi recruta militari rezervişti ca angajaţi, şi asigura pregătirea militară, armamentul şi muniţia pentru alţi angajaţi de la fabrica de ceai Rubaya.

5. La 12 Decembrie 2006 Procuratura a cerut referiri Regatului Olandei cu privire la actul de acuzare modificat iar la 18 decembrie 2006 apărarea a răspuns acestei cereri. Procuratura a replicat la 21 decembrie 2006.


6. La data de 31 ianuarie 2007, Camera a invitat părţile şi Regatul Olandei să-i furnizeze informaţii suplimentare cu privire la anumite aspecte. La 14 februarie 2007, Procurorul a depus o prezentare iar la 15 februarie 2007, Olanda a depus informaţiile ca răspuns la cererea Camerei. La 21 februarie 2007, Procurorul răspunde la informaţiile depuse de Olanda iar la 2 martie 2007, Olanda, a depus o cerere pentru a furniza informaţii suplimentare în calitate de Amicus Curiae în conformitate cu articolul 74.


7. Informaţiile prezentate de Apărare şi de Olanda ca răspuns la 31 ianuarie 2007 au ridicat anumite probleme în ceea ce priveşte competenţa Olandei de a urmări în justiţie genocidul pretins comis de un non-naţional în afara teritoriului Olandei în 1994. Camera a emis un al doilea Ordin pentru depuneri de informaţii suplimentare, la 6 martie 2007, în care se aprobă de asemenea, cererea Olandei pentru a furniza informaţii suplimentare în calitate de Amicus Curiae. Olanda a depus informaţiile şi documentele suplimentare, ca răspuns la cel de-al doilea Ordin la 21 martie 2007. Apărare a răspuns la 26 martie 2007.


Jurisdicţia, intenţia şi posibilitatea Olandei de a judeca


8. Nota verbală a Olandei, din data de 11 decembrie 2006 exprimă în mod clar dorinţa acestui stat de a accepta punerea sub acuzare si judecarea cauzei domnului Bagaragaza, Olanda susţinând că are această competenţă iar legislaţia olandeză include Legea pentru Crime de Război din 1952 şi Legea privind implementarea Convenţiei privind genocidul din 1964.


9. Olanda explică faptul că are jurisdicţie (secundară) universală pentru a judeca persoane pentru crime de război comise în afara Olandei în 1994, în cazul în care acuzatul este fie olandez sau este prezent pe teritoriul olandez. Dl Bagaragaza este în prezent deţinut în Olanda, ca urmare a unui acord între TPIR şi guvernul olandez.


10. În conformitate cu legea penală olandeză, sancţiunile pentru condamnare pentru crime de război variază de la o amendă la închisoare pe viaţă în funcţie de gravitatea crimelor. În cazul în care actul criminal, inter alia , duce la deces sau agresiuni corporale grave, implică violenţă cu "forţe combinate", sau este "o expresie a unei politici sistematice de teroare sau de acţiuni ilegale împotriva întreagii populaţie sau împotriva unui anumit segment din populaţia în cauză ", atunci un termen de închisoare pe viaţă sau de un termen de douăzeci de ani sau o amendă din cea de-a cincea categorie trebuie se va impune.


11. Olanda susţine că în conformitate cu Legea privind implementarea Conventiei privind genocidul şi cu Codul Penal olandez are competenţa de a judeca persoane pentru fapte comise în afara Olandei în 1994, în cazul în care acuzatul este olandez; sau în cazul transferului către Olanda de la o altă jurisdicţie, în conformitate cu articolul 4a din Codul penal olandez. Dl Bagaragaza nu este un resortisant al Olandei, astfel încât jurisdicţia asupra acuzaţiilor de genocid va depinde de aplicare a articolului 4 din Codul penal care prevede că "codul penal olandez se aplică oricărei persoane împotriva căruia urmărirea penală a fost transferată de la un stat străin în Olanda, pe baza unui tratat din care rezultă competenţa Olandei. ".


12. Olanda, recunoaşte că problema de a accepta transferul de dosare penale de la tribunalele internaţionale este un fenomen recent şi prin urmare ea nu este prevăzută de legislaţia internă. Cu toate acestea, accentuează importanţa pusă pe cooperarea cu TPIR şi TPIY în legea olandeză, şi susţine că "o interpretare care ar exclude TPIR din definiţia statului străin ar fi contrară cu opinii trecute şi actuale cu privire la importanţa cooperării cu TPIR.”


13. Apărarea răspunde că, în materia dreptului penal olandez, Codul penal trebuie interpretat in sens strict, mai ales în cazul în care o mai largă interpretare ar aduce prejudicii acuzatului. Apărărea suţine de asemenea şi faptul că în legătură cu articolul 7 din Convenţia Europeană (care prevede principiul legalităţii), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a hotărât că "legea penală nu trebuie să fie interpretată extensiv în detrimentul acuzatlui de exemplu, prin analogie." Astfel, Apărare, sugerează că sintagma "transferate de la un stat străin" din articolul 4a trebuie să se aplice numai la State,nu şi tribunalelor internaţionale. Camera consideră Tribunalul ca fiind “stat străin” în sensul articolului 4a.


14. Olanda sugerează că Convenţia cu privire la Genocid din 1948 trebuie să fie citită aşa cum a fost interpretată de către Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) în 1996, în sensulat că "drepturile şi obligaţiile consacrate de Convenţie (cu privire la genocid) sunt drepturile şi obligaţiile erga omnes" şi "că obligaţia pe care fiecare stat o are, de a preveni şi de a pedepsi genocidul nu este limitată teritorial prin Convenţie ".

15. Camera nu este autoritatea competentă pentru a face o determinare finală cu privire la tratatul din care rezultă puterea de a urmări în justiţie genocidul în sensul articolului 4 din Codul penal olandez. Asta este o problemă pentru instanţa judecătorească din Olanda. Camera trebuie, totuşi, să fie mulţumită de faptul că există un astfel de tratat. Camera este mulţumită în privinţa Convenţiei privind genocidul din 1948, aşa cum a fost interpretată de către CIJ în 11 iulie 1996 precum şi a Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite, coroborată cu statutul TPIR şi a Rezoluţiilor relevante ale Consiliului de Securitate şi le consideră tratate la care puterea de a urmări în justiţie genocidul este în conformitate cu articolului 4 din Codul penal olandez.


16. Cu privire la pedeapsă Legea privind implementarea Convenţiei privind genocidul prevede că "aceste crime ... se pedepsesc cu un termen de închisoare pe viaţă sau cu un termen de douăzeci de ani sau cu o amendă de cea de-a cincea categorie”


17. În conformitate cu Articolul 11 bis (C), Camera trebuie să se asigure că "pedeapsa cu moartea nu va fi impusă sau efectuată". Constituţia din Olanda interzice pedeapsa cu moartea. Mai mult decât atât, Olanda a ratificat Protocolul nr. 13 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind abolirea pedepsei cu moartea în toate circumstanţele. Camera este, prin urmare, asigurată că pedeapsa cu moartea nu va fi impusă sau efectuată.


18. Articolul 11 bis (C), de asemenea, obligă Camera să se asigure că "acuzatul va primi un proces echitabil în faţa instanţelor din statul în cauză". Olanda susţine că tratatele internaţionale sunt izvoare importante de drept olandez cu privire la procedurile penale. Articolul 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi articolul 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice sunt principiile care stau la baza ptocedurilor penale olandeze în ceea ce priveşte drepturile acuzatului,principii similare cu drepturile consacrate în articolul 20 din Statutul TPIR.


19. Olanda susţine că, în conformitate cu Codul Penal olandez, acuzatul are dreptul de a fi prezent în timpul procesului, precum şi dreptul de a investiga probele aduse de Procuratură şi poate prezenta dovezi în nume propriu. Olanda de asemenea, susţine că, în conformitate cu articolul 6 din CEDO, acuzatul şi Procurorul au dreptul de a chema martori.


20. Camera este mulţumit că Olanda va onoara dreptul domnului Bagaragaza de a chema martori, şi că va primi un proces echitabil, într-o instanţă competentă din Olanda.


21. În prezent, cu privire la protecţia martorilor singurele măsuri de protecţie care rezultă din decizia originară de confirmare a punerii sub acuzare de pe 28 iulie 2005, care prevedea că declaraţiile martorilor incluse în materialele auxiliare pot fi furnizate Apărării în formă redactată până la apariţia unor noi ordine de la Cameră. Procuratura indică faptul că nu consideră necesare măsuri suplimentare de protecţie.


22. Olanda susţine că, în general, identităţile martorilor sunt dezvăluite pentru asigurarea dreptului acuzatului la un proces echitabil, dar că există prevederi în legislaţia olandeză care să permită nedivulgarea identităţii unui martor sau unei victime, precum si alte forme de protecţie, în circumstanţe excepţionale. Dacă este necesar, aceste protecţii pot fi ordonate de către judecătorul de anchetă. Camera este convinsă că, în cazul în care este necesar, măsuri adecvate de protecţie a martorilor pot fi furnizate de către instanţele judecătoreşti olandeze.


23. În conformitate cu articolul 11 bis (D), (iv), "Procurorul poate trimite observatori, pentru a monitoriza procedurile în faţa instanţelor din statul în cauză". În cererile sale, Procuratura a indicat că este implicată în negocieri cu Comisia Internaţională a Juriştilor pentru a oferi o monitorizare independentă. Olanda mentionează faptul că procesele sale sunt în general publice, dar în cazul în care cereri de observatori sunt trimise, autorităţile olandeze trebuie să fie informate în prealabil, astfel încât preşedintele instanţei să poate fi informat.


Pentru aceste motive Camera


COMANDĂ Cazul Procurorului v. Michel Bagaragaza să fie înaintate autorităţillor din Regatul Olandei, astfel încât aceste autorităţi ar trebui să inainteze imediat cauza la instanţa de judecată competentă în Regatul Olandei;


COMANDĂ grefierului să transfere custodia domnului Bagaragaza, în termen de 30 de zile de la data prezentei decizii, în Regatului Olandei, în conformitate cu procedurile aplicabile în cazul transferului de persoane condamnate către State;


COMANDĂ procurorului să predea Procurorului din Regatul Olandei, cât mai curând posibil şi nu mai târziu de 30 de zile de la data prezentei decizii, materialele care susţin de inculparea domnului Bagaragaza;


COMANDĂ procurorului să informeze în prealabil autorităţile din Regatul Olandei, trimiterea unui observator de la propriul birou sau de la Comisia Internaţională a Juriştilor sau orice altă organizaţie, în scopul de monitorizare şi de raportare cu privire la procedurile acestei cauze, în faţa unei instanţe din Regatul Olandei;


COMANDĂ procurorului să depună un raport iniţial la Cameră cu privire la progresele înregistrate de către Procurorul din Regatul Olandei în urmărirea penală a domnului Bagaragaza la şase săptămâni de la transferul dovezilor şi, ulterior, la fiecare trei luni, inclusiv informaţii cu privire la chestiuni legate de jurisdicţie asupra genocidului şi cursul procedurii de la instanţa din Regatul Olandei, după începerea procesului, astfel de rapoarte vor include şi rapoartele Comisiei Internaţionale a Juriştilor sau ale oricărei alte organizaţii de monitorizare sau de raportare la proceduri.

Un comentariu:

  1. Interesant, trebuie să îl citesc și eu.

    Până atunci, aș fi tradus Orders, din textul original, cu Dispune.

    Fx

    RăspundețiȘtergere