29 iulie 2009

Cauza Tănase şi alţii împotriva României

1. La originea cauzei se află cererea nr. 62954/00, înaintată împotriva României în temeiul art.34 din Convenţie în data de 28 august 2008, de către 24 de cetăţeni români, după cum urmează : Constantin Catalan, Victor Păun, Ion Rupiţă, Paul Catalan, Sidef Niculae, Petre Panciu, Stoica Răducanu, Emilian Niculae, Călin Ion, Alexandru Nicolae, Dumitru Catalan, Ion Gheorghe Staicu, Arestiţa Ion, Ştefan Catalan, Botonică Dumitru, Claudia Florea, precum şi de următorii reclamanţi care au înaintat cererea în numele părinţilor sau soţilor decedaţi : Grecu Catalan, îl reprezintă pe Marin Catalan, decedat în 2000 , Irina Catalan, îl reprezintă pe Ion Catalan, decedat în 2001, Tudor Ion, îl reprezintă pe Ion Ion, decedat în 2001, Ioana Constantin, îl reprezintă pe Lucian Niculae, decedat în 2000. Următorii reclamanţi au decedat în timpul desfăşurării procedurilor iar moştenitorii lor au dorit să continue procedurile în numele lor : Vasile Tănase (moştenitor : Elena Tănase), Nicolae Ion (moştenitor: Ion Garibaldi); Gheorghe Dumitru (moştenitor: Dumitru Jupiter).

ÎN FAPT
2. Reclamanţii sunt cetăţeni români de origine rromă, care pe timpul desfăşurării evenimentelor ce au dat naştere prezentului caz, au locuit în satul Bolintin Deal, în judeţul Giurgiu.
3. După uciderea în noapte de 6/7 aprilie 1991 a unei persoane care nu era de etnie rromă, din satul Bolintin Deal, de către un localnic de etnie rromă, peste 200 de locuitor din acelaşi sat şi din satul vecin, împreună cu preotul şi primarul, au incendiat şi au distrus casele reclamanţilor şi bunurile acestora. Drept consecinţă, întreaga comunitate rromă a fugit din case şi timp de o lună au rămas fără locuinţă.
4. În data de 7 mai 1991 rromi evacuaţi au incercat să-şi negocieze întoarcerea în sat dar ceilalţi localnici s-au adunat din nou şi au incendiat încă 4 case aparţinând rromilor. Reclamanţii au fost ajutaţi de poliţie să fugă din sat într-un vehicul militar fără geamuri, pierzându-şi însă toate bunurile în timp ce erau evacuaţi. Atacurile asupra reclamanţilor au continuat şi în zilele următoare, rromilor le-a fost interzisă intrarea în sat, în biserica ortodoxă şi în cimitir.
5. Se pare că reclamanţii nu s-au întors în Bolintin Deal. Au fost nevoiţi să-şi schimbe adresa de mai multe ori, iar în prezent nu au nici un document legal care să confirme reşedinţa lor actuală. O parte dintre ei au fost contactaţi de primarul din Bolintin Deal cu oferte pentru a le cumpăra pământul, oferte pe care, din nevoie disperată de bani, le-au acceptat.
6. În aprilie 1991, reclamanţii au depus o plângere penală. În baza acesteia, a fost începută o investigaţie, iar reclamanţii s-au alăturat în proces ca părţi civile, urmărind să obţină compensaţii pentru casele şi bunurile distruse.
7. Procesul penal împreună cu aţiunea civilă au început în data de 17 octombrie 1996. Judecătoria Bucureşti, pe data de 18 mai 1998 a condamnat 13 persoane pentru pătrunderea ilegală în casa unei persone şi pentru distrugerea proprietăţii, la 3-6 luni de închisoare cu suspendare.
8. Înstanţa a acordat reclamanţilor şi compensaţii pentru casele lor, în baza unui raport de expertiză din 1994, refuzând să ia în considerare cererea reclamanţilor de a se ţine cont de rata inflaţiei. Apoi, compensaţia a fost redusă la jumătate, în baza unor circumstaţe atenuante, ca urmare a provocărilor. Instanţa nu a acordat nici o reparaţie pentru bunurile mobile, deoarece existenţa acestora precum şi distrugerea lor în timpul incidentelor, nu au fost demonstrate.
9. Apelurile reclamanţilor au fost respinse atât de Tribunalul Bucureşti cât şi de Curtea de Apel Bucureşti, printr-o decizie finală din 27 mai 1999. În hotărârile instanţelor mai sus menţionate , reclamanţii au fost numiţi în mai multe rânduri ţigani.

ÎN DREPT
10. În data de 8 Decembrie 2008, Curtea a primit o declaraţie din partea Guvernului, cu o propunere de rezolvare a problemei existente. De asemenea, Guvernul a solicitat Curţii să resolve prezentul caz în conformitate cu art.37 din Convenţie.
11. Guvernul recunoaşte că evenimentele care au avut loc, reprezintă încălcarea Art. 3, 6, 8, 13 şi 14 din Convenţie şi a art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie. Guvernul României se oferă să plătească reclamanţilor ex gratia suma de 565,193.75 euro. Guvernul a făcut referire şi la progresele realizate prin intermediul Programului de Dezvoltare pentru România, pentru executarea hotărârilor adoptate de Curte, în cazurile precedente care au ridicat probleme similare prezentului caz : Moldovan vs. România (41138/98 şi 64320/01), Kalanzos şi alţii împotriva României (57884/00) şi Gergely vs. România (57885/00).
12. În opinia reclamanţilor, Guvernul şi-a fundamentat compensaţiile acordate în baza unei evaluări inadecvate a pierderilor suferite şi de asemenea, au propus măsuri nepecuniare insuficiente. Deoarece Guvernul nu urmăreşte să refacă dreptul de proprietate al reclamanţilor, va fi imposibil pentru aceştia să se întoarcă în comunitatea din Bolintin Deal, ceea ce face ca măsurile generale propuse de Guvern să fie irelevante. Reclamanţi continuă să locuiască în condiţii îngrozitoare astfel că ei nu pot beneficia de programele de angajare, educaţionale şi de sănătate existente. Guvernul ar trebui să ia măsuri substaţiale şi orientate în vederea recunoaşteri descriminării sistematice şi să caute metode de a o contracara.
13. Curtea a reiterat faptul că în anumite circumstanţe poate elimina o cauză în baza art.37 parag.1 lit.c, ca urmare a unei declaraţii unilaterale a Guvernului respondent chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cazului să continue.
14. În acest scop, Curtea va examina cu grijă declaraţia Guvernului în lumina principiilor ce rezultă din jurisprudenţa sa : Tashin Acar vs. Turcia (26307/95), Meriakri vs. Moldova (53487/99); WAZA Spółka z o.o. vs. Poland ( 11602/02); Kalanyos şi alţii (mai sus citată) şi Lazàr vs. Romania (30159/03).
15. Curtea subliniază faptul că deşi încălcărire drepturilor reclamanţilor sunt foarte serioase şi au o natură sensibilă, ele au fost deja adresate Curţii în cauza Moldovan, care a ridicat probleme similar prezentului caz. De asemenea, Curtea a acceptat declaraţiile unilateral ale Guvernului în cauzele Kalnyos şi alţii şi Gergely, cauze care au ridicat probleme similare cu cele din cauza Moldovan, precum şi cu cele din prezentul caz.
16. Mai mult decât atât, Guvernul admite în declaraţia sa că faptele din acest caz reprezintă o încălcare a Art. 3, 6, 8, 13 şi 14 ale Conveţiei şi a Art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţiei şi propune mai multe măsuri individuale şi generale în vederea redresării situaţiei. Măsurile generale propuse sunt similare cu cele luate de Guvern în cauzele Moldovan, Kalnyos şi alţii şi Gergely. Implementarea măsurilor propuse în aceste cauze a început, sub supravegherea Comitetului de Miniştrii.
17. Curtea este mulţumită de faptul că măsurile reiterate în declaraţia Guvernului, vor realiza o reparaţie efectivă a pretinselor încălcări din prezentul caz, atâta timp cât oferă uneltele necesare pentru repararea greşelilor identificate de Curte în sistemul de îmbunătăţire a situaţiei comunităţii rromilor pe întreg teritoriul ţării. Spre deosebire de reclamanţi, Curtea nu consider că este necesară aplicarea unor măsuri specifice, în această etapă a procedurilor. În plus, măsurile individuale propuse de Guvern sunt suficiente pentru a asigura reparaţia pentru fiecare reclamant din prezentul caz.
18. În ceea ce priveşte plângerea reclamanţilor cu privire la refuzul autorităţile de a le proteja proprietatea şi de a se întoarce în sat, Curtea afirmă că nimic din dosarul cauzei nu indică faptul că autorităţile ar împiedica întoarcerea reclamanţilor în sat.
19. În cele din urmă, lipsa oricărei dovezi a ameninţărilor sau intimidărilor la care au fost supuşi reclamanţii de către Guvern, nu poate decât să confirme eforturile autorităţilor de a stabili situaţia la nivel naţional şi reprezintă un indiciu al rolului activ pe care îl are Agenţia Naţională pentru rromi în proiectele care vizează comunitatea rromă.
20. Având în vedere conţinutul declaraţiei Guvernului, precum şi cuantumul compensaţiilor propuse, Curtea consider că nu este justificată continuare examinării cererii.
21. Datorită acestor consideraţii şi a jurisprudenţei sale pe acest subiect, Curtea este satisfăcută de faptul că respectul pentru drepturile omului, aşa cum sunt definite în Convenţie şi în protocoalele adiţionale, nu necesită o continuare a examinării cererii.
22. În consecinţă, Curtea decide scoaterea de pe rol a cererii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu