13 august 2008

Lucrare de licenţă V : Cum să evitaţi să fiţi exploataţi de către conducătorul ştiinţific

Subiectul lucrării de licenţă este ales uneori de student potrivit propriilor interese, iar alteori este ales de către student în urma sugestiei profesorului coordonator.
Sugestia profesorului poate fi dictată de criterii distincte: fie cunoaşte foarte bine subiectul sugerat studentului şi va putea să-l urmărească cu uşurinţă, fie nu cunoaşte foarte bine subiectul foarte bine dar doreşte să afle mai multe sau să-l aprofundeze.
Cel de-al doilea criteriu este cel mai eficient şi onest. Profesorul vrea să îşi lărgească propriile orizonturi şi consideră că va învăţa ceva nou urmărindu-l pe student, motiv pentru care se va implica constant. Profesorul sugereaza studentului un subiect nou atunci cand are incredere in el si, atunci, ii si spune acestuia ca subiectul este nou si pentru el si ca este interesat sa-l aprofundeze. S-ar putea chiar subiectul sa se inscrie intr-o tematica larga si de interes pentru profesor, care s-ar desfasura de mai multi ani, precum o operă colectivă. In acest caz studentul s-ar putea sa beneficieze de ajutorul unui profesor foarte bine informat asupra problemei si va putea utiliza alte materiale elaborate deja in domenii limitrofe sau corelate. Daca, apoi, candidatul va face o lucrare bună poate spera într-o publicare cel puţin parţială a rezultatelor sale, fie şi în ambianţa unei opere colective.

Există anumite inconveniente posibile:
1. Profesorul este prea implicat in studiul propriului subiect si face presiune asupra studentului, care, insa, nu are nici un fel de interes in acea directie. Riscul este ca studentul sa devina doar un baiat de mingi: culege materialul pe care apoi altii il interpetrează.Lucrarea sa va fi modestă, aşa că profesorul va pescui din materialul lui, dar nu îl va cita pe student, deoarece nu poate să-i atribuie nici o idee precisă.
2. Profesorul este neonest, îi pune la lucru pe studenţi, le dă licenţa şi astfel foloseşte fără prejudecăţi munca lor ca şi când ar fi a sa. Câteodată e vorba de neonestitate aproape cu bună credinţă: profesorul a urmărit cu pasiune lucrarea de licenţă, a sugerat idei şi după o anumită perioadă nu mai distinge ideile pe care le sugerase el de cele aduse de student, tot aşa cum după o pasionantă discuţie colectivă despre un anumit subiect noi nu mai suntem capabili să ne amintim care erau ideile cu care pornisem şi care sunt cele pe care le-am achiziţionat prin stimulentele altora.

Cum se evită asemenea inconveniente?
Studentul, prin apropeierea de un anumit profesor, va fi auzit deja vorbindu-se de el de la prieneii săi, va fi contactat licenţaiţii precedenţi şi-şi va fi făcut idee cu privire la corectitudinea sa. Va fi citit cărţi ale sale şi va fi văzut dacă el citează frecvent proprii colaboratori sau nu.
În rest, rămân factori imponderabili de stimă şi încredere.
În orice caz, fără a crea sindromuri paranoice, consideraţi şi dacă prin acceptarea unui subiect de teză vă inseraţi într-un proiect colectiv sau nu, şi evaluaţi dacă merită osteneala.

4 comentarii:

  1. un cetatean nemultumit13 august 2008, 22:25

    Ce frumos...in fiecaredintre variantele si posibilitatile descrise in articol reiese ca profesorul - coordonator de liceenta - isi da interesul- intr-un fel negativ sau pozitiv - fata de lucrare si fata de student. Am auzit despre o alta planeta din univers, deci in nici un caz nu se intampla in romania, unde studentul nu e expus la nici un pericol precum cele descrise mai sus, deoarece amabilul coordonator nu isi da deloc interesul fata de ceea ce coordoneaza. In acest fel studentul isi alege lucrarea, sta ore in sir pe coridoare pentru amabilitatea profesorului de a semna o amarata hartiuta, el isi corecteaza, la fel cum numai si numai el va citi ce a scris in multe nopti nedormite. Dar! Si in aceasta situatie cand se apropie vara sta cu nervii incordati gandindu-se daca si-a ales corect sau nu "Indrumatorul stiintific". Desigur sa nu uitam sa mentionam ca si pe acesata planeta indepartata exista coordonatori model, care ajutat studentul poate chiar mai mult decat ar fi necesar in mod normal. Si de ce? Pentru ca iau in serios meseria aleasa. Sa nu uitam sa mentionam, asta nu se intampla la noi...ci pe o planeta foarte indepartata. Apropo, pentru studentii care se gandesc la un viitor coordonator a se vedea http://www.youtube.com/watch?v=vGQ1hjSCMNw P.S. Pe aceea planeta indepartata acest spot nu a fost interzis...

    RăspundețiȘtergere
  2. 1. Nu cred ca exista atat de multe cazuri (pe planeta despre care discutam acum) in care profesorul sa isi doreasca sa preia din lucrare in mod fraudulos. Motivul – simplu – lucrarile nu au o valoare ridicata, sunt mai mult compilatii, decat sa citeze un student banuiesc ca ar prefera sa citeze un autor cunoscut.
    2. Cetateanul nemultumit cam are dreptate. Nepasarea coordonatorilor e atat de evidenta incat practic a devenit regula nu exceptia. Daca esti un student mai rasarit aproape ca iti da senzatia ca ei oricum ar fi inutili si ca te descurci singur. Poate ca te vei descurca, doar ca daca nu ti se da ocazia sa vezi cum e sa fii coordonat de cineva care chiar isi da silinta atunci probabil ca nu vei sti niciodata ce ai pierdut.
    3. Dar mai exista si cazuri fericite. Proful e ok, tu iti vezi de treaba bla bla bla. Si colaborati la o lucrare, o sesiune etc. Si se formeaza un grup de studenti in jurul catorva profesori carora chiar le pasa. Probabil lucrurile incep sa mearga mai putin bine cand incepem sa ii asezam pe niste piedestale prea inalte. Sau invers, ei sa creada ca am fi mai buni decat suntem de fapt. Cine mai exploateaza pe cine aici? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna dimineata!
    Intr-adevar chestiunea piedestalului nu constituie subiectul coordonarii, insa invers...Da!

    RăspundețiȘtergere