Treceți la conținutul principal

C.E.D.O.: CAUZA MITREA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI, HOT. DIN 29.07.2008, CEREREA 26105/03

Dreptul de a fi audiat, dreptul la un proces echitabil, casarea unei hotărâri definitive, art. 6(1)

ÎN FAPT

A. Procedurile împotriva lui I.W.
La data de 1 aprilie 2002 Tribunalul Maramureş decis ca societatea comercială I.W., fostul angajator al reclamantului, să repune pe reclamant în locul său de muncă şi să plătească acestuia compensaţii. Decizia a devenit definitivă şi irevocabilă. Dar aceeaşi instanţă, la data de 30 septembrie 2002 a admis contestaţia în anulare înaintată de pârâtul I.W. şi a decis reexaminarea cauzei.

Reclamantul a înaintat Procurorului general o cererea prin care solicita ca aceasta să înainteze la Curtea Supremă de Justiţie recurs în anulare împotriva hotărârii Tribunalului Maramureş din 30 septembrie. Cererea reclamantului a fost refuzată.

B. Procedurile împotriva lui M.
Într-o altă procedură, de data aceasta îndreptată împotriva societăţii M., angajatorul anterior a reclamantului, Tribunalul Maramureş prin decizia care a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 18 mai 2000 a decis în favoarea reclamantului şi a dispus ca sociectatea să elibereze fişele angajatului şi să plătească suma de 100.000 de lei vechi către aceasta. Reclamantul s-a adresat Judecătoriei Baia Mare pentru a obţine executarea hotărârii Tribunalului. La data de 15 februarie 2002 cererea reclamantului a fost respins, Judecătoria a susţinut că M. era în imposibilitate obiectivă de a furniza documentele cerute, deoarece aceasta se aflau la angajatorul următor a reclamantului, şi anume I.W.. Reclamantul a atacat hotărârea, astfel că Tribunalul Maramureş a decis în favoarea reclamantului şi a dispus ca M. să plătească 350.000 de lei vechi pe zi începând cu data de 3 februarie 2000 şi până la executarea hotărârii şi să plătească reclamantului 7.712.000 de lei drept despăgubiri.

Pârâtul M. a promovat la Tribunalul Maramureş o contestaţie în anulare împotriva hotărârii din 17 iunie 2002, pe motiv că Tribunalul nu ar fi examinat toate dovezile care existau în cauză. Dl. Mitrea a susţinut în instanţă că M. nu ar avea locus standi pentru o contetaţie în anulare, deoarece, confrom legii, calea extraordinară de atac a contestaţiei de anulare este disponibilă numai părţi care a promovat şi apelul ordinar.La data de 26 martie 2003 Tribunalul a a admis cererea pârâtului M. şi a casat hotărârea din 17 iunie, pe motiv că instanţa ar fi comis o eroare materială, pe baza art. 318 Cod Procedură Civilă.

ÎN DREPT

Reclamantul a invocat încălcarea art. 6(1), deoarece el nu a beneficiat de un proces echitabil datorită faptului că două hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea sa, au fost anulate (din 1 aprilie 2002 şi din 17 iunie 2002).
Partea relevantă a art. 6(1) prevede în felul următor:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil ... a cauzei sale”

ADMISIBILITATE

A. Procedurile împotriva lui I.W.
Procedurile împotriva lui I.W. s-au terminat prin hotărârea din 30 septembrie 2002, reclamantula cerut Procurorului general să promoveze recurs în anulare la data de 18 decembrie 2002, deci se prezumă că la data respectivă el a cunoscut hotărârea din 30 decembrie. Reclamantul a introdus cererea la Curtea Europeană la data de 11 iulie 2003, nerespectând termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 a Convenţiei. Prin urmare, petitul reclamantului în ceea ce priveşte anularea hotărârii definitive din procesul împotriva lui I.W. este respins de Curte în conformitate cu art.35 (1) şi (4).

B. Procedurile împotriva lui M.
Curtea constată că această parte a petitului reclamantului este admisibilă.

PE FOND

Curtea menţionează pentru început că art. 6(1) trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care statuează că domnia legii este o moştenire comună a statelor membre Consiliului Europei. Unul dintre cele mai importante aspecte ale domniei legii este principiul securităţii juridice care pretinde că atunci când o instanţa a decis o cauză, hotărârea nu ar trebui pusă sub semnul întrebării.

Principiul securităţii juridice presupune respectarea principiului res judecata, principiul autorităţii lucrului judecat. Conform acestui principiu o hotărâre judecătoarescă definitivă nu ar trebui să fie revăzută iaraşi, la iniţiativa niciunei părţi, pentru simplul motiv că aceştia ar dori reexaminarea cauzei.

Principiul securităţii juridice nu este unul absolut. În acest sens redeschiderea procedurilor într-o cauză decisă este cel mai potrivit remediu atunci când în cursul judecăţii nu s-au respectat cerinţele art. 6 din Convenţie.

Curtea trece la a analiza faptele cauzei. Hotărârea din 17 iunie 2002 a fost în fabvoarea reclamantului şi Tribunalul Maramureş a susţinut că argumentele invocate de pârâtul M. nu au fost relevante pentru cauză. Curtea constată de asemenea, că această procedură nu a fost arbitrară. Astfel, ea ajunge la concluzia că hotărârea din 17 iunie 2002, a fost casată pe motiv că instanţele au analizat în moduri diferite admisibilitatea şi relevanţa probelor din cauză. În opinia Curţii aceasta nu este un motiv suficiente pentru casarea unei hotărâri definitive.

În concluzia, Curtea susţine că prin casarea hotărârii din 17 iunie 2002, instanţele nu au reuşit să menţine un echilibru între interesele care erau în cauză, astfel dreptul reclamantului de a fi audiat de o instanţă într-un mod echitabil a fost încălcată.

Aplicând art. 41 a Convenţiei, Curtea acordă reclamantului 3000 de euro drept despăgubire morală şi 500 de euro pentru acoperirea cheltuielilor (reclamantul a cerut mai mult dar nu a păstrat chitanţele).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…