În cadrul dezvăluirilor cu caracter istoric, considerăm oportună prezentarea unei scrisori din 1864, scrisoare care dezvaluie dorinţa de explorare a unor noi domenii (aici astronomia). Ce importanţă are scrisoarea? O sa vă convingeţi singuri dacă aveţi puţină rabdare să o citiţi
Chiev, 27 Decemvrie 1864.
Scrisoarea care ţi-amu pregătit'o eu la zi'ntâiu Noemvrie în locu să ţi-o trimitu au remasu la mine pînă în zioa aceasta.
Amu, frate, eu m'am făcut astronom, cu toată inima m'am dat astronomiei: aşa de ştiinţă este astronomie, că omul ce o gustă odată, nu poate să o lepede. Eu comparez astronomia cu demâncatul cel bun, pe care, de ce-l manânci, de ceia-ţi mai a mînca. Cine putea să gândească că eu voiu fi cândva astronom? Mari sunt minunile tale, Doamne! Să-ţi spun frate, cum am picat eu în carte astronomilor. Profesorul astronomiei, după ce a cetit vre-o câteva lecţii de la începutul semestrului trecut, s'a îmbolnăvit şi n'a citit vro patru, cinci lecţii. Studenţii gîndia că de-amu înainte profesorul a încetat a ceti, cum şi amu'i an (trebuie să ştii că profesorul era în an foarte leneş; în anul ista el s'a îndreptat). Amu ceteşte lecţiile totdeauna, şi ei au încetat a umbla la Observatorie. Numai trei studenţi îmblau des şi-l chemau pre profesor de li cetia lecţie. Înştiinţând eu aceasta, am venit şi eu Sâmbătă la lecţie. Drept, profesorul a venit şi a cetit lecţia.
După lecţie el a zis către noi (patru inşi): Eu socot, d-lor că d-voastră doriţi a vă îndeletnici cu astronomia, şi pentru aceasta vă poftesc să veniţi mâne (Duminecă) ca să calculăm locurile a unelor stele....
Aşa s'a făcut alegerea mea.
Scrisoarea care ţi-amu pregătit'o eu la zi'ntâiu Noemvrie în locu să ţi-o trimitu au remasu la mine pînă în zioa aceasta.
Amu, frate, eu m'am făcut astronom, cu toată inima m'am dat astronomiei: aşa de ştiinţă este astronomie, că omul ce o gustă odată, nu poate să o lepede. Eu comparez astronomia cu demâncatul cel bun, pe care, de ce-l manânci, de ceia-ţi mai a mînca. Cine putea să gândească că eu voiu fi cândva astronom? Mari sunt minunile tale, Doamne! Să-ţi spun frate, cum am picat eu în carte astronomilor. Profesorul astronomiei, după ce a cetit vre-o câteva lecţii de la începutul semestrului trecut, s'a îmbolnăvit şi n'a citit vro patru, cinci lecţii. Studenţii gîndia că de-amu înainte profesorul a încetat a ceti, cum şi amu'i an (trebuie să ştii că profesorul era în an foarte leneş; în anul ista el s'a îndreptat). Amu ceteşte lecţiile totdeauna, şi ei au încetat a umbla la Observatorie. Numai trei studenţi îmblau des şi-l chemau pre profesor de li cetia lecţie. Înştiinţând eu aceasta, am venit şi eu Sâmbătă la lecţie. Drept, profesorul a venit şi a cetit lecţia.
După lecţie el a zis către noi (patru inşi): Eu socot, d-lor că d-voastră doriţi a vă îndeletnici cu astronomia, şi pentru aceasta vă poftesc să veniţi mâne (Duminecă) ca să calculăm locurile a unelor stele....
Aşa s'a făcut alegerea mea.
Scrisoarea a fost publicată în Analele Academiei Române Seria II - Tomul XXXV, 1912-1913.
O scrisoare DEOSEBITA
RăspundețiȘtergere