Treceți la conținutul principal

Procesul lui Charles Taylor într-o nouă etapă

La data de 13 iulie 2009 la Tribunalul Special pentru Sierra Leone Charles Taylor a depus mărturie pentru prima dată în cadrul procesului Procurorul vs. Charles Taylor. Acest lucru reprezintă o premieră deoarece este primul caz în care un lider African este judecat de un tribunal internaţional.
Fost preşedinte al Liberiei domnul Charles Taylor a început un război civil în acest stat, iar în 1997 a fost ales preşedinte. În această perioadă se susţine că el ar fi coordonat şi aprovizionat cu arme grupuri rebele din Liberia pentru a prelua controlul asupra bogăţiilor din Sierra Leone – diamante. În 2003 a fost înlăturat de la putere în urma unei rebeliuni şi a plecat în exil în Nigeria.
La data de 7 martie 2003 a fost pus sub acuzare de către procurorul de la Tribunalul Special pentru Sierra Leone pentru 17 capete de acuzare – crime împotriva umanităţii, încălcări ale Articolului 3 din Convenţia de la Geneva şi ale Protocolului Adiţional II (crime de război), precum şi alte încălcări grave ale dreptului umanitar internaţional (sclavie, folosirea de copii în forţele armate). Un judecător de la Tribunalul special a confirmat actul de acuzare şi a redus numărul capetelor de acuzare la 11.
Procurorii au audiat 91 de martori, majoritatea dintre aceştia constituind o mărturie vie a amputărilor, pierderilor de copii ucişi sau ai canibalismului.
Procesul de la Tribunalul Special pentru Sierra Leone a fost strămutat la Haga, în Olanda, deoarece judecarea în capitala statului Sierra Leone, Freetown, ar fi fost de natură să creeze instabilitate atât în acea ţară cât şi în statul vecin – Liberia.
Fostul lider din Liberia a negat orice implicare în atrocităţile comise de rebelii Frontului Naţional Unit (Revolutionary United Front) în timpul războiului civil din Sierra Leone (1991-2002). De asemenea el a negat că ar fi primit vreodată de la rebeli aşa numitele „blood diamonds.”


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...

Răspunsul la Întâmpinare

  Rolul RÎ. Răspunsul la întâmpinare reprezintă mijlocul procesual din etapa scrisă a judecății unei cauze prin care reclamantului i se oferă oportunitatea, cu respectarea principiului contradictorialității, de a clarifica anumite aspecte ale cererii de chemare în judecată, de a susține în continuare temeinicia și necesitatea admiterii cererii de chemare de judecată, iar în același timp de a contracara afirmațiile pârâtului formulate în întâmpinare. Baza legală . Acesta are la bază natura juridică a unui act de procedură scris , fundamentul său reprezentându-l principiul contradictorialității reglementat de articolul 14 alineatul 2(„ Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. ”) al Codului de procedură civilă, iar mai apoi fiind reglementat în mod explicit de articolul 201 alineatul 2(„ Părțile trebuie să își fac...

Hotărârea CJCE în cauza C-168/08, László Hadadi/Csilla Márta Mesko, hotărârea din 10 iulie 2009

SOŢII CARE DEŢIN O DUBLĂ CETĂŢENIE COMUNĂ POT SOLICITA DIVORŢUL, LA ALEGEREA LOR, LA INSTANŢELE ORICĂRUI STAT MEMBRU AI CĂRUI CETĂŢENI SUNT Recursul preliminar asupra căruia s-a pronunţat CJCE a fost transmis Curţii de către Curtea de Casaşie (Cour de cassation) din Franţa, instanţă care soluţiona o cauză în care erau incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 Regulamentul prevede mai multe criterii de atribuire a competenţei în materia desfacerii căsătoriei, interesant este că pe lângă criterii întemeiate pe reşedinţa obişnuită a soţilor, regulamentul instituie criteriul cetăţeniei celor doi soţi. În plus, regulamentul prevede, în principiu, că hotărârile judecătorești de divorț pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state ale Uniuni...