17 august 2008

Lucrare de licenţă VI : Cunoaşterea limbilor străine. Caracterul ştiinţific al lucrării

I. Una dintre chestiunile pe care trebuie să le evaluăm înainte de a alege tema de cercetare pentru licenţă o reprezintă aceea a cunoaşterii limbilor străine. În principiu, trebuie aleasă o teză care să nu implice cunoaşterea de limbi pe care nu le ştiţi sau nu sunteţi dispus să le învăţaţi.
Câteva reguli ar putea fi enunţate cu privire la acest aspect:
1. Nu se poate face o teză despre un autor străin dacă acest autor nu este citit în original.
2. Nu se poate face o teză despre un subiect dacă operele cele mai importante despre el sunt scrise într-o limbă pe care nu o cunoaştem. Spre exemplu, dacă doreşti să îţi alegi o teză din domeniul politicii sociale şi de coeziune a Uniunii Europene, în principiu trebuie să cunoşti limba franceză şi cea engleză, deoarece principalele studii au fost redactate în aceste două limbi.
3. Nu se poate face o teză despre un autor sau despre un subiect citind doar operele scrise în limbile pe care le cunoaştem

Totuşi, trebuie adăugat că teza poate fi utilizată ca un prilej unic pentru a face câteva exerciţii care ne vor folosi cât vom trăi, inclusiv exerciţii de limbă. Astfel, a cunoaşterea unui articol scris într-o limbă prea puţin cunoscută nouă se poate realiza prin intermediul unor recenzii scrise în limba engleză sau franceză, sau a unor rezumate etc. Important este să ne dăm seama despre ce este vorba atuznci când ne intalnim cu o anumită indicaţie bibliografică, exerciţiu care nu este deloc dificil. Astfel, câteva cuvinte de sprecialitate pot fi destul de uşor reperate prin intermediul dicţionarelor etc. Spre exemplu, dacă vom întâlni cuvântul Recht din limba germană va fi lesne să înţelem că este vorba de înţelesul Drept; sau Volkerrecht este expresia utilizată pentru desemnarea Dreptului internaţional, fiind generată de compunerea a două cuvinte: Volk (popor)+ Recht (drept)= Dreptul popoarelor.

Dacă tematica este una care reclamă în mod fundamental cunoaşterea unor limbi străine pe care nu aveţi de gând să le învăţaţi vreodată, atunci aveţi mai multe variante la dispoziţie: plătiţi un traducător, iar pe baza materialului tradus încercaţi să extrageţi aspectele de interes şi să le interpretaţi; sau vă cumpăraţi teza de licenţă, vânzare cumpărare care ar fi afectată în cauza ei de ilicitate, însă veţi beneficia până la proba contrarie de prezumţia cauzei licite.
II. O cercetare este ştiinţifică atunci când răspunde următoarelor cerinţe:
1. Cercetarea avertizează asupra unui obiect recognoscibil şi de ceilalţi.
Spre exemplu, o ipoteză contrarie ar fi aceea când vom scrie despre "limba spargă"! Îmi aduc aminte că în facultate circula o poezie în limba spargă şi deşi nu mai sunt în stare să o reproduc în totalitate, totuşi voi trece câteva versuri:
Poezie în limba spargă
Rânele glemoi zumbrea
Şi era karâna!
Dar veni miz miez bârzoi
Şi mangra pocârna!

Ei bine, e o glumă! Nu există o "limbă spargă", iar versurile respective sunt o invenţie lipsită de orice element real. De urmare, o licenţă având drept obiect de cercetare "limba spargă" ar fi inutilă, deoarece obiectul ei nu este recognoscibil.

2. Cercetarea trebuie să spună despre acest obiect lucruri care n-au mai fost spuse ori chiar să revadă într-o optică diferită lucruri care au fost deja spuse.

3. Cercetarea trebuie să fie utilă celorlalţi. Iar aceasta nu înseamnă că trebuie să poată fi vândută altor studenţi care ăşi susţin licenţa!

4. Cercetarea trebuie să furnizeze elementele pentru verificarea şi pentru combaterea ipotezelor pe care le prezintă şi, deci, trebuie să furnizeze elementele pentru o continuare publică a sa. Aceasta este o însuşire fundamentală a sa.
Astfel, spre exemplu, dacă licenţa ar fi despre limba spargă, eu ar trebui să fac următoarele lucruri:
a) să produc probe despre existenţa sa (cel puţin faptul că unii o utilizau într-unj anumit mediu în timpul studenţiei)
b) să spun cum am procedat pentru a găsi această limbă (ceea ce deja ar pune pe gânduri pe cititor)
c) să spun cum ar trebui procedat pentru a găsi alte confirmări şi dovezi ale acestei limbi;
d) să prezint exact ce natură şi caracteristici are această limbă pe care doresc să o evidenţiez, precum să precizez exact circumstanţele culegerii probelor (acest lucru ar arunca ipoteza mea în aer, deoarece s-ar observa cu uşurinţă că este vorba de un joc de cuvinte, iar nu de o limbă cu caracteristicile ei).
Pe curând!

Un comentariu: