Treceți la conținutul principal

Cauza 27329/06 - Roşiianu vs. România

Cauza 27329/06
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului
din 24.06.2014

Cauza Roşiianu vs. România

Cuvinte cheie: CEDO; Articolul 6; Articolul 10; prejudiciul moral.

I.                Ideea principală
Nerespectarea de către autorități a hotărârilor judecătorești definitive care le impun să divulge informații publice către jurnalist constituie o încălcare a libertății de a primi și transmite informații, adică a libertății de exprimare consacrată de articolul 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în coroborare cu accesul la justiție(dreptul la un proces echitabil), drept recunoscut și garantat de articolul 6 al Convenției europene.

II.             Starea de fapt
Reclamantul a prezentat în perioada de referință a cauzei un program de televiziune la un post local din Baia-Mare, punând în discuție, printre alte aspecte, modul de utilizare a fondurilor publice de către municipalitate. În exercitarea profesiei sale, reclamantul a contactat primarul orașului solicitând ca anumite informații de natură publică să îi fie comunicate. El a formulat trei solicitări succesive pe diverse teme. Primarul i-a răspuns reclamantei în trei scrisori formulate laconic. Luând în considerare că aceste scrisori nu conțineau răspunsuri adecvate la cererile sale de informații, reclamantul a introdus în fața instanței de judecată trei proceduri separate solicitând, printre altele, emiterea unui ordin de divulgare de informații. În trei decizii separate, instanța de judecată a admis cererile reclamantului și a dispus transmiterea de către primar a informațiilor solicitate. Cu toate acestea, hotărârile judecătorești nu au fost puse în executare. Faptul că reclamantul fusese înștiințat că poate să se prezinte la municipalitate și să obțină unele fotocopii după documente care conțineau informații supuse unor variate interpretări constituie o executare necorespunzătoare a hotărârilor judecătorești. Curtea europeană nu a putut analiza dacă respectivele documente la care se făcea referire în comunicările municipalității conțineau în realitate informațiile solicitate de reclamant, deoarece guvernul nu a pus la dispoziția curții respectivele documente și nici un rezumat al acestora.

III.          Articolul 6
Curtea europeană pornește de la ideea că accesul la justiție nu înseamnă că un stat este obligat să execute orice hotărâre judecătorească civilă indiferent de natura lor sau de circumstanțe. Cu toate acestea, autoritatea publică în acest caz face parte din administrația municipală, care constituie o componentă a statului, iar interesele sale coincid cu necesitatea administrării corecte a justiției. În cazul în care autoritățile administrative refuză sau nu respectă sau doar  întârzie în acest sens, garanțiile de la articolul 6 de care se bucură justițiabilul în faza judiciară a procedurilor devin golite de conținut. În plus, este greșit să se pretindă unui individ care a obținut o hotărâre judecătorească definitivă împotriva statului să solicite executarea silită pentru a i se recunoaște dreptul. Oricum, reclamantul a parcurs o serie de etape pentru a obține executarea hotărârii judecătorești, solicitând impunerea unei amenzi primarului, formulând o plângere penală și chiar solicitând executarea silită de către un executor judecătoresc. În plus, trebuie să se țină cont că reclamantul nu a fost informat niciodată printr-o decizie administrativă cu privire la vreun motiv care să facă imposibilă executarea de către autorități a hotărârii judecătorești. Toate aceste aspecte sunt suficiente pentru a se concluziona că prin refuzul de a executa hotărârile judecătorești definitive prin care se dispunea transmiterea către reclamant a informațiilor de interes public, autoritățile naționale l-au privat pe reclamant de accesul său efectiv la un tribunal.

IV.           Articolul 10
A existat o interferență în dreptul la liberă exprimare a reclamantului în calitate de jurnalist. Precum în cazul Kenedi împotriva Ungariei, prezenta cauză privește accesul reclamantului la informații de interes public necesare pentru exercitarea profesiei sale. Reclamantul a obținut trei hotărâri judecătorești prin care i se conferea dreptul de acces la anumite informații. Reclamantul era implicat într-o obținere legitimă de informații asupra unui domeniu de importanță publică, anume  despre activitățile administrației publice locale. În plus, ținând cont de intenția sa de a comunica informațiile solicitate publicului și în consecință de a contribui la dezbaterea publică în ceea ce privește buna administrare a bunului public, dreptul reclamantului de a transmite informații a fost afectat. În mod asemănător, a existat o executare necorespunzătoare a hotărârilor judecătorești în cauză. Autoritățile locale nu au susținut niciodată că respectivele informații solicitate erau nedisponibile. Complexitatea informațiilor solicitate și efortul substanțial care ar fi putut interveni pentru a se consemna și transmite respectivele informații ar fi putut constitui singura posibilă explicație a imposibilității de a furniza cu celeritate informațiile. Având în vedere aceste circumstanțe, guvernul nu a prezentat nici un argument care să justifice că interferența asupra dreptului reclamantului ar fi prevăzută de lege sau că este întemeiată pe unul sau mai multe interese legitime. Ca urmare, a fost încălcat articolul 10 al convenției.

V.             Horărârea Curții
1.       Uneşte cu fondul cererii excepțiile întemeiate pe calitatea de victimă a reclamantului şi pe aplicarea art. 37 § 1 b) şi c) din Convenţie şi le respinge;
2.     Declară cererea admisibilă;

3.     Hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie;
4.     Hotărăşte că a fost încălcat art. 10 din Convenţie;
5.     Hotărăşte:
a)     că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât, la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
                    i.          4 000 EUR (patru mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
                     ii.          4 448 EUR (patru mii patru sute patruzeci şi opt de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru onorariul avocatului, care se plătesc direct avocatului Hătneanu;
                       iii.          300 EUR (trei sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli de secretariat, care se  plătesc direct organizaţiei APADOR-CH;
b)     că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu trei puncte procentuale;
6.     Respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

Moș Crăciun le aduce tuturor în Noul An cadou o viață privată mai sigură

Moș Crăciun le aduce tuturor în Noul An cadou o viață privată mai sigură, cu un nou pachet legislativ drept garanție: GDPR sau Regulamentul (UE) 2016/679   Moșul le dezvăluie companiilor de afaceri câteva secrete din misiunea lui binecuvântată! Spune Moșul - Chiar dacă, precum alte companii, eu am oferit bucurii și plăceri mai ales micuților, am angajat și plătit spiriduși ca să mă ajute să împart la timp cadouri și să aibă toată lumea pe masă prăjituri, niciunul dintre voi nu poate să spună că ar fi găsit lista cu cei la care m-am dus și ce le-am dat, pentru că Eu am considerat tot timpul că sunt parte din viața privată a voastră și am respectat-o! În ultima vreme, cei la care le-am adus cadouri mi-au spus că doresc să se simtă la fel tot Anul și atunci am venit la voi cu soluția: GDPR sau Regulamentul General privind Protecția Datelor! Spune Moșul - Uitați-vă cum fac eu și luați aminte: nimeni nu s-a supărat pe mine și m-a chemat în fiecare an!