Treceți la conținutul principal

O scrisoare găsită

În cadrul dezvăluirilor cu caracter istoric, considerăm oportună prezentarea unei scrisori din 1864, scrisoare care dezvaluie dorinţa de explorare a unor noi domenii (aici astronomia). Ce importanţă are scrisoarea? O sa vă convingeţi singuri dacă aveţi puţină rabdare să o citiţi

Chiev, 27 Decemvrie 1864.
Scrisoarea care ţi-amu pregătit'o eu la zi'ntâiu Noemvrie în locu să ţi-o trimitu au remasu la mine pînă în zioa aceasta.
Amu, frate, eu m'am făcut astronom, cu toată inima m'am dat astronomiei: aşa de ştiinţă este astronomie, că omul ce o gustă odată, nu poate să o lepede. Eu comparez astronomia cu demâncatul cel bun, pe care, de ce-l manânci, de ceia-ţi mai a mînca. Cine putea să gândească că eu voiu fi cândva astronom? Mari sunt minunile tale, Doamne! Să-ţi spun frate, cum am picat eu în carte astronomilor. Profesorul astronomiei, după ce a cetit vre-o câteva lecţii de la începutul semestrului trecut, s'a îmbolnăvit şi n'a citit vro patru, cinci lecţii. Studenţii gîndia că de-amu înainte profesorul a încetat a ceti, cum şi amu'i an (trebuie să ştii că profesorul era în an foarte leneş; în anul ista el s'a îndreptat). Amu ceteşte lecţiile totdeauna, şi ei au încetat a umbla la Observatorie. Numai trei studenţi îmblau des şi-l chemau pre profesor de li cetia lecţie. Înştiinţând eu aceasta, am venit şi eu Sâmbătă la lecţie. Drept, profesorul a venit şi a cetit lecţia.
După lecţie el a zis către noi (patru inşi): Eu socot, d-lor că d-voastră doriţi a vă îndeletnici cu astronomia, şi pentru aceasta vă poftesc să veniţi mâne (Duminecă) ca să calculăm locurile a unelor stele....
Aşa s'a făcut alegerea mea.
În scrisoarea n.1 tu'i ceti că eu am uitat o leacă limba română. Nu crede, frate, pentru că singur poţi să judeci: Am uitat-o eu, ori nu ? Eu socot că nu. Tu cum socoţi?

Scrisoarea a fost publicată în Analele Academiei Române Seria II - Tomul XXXV, 1912-1913.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…