Treceți la conținutul principal

Cauza Tamir şi alţii î. României, cererea nr. 42194/05, hot. din 15.09.2009

Cauza a fost adusă în faţa Curţii de către 7 persoane, cetăţeni români şi cetăţeni israelieni, care în prezent locuiesc în Israel. În anul 1950 un imobil şi un teren situat în Mediaş, a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 92/1950. În anul 1974 imobilul a fost împărţit în două bucăţi şi înscris în cartea funciară pe numele unor terţi. În 2001 reclamanţii, moştenitori ai proprietarilor de pe vremea naţionalizării, au înaintat o cerere către autorităţile administrative, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând retrocedarea imobilului. Cererea lor a fost admisă în parte, în privinţa apartamentelor din imobil care nu au fost vândute de către stat. În ceea ce priveşte terenul pe care erau situate apartamentele acesta nu a fost retrocedat pe motiv că reclamanţii nu erau cetăţeni români. Cererea reclamanţilor a fost respinsă în ce priveşte apartamentele care au fost vândute de către stat, însă în decizia administrativă s-a reţinut că reclamanţii urmează să primească despăgubiri băneşti. Dispoziţia primarului a fost atacată de către reclamanţi în faţa instanţelor de judecată, aceştia solicitând retrocedarea întregului imobil. În 2003 Tribunalul Sibiu a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a dispus restituirea terenului pe care se aflau apartamentele retrocedate, pe motiv că trei dintre reclamanţi au dovedit că au şi cetăţenie română. Apelul reclamaţilor a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, iar în privinţa apartamentelor vândute s-a decis că acestea nu pot fi restituite în natură, iar reclamanţii sunt îndreptăţiţi la compensaţii. Recursul reclamanţilor a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 mai 2005. Autorităţile administrative au pus în executare hotărârea în ce priveşte retrocedarea terenului aferent apartamentelor, însă până în prezent reclamanţii nu au primit compensaţii pentru imobilele ce nu putea fi retrocedate.

În drept,

În ce priveşte presupusa încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1

Reclamanţii au invocat faptul că apartamentele din imobilul naţionalizat au fost vândute de stat cu rea-credinţă, iar aceştia nu au primit nici un fel de compensaţie.

Guvernul a invocat în faţa Curţii incompatibilitatea ratione materiae a cererii reclamanţilor, deoarece instanţele naţionale nu s-au pronunţat asupra legalităţii măsurii de naţionalizare, în consecinţă reclamanţilor nu li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilelor în cauză. De asemenea, Guvernul susţine că reclamanţii nu beneficiază nici de o aşteptare legitimă, cum era situaţia în cauzele Străin sau Porteanu.

Reclamanţii au invocat faptul că instanţele naţionale au recunoscut ilegalitatea naţionalizării întregului imobil, iar retrocedarea doar în parte nu se justifică. Curtea invocă faptul că o problemă asemănătoare s-a ridicat în cauzele Reichardt î. României, respectiv Popescu şi Dimeca î. României, aşa că nimic nu justifică schimbarea regulii aplicate acolo. În consecinţă, Curtea respinge obiecţiile Guvernului. Pe fond, Curtea reaminteşte că vânzarea bunului altuia de către stat, fără nici o despăgubire, constituie o încălcare a dreptului la respectarea proprietăţii, iar în consecinţă constată că art. 1 din Primul Protocol a fost încălcat. În aplicarea art. 41, Curtea a acordat reclamanţiilor 181.000 EURO pentru daune materiale şi 1000 EURO pentru costuri şi cheltuieli.

Comentarii

  1. Ar trebui demisi judecatorii de la Inalta Curte de Justitie si cei de la Curtea de Apel Alba Iulia, deoarece la vremea judecarii de catre acestia a cauzei existau suficiente coordonate in doctrina si jurisprudenta pentru a nu se mai gresi atat de flagrant. Ma refer doar la judecatorii cauzei. Plus sa fie obligati la plata sumei stabilite de Curtea Europeana. In rest, parca pe articolul 1 trebuia sa se adopte prin lege linii directoare... Ce se intampla?

    RăspundețiȘtergere
  2. Numele meu este lilian N. Aceasta este o zi plină de bucurie a vieții mele din cauza ajutorului pe care mi-a oferit-o Dr.saguru ajutându-mă să-mi recuperez fostul soț cu vraja lui magică și de dragoste. am fost căsătorit timp de 6 ani și a fost atât de teribil pentru că soțul meu mă înșela într-adevăr și căuta un divorț, dar când am întâlnit e-mailul Dr.saguru pe internet despre modul în care a ajutat atât de mulți oameni să-și primească ex și ajută la stabilirea relației. și face ca oamenii să fie fericiți în relația lor. i-am explicat situatia mea si apoi caut ajutor, dar spre cea mai mare surpriza mea mi-a spus ca ma va ajuta cu cazul meu si aici sarbator acum pentru ca sotul meu sa schimbat complet pentru totdeauna. El vrea mereu să fie lângă mine și nu poate face nimic fără prezența mea. Mă bucur foarte mult de căsnicia mea, o mare sărbătoare. Voi continua sa depun marturie pe internet pentru ca Dr.saguru este cu adevarat o adevarata vrajitoare. DACA NU VEDEȚI AJUTAȚI CONTACTUL DOCTOR SAGURU ACUM prin e-mail: drsagurusolutions@gmail.com sau whatsapp +2349037545183 El este singurul răspuns la problema dvs. și vă face să vă simțiți fericiți în relația voastră.
    1 LOVE SPELL
    2 CÂȘTIGĂȚI BACK EX
    3 FRUCTE DE FEMEI
    4 PROMOȚIE SPELL
    5 SPELL DE PROTECȚIE
    6 SPELL BUSINESS
    7 SPELL GOOD JOB
    8 LOTTERY SPELL și SPELL CASE.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Tinerii cercetători-studenți voluntari la Centrul de Protecția a Datelor din cadrul UMFST ”G.E.Palade”, participanți la Conferința internațională OCTOPUS 2023(13-15 decembrie 2023, București)(I)

La data de 13 decembrie 2023 am participat cu o delegație de 3 studenți(Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan și Eduard Moldovan), de la specializarea drept, la cea mai importantă conferință internațională organizată de Consiliul Europei, la București, sub auspiciile Convenției privind criminalitatea informatică( Convention on Cybercrime – ETS 185). Conferința se desfășoară în frumoasele săli ale Palatului Parlamentului din București, reunind participanți de pe toate continentele lumii. Sunt numeroase aspecte care s-au discutat, astfel că în această „scurtă scriere”, doar am să punctez câteva chestiuni pe care le-am considerat mai aparte ori mai profunde. Este extrem de important pentru început de știut că, dincolo de importanța Convenției de la Budapesta și a Protocoalelor adiționale, în ceea ce privește combaterea criminalității de zi cu zi, precum pornografia infantilă și multe alte infracțiuni, orientarea strategică principală la momentul de față este către dovedirea infracțiuni