Treceți la conținutul principal
Faza naţională a concursului de pledoarii "Philip C. Jessup International Law Moot Court Competition, 52nd Edition", 26. 02. 2011, Universitatea "Petru Maior"

Comentarii

  1. Preambul insuficient: (s ar putea invoca şi vreao 300 de zeităţi)
    Eram într-o sală de judecata în urmă cu vreo 3 ani, în care judecătoarea habar nu avea despre ce este vorba în cauză, dorindu-şi un singur lucru: să demonstreze că a venit şi timpul ei! Interesantă privelişte, pe care, din lipsă de timp acordat acestei chestiuni, nu voi intra în detalii!
    Extrapolând, deseori ne găsim în prezenţa unei situaţii asemănătoare în fiecare cotlon social din România. Există un singur reproş: de ce se pretinde ţară europeană? În rest, lucrurile pot fi acceptate!


    Despre concursul din 26 februarie 2011:

    Foarte interesant, la acest concurs desfăşurat la Târgu Mureş au participat 3 echipe de studenţi, foarte bine motivaţi şi „mobilaţi”, cu o menţiune: judecătorii care au făcut departajarea au avut multe frustări tipice pentru România şi mai ales făceau parte din acea categorie, sau categorii, pe care ilustrul profesor Florin Constantiniu le aminteşte în interviul său din Formula AS din 8-14 ianuarie 2011, referindu-se astfel: „Ne îndreptăm spre o sărăcie culturală, care va transforma România într-un deşert cultural”. Ştiţi ce îşi doreşte ilustrul profesor acum: „Ce-mi doresc în 2011? Să scap cât mai curând din această lume de hoţie, ticăloşie şi nevolnicie, care este România de astăzi. Întrucât sunt prea bătrân pentru a mai emigra, cum nu există la noi clinici de eutanasiere voluntară, cum procurarea Furadanului salvator e oprită prin lege , nu-mi rămâne decât să-l rog pe Dumnezeu să mă ia la El rapid şi uşor”.

    Ce părere aveţi stimaţi cititori? Dacă sunteţi ai României, aceasta este ţara pe care o doriţi sau meritaţi?

    Ştiţi care este una dintre marile sărăcii ale ţării voastre: nu faptul că nu există copii sau persoane inteligente şi culte, pentru că există! Ci faptul că într-un fel sau altul, cei cu funcţii oarecum de decizie, fie nu au suficient curaj (ceea ce înseamnă sacrificiu), fie nu au coloană vertebrală.

    A fi naiv, nu este o calitate, dar a fi ipocrit şi făţarnic este cu siguranţă criticabil în raport cu circumstanţele şi cu pretenţiile proprii.

    În final, mărturisind că am fost doar un spectator la un exerciţiu al tuturor studenţilor participanţi extrordinari la acest concurs, fără a avea cetăţenia europeană, sper să primiţi acest comentariu pe blogul dvs. cu menţiunea că apreciez îndeosebi studenţii Timişoarei şi ai Târgu Mureşului, în condiţiile în care studiez la Cluj şi sunt venit din zona orientului mijlociu de 7 ani. În viitor, aş putea şi eu să vă aduc adevăraţi specialişti în drept internaţional, vreo doi, de la universităţi de prestigiu...dintr-o zonă oarecum de conflict.

    Felicitări încă o dată studenţilor! şi ruşine în principal celor din juriu că nu au avut decenţa de a discuta măcar cauza aflată în dispută! şi ruşine mai ales celor care ocupă funcţii de judecător într-o ţară, sau chiar şi de funcţionar public! Au făcut demonstraţia propriei capacităţi! Sper ca cineva să fi filmat concursul şi într-o bună zi să-l dea publicităţii pentru a nu mai exista îndoieli!


    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt total de acord cu dumneavoastra! Va multumim pentru opinia sincera si gandurile frumoase! Din fericire, dupa cum s-a si mentionat de un ilustru judecator prezent la concurs: putem incerca si la anul...Faptul de a mai putea incerca la anul nu ma incalzeste cu nimic. Dimpotriva, ma revolta superficialitatea unei asemenea remarci, stiind cata munca a fost in spatele echipelor si stiind ca din pacate, erau altii mai buni...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Dezbaterea Centrului de Studii de Drept European: Protecția datelor și Registrul automatizat privind infractorii sexuali

La data de 28 septembrie 2023, studenții UMFST ”GE Palade”, din cadrul cercului studențesc Lex Criminis (Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan, Ana Moise și Eduard Moldovan) au participat la dezbaterea ”Neconformitatea unor prelevări de probe ADN cu principiile dreptului Uniunii Europene” . Evenimentul sa desfășurat la sediul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Organizatorul principal al activității științifice a fost prof. univ. dr. Mihail-Daniel Șandru, iar keynote speakerii au fost conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu și av. Emanuel Drăgan.   Din notițele studenților participanți se rețin cele ce urmează. Profesorul Mihai Șandru a evidențiat următoarele: - principiile dreptului Uniunii Europene nu sunt enumerate explicit în actele juridice europene, iar tratatele UE trebuie corelate cu jurisprudența pentru a fi corect aplicate; - intervenția CJUE pentru dezvoltarea principiilor din diferite domenii este o substanțială, iar acestea se î