Din nou dezvăluiri inedite despre valori supreme care nu au disparut(?!) Aceste aprecieri cu privire la domnitorul Barbu Ştirbei au fost realizate de Nicolae Iorga în anul 1912.
Pentru a fi respectat cineva, când nu se înconjoară cu fastul obişnuit, când nu ascunde personalitatea sa fizică sau morală, ci o înfăţişează oricui, n'ajunge rangul cel mai inalt. Trebue sau un covârşitor talent, care să farmece, să cucerească, sau puterea nebiruită, -a mărturisirii şi îndeplinirii permanente a adevărului.
Un mărturisitor de adevăr în cuvinte, un făptuitor de lucruri adevărate în fapte a fost Vodă Ştirbei.
Înaintea dregătorilor stricaţi, venali, necunoscători de datorie, intriganţi, pentru întâia oară s'a înfăţişat un om de care nu puteau să scape, findcă-i căuta acasă la dânşii, în locul îndatoririlor şi al păcatelor lor. Străbătătorul ochiu al vechiului administrator vedea îndată partea slabă, pospăiala, lipitura de ocazie, MINCIUNA. Şi înaintea tuturora, fără cruţare, fără gândul la ce se va întâmpla după scurgerea celor şapte ani i se zicea în faţă totul, oricare ar fi fost situaţia vinovatului, numele, înrudirile lui, oricât de dulce ar fi sunat graiul de oficială linguşire pe buzele lui.
Era vechiu sistem şi bunul sistem "oriental", dacă voiţi, a legăturii directe între om şi om, a controlului făţiş din partea cârmuitorului, a pedepsei imediate care loveşte drept în faţă şi o sângeră...
Realistul acesta, în fapte, a fost şi un idealist, în tendinţe.
Cele două concepte nu se exclud. Idealistul poate să rămâie numai un romantic, un visător, un prevăzător poate, dacă-i lipsesc acele însuşiri de vedere netedă a timpului său, de găcire a mijloacelor potrivite, de onestitate personală, prin care toate energiile să-i fie lăsate libere pentru binele public. Dar realistul nu poate avea o valoare morală, chiar când opere întregi iese din mâna lui dibace, decât atunci când este în sufletul lui ceva care întrece şi cele mai însemnate din operele îndeplinite.
"Barbu Ştirbei ca educator" de Nicolae Iorga în Şedinţa dela 21 Decemvrie 1912, articol publicat în Analele Academiei Române Seria II Tomul XXXV 1912-1913.
Oare ce e mai bine să fii idealist sau realist???
Pentru a fi respectat cineva, când nu se înconjoară cu fastul obişnuit, când nu ascunde personalitatea sa fizică sau morală, ci o înfăţişează oricui, n'ajunge rangul cel mai inalt. Trebue sau un covârşitor talent, care să farmece, să cucerească, sau puterea nebiruită, -a mărturisirii şi îndeplinirii permanente a adevărului.
Un mărturisitor de adevăr în cuvinte, un făptuitor de lucruri adevărate în fapte a fost Vodă Ştirbei.
Înaintea dregătorilor stricaţi, venali, necunoscători de datorie, intriganţi, pentru întâia oară s'a înfăţişat un om de care nu puteau să scape, findcă-i căuta acasă la dânşii, în locul îndatoririlor şi al păcatelor lor. Străbătătorul ochiu al vechiului administrator vedea îndată partea slabă, pospăiala, lipitura de ocazie, MINCIUNA. Şi înaintea tuturora, fără cruţare, fără gândul la ce se va întâmpla după scurgerea celor şapte ani i se zicea în faţă totul, oricare ar fi fost situaţia vinovatului, numele, înrudirile lui, oricât de dulce ar fi sunat graiul de oficială linguşire pe buzele lui.
Era vechiu sistem şi bunul sistem "oriental", dacă voiţi, a legăturii directe între om şi om, a controlului făţiş din partea cârmuitorului, a pedepsei imediate care loveşte drept în faţă şi o sângeră...
Realistul acesta, în fapte, a fost şi un idealist, în tendinţe.
Cele două concepte nu se exclud. Idealistul poate să rămâie numai un romantic, un visător, un prevăzător poate, dacă-i lipsesc acele însuşiri de vedere netedă a timpului său, de găcire a mijloacelor potrivite, de onestitate personală, prin care toate energiile să-i fie lăsate libere pentru binele public. Dar realistul nu poate avea o valoare morală, chiar când opere întregi iese din mâna lui dibace, decât atunci când este în sufletul lui ceva care întrece şi cele mai însemnate din operele îndeplinite.
"Barbu Ştirbei ca educator" de Nicolae Iorga în Şedinţa dela 21 Decemvrie 1912, articol publicat în Analele Academiei Române Seria II Tomul XXXV 1912-1913.
Oare ce e mai bine să fii idealist sau realist???
Şi pe cinici unde-i încadrăm?
RăspundețiȘtergere