Treceți la conținutul principal

IDEALIST SAU REALIST?

Din nou dezvăluiri inedite despre valori supreme care nu au disparut(?!) Aceste aprecieri cu privire la domnitorul Barbu Ştirbei au fost realizate de Nicolae Iorga în anul 1912.

Pentru a fi respectat cineva, când nu se înconjoară cu fastul obişnuit, când nu ascunde personalitatea sa fizică sau morală, ci o înfăţişează oricui, n'ajunge rangul cel mai inalt. Trebue sau un covârşitor talent, care să farmece, să cucerească, sau puterea nebiruită, -a mărturisirii şi îndeplinirii permanente a adevărului.
Un mărturisitor de adevăr în cuvinte, un făptuitor de lucruri adevărate în fapte a fost Vodă Ştirbei.
Înaintea dregătorilor stricaţi, venali, necunoscători de datorie, intriganţi, pentru întâia oară s'a înfăţişat un om de care nu puteau să scape, findcă-i căuta acasă la dânşii, în locul îndatoririlor şi al păcatelor lor. Străbătătorul ochiu al vechiului administrator vedea îndată partea slabă, pospăiala, lipitura de ocazie, MINCIUNA. Şi înaintea tuturora, fără cruţare, fără gândul la ce se va întâmpla după scurgerea celor şapte ani i se zicea în faţă totul, oricare ar fi fost situaţia vinovatului, numele, înrudirile lui, oricât de dulce ar fi sunat graiul de oficială linguşire pe buzele lui.
Era vechiu sistem şi bunul sistem "oriental", dacă voiţi, a legăturii directe între om şi om, a controlului făţiş din partea cârmuitorului, a pedepsei imediate care loveşte drept în faţă şi o sângeră...
Realistul acesta, în fapte, a fost şi un idealist, în tendinţe.
Cele două concepte nu se exclud. Idealistul poate să rămâie numai un romantic, un visător, un prevăzător poate, dacă-i lipsesc acele însuşiri de vedere netedă a timpului său, de găcire a mijloacelor potrivite, de onestitate personală, prin care toate energiile să-i fie lăsate libere pentru binele public. Dar realistul nu poate avea o valoare morală, chiar când opere întregi iese din mâna lui dibace, decât atunci când este în sufletul lui ceva care întrece şi cele mai însemnate din operele îndeplinite.

"Barbu Ştirbei ca educator" de Nicolae Iorga în Şedinţa dela 21 Decemvrie 1912, articol publicat în Analele Academiei Române Seria II Tomul XXXV 1912-1913.
Oare ce e mai bine să fii idealist sau realist???

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…