Treceți la conținutul principal

Lucrare de licenţă VI : Cunoaşterea limbilor străine. Caracterul ştiinţific al lucrării

I. Una dintre chestiunile pe care trebuie să le evaluăm înainte de a alege tema de cercetare pentru licenţă o reprezintă aceea a cunoaşterii limbilor străine. În principiu, trebuie aleasă o teză care să nu implice cunoaşterea de limbi pe care nu le ştiţi sau nu sunteţi dispus să le învăţaţi.
Câteva reguli ar putea fi enunţate cu privire la acest aspect:
1. Nu se poate face o teză despre un autor străin dacă acest autor nu este citit în original.
2. Nu se poate face o teză despre un subiect dacă operele cele mai importante despre el sunt scrise într-o limbă pe care nu o cunoaştem. Spre exemplu, dacă doreşti să îţi alegi o teză din domeniul politicii sociale şi de coeziune a Uniunii Europene, în principiu trebuie să cunoşti limba franceză şi cea engleză, deoarece principalele studii au fost redactate în aceste două limbi.
3. Nu se poate face o teză despre un autor sau despre un subiect citind doar operele scrise în limbile pe care le cunoaştem

Totuşi, trebuie adăugat că teza poate fi utilizată ca un prilej unic pentru a face câteva exerciţii care ne vor folosi cât vom trăi, inclusiv exerciţii de limbă. Astfel, a cunoaşterea unui articol scris într-o limbă prea puţin cunoscută nouă se poate realiza prin intermediul unor recenzii scrise în limba engleză sau franceză, sau a unor rezumate etc. Important este să ne dăm seama despre ce este vorba atuznci când ne intalnim cu o anumită indicaţie bibliografică, exerciţiu care nu este deloc dificil. Astfel, câteva cuvinte de sprecialitate pot fi destul de uşor reperate prin intermediul dicţionarelor etc. Spre exemplu, dacă vom întâlni cuvântul Recht din limba germană va fi lesne să înţelem că este vorba de înţelesul Drept; sau Volkerrecht este expresia utilizată pentru desemnarea Dreptului internaţional, fiind generată de compunerea a două cuvinte: Volk (popor)+ Recht (drept)= Dreptul popoarelor.

Dacă tematica este una care reclamă în mod fundamental cunoaşterea unor limbi străine pe care nu aveţi de gând să le învăţaţi vreodată, atunci aveţi mai multe variante la dispoziţie: plătiţi un traducător, iar pe baza materialului tradus încercaţi să extrageţi aspectele de interes şi să le interpretaţi; sau vă cumpăraţi teza de licenţă, vânzare cumpărare care ar fi afectată în cauza ei de ilicitate, însă veţi beneficia până la proba contrarie de prezumţia cauzei licite.
II. O cercetare este ştiinţifică atunci când răspunde următoarelor cerinţe:
1. Cercetarea avertizează asupra unui obiect recognoscibil şi de ceilalţi.
Spre exemplu, o ipoteză contrarie ar fi aceea când vom scrie despre "limba spargă"! Îmi aduc aminte că în facultate circula o poezie în limba spargă şi deşi nu mai sunt în stare să o reproduc în totalitate, totuşi voi trece câteva versuri:
Poezie în limba spargă
Rânele glemoi zumbrea
Şi era karâna!
Dar veni miz miez bârzoi
Şi mangra pocârna!

Ei bine, e o glumă! Nu există o "limbă spargă", iar versurile respective sunt o invenţie lipsită de orice element real. De urmare, o licenţă având drept obiect de cercetare "limba spargă" ar fi inutilă, deoarece obiectul ei nu este recognoscibil.

2. Cercetarea trebuie să spună despre acest obiect lucruri care n-au mai fost spuse ori chiar să revadă într-o optică diferită lucruri care au fost deja spuse.

3. Cercetarea trebuie să fie utilă celorlalţi. Iar aceasta nu înseamnă că trebuie să poată fi vândută altor studenţi care ăşi susţin licenţa!

4. Cercetarea trebuie să furnizeze elementele pentru verificarea şi pentru combaterea ipotezelor pe care le prezintă şi, deci, trebuie să furnizeze elementele pentru o continuare publică a sa. Aceasta este o însuşire fundamentală a sa.
Astfel, spre exemplu, dacă licenţa ar fi despre limba spargă, eu ar trebui să fac următoarele lucruri:
a) să produc probe despre existenţa sa (cel puţin faptul că unii o utilizau într-unj anumit mediu în timpul studenţiei)
b) să spun cum am procedat pentru a găsi această limbă (ceea ce deja ar pune pe gânduri pe cititor)
c) să spun cum ar trebui procedat pentru a găsi alte confirmări şi dovezi ale acestei limbi;
d) să prezint exact ce natură şi caracteristici are această limbă pe care doresc să o evidenţiez, precum să precizez exact circumstanţele culegerii probelor (acest lucru ar arunca ipoteza mea în aer, deoarece s-ar observa cu uşurinţă că este vorba de un joc de cuvinte, iar nu de o limbă cu caracteristicile ei).
Pe curând!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…