Încălcarea independenţei şi imparţialităţii instanţei prin participarea în completul de judecată care judecă litigii de muncă a unor asistenţi judiciari.
În data de 21 iulie 2009, Curtea europeană a pronunţat o hotărâre deosebit de importantă în ce priveşte România. În Cauza Luka î. României (cererea nr. 34197/02) s-a ridicat problema dacă participarea magistraţilor asistenţi desemnaţi de parte şi de sindicat, într-un proces privind dreptul muncii încalcă sau nu cerinţa de independenţă şi imparţialitate a instanţei.
Analizând problematica, Curtea a recunoscut avantajul unor instanţe cu o componenţă mixtă în anumite domenii profesionale, unde experienţa asistenţilor judiciari este necesară pentru a determina anumite probleme specifice. Acest sistem există în mai multe state părţi la Convenţie, simpla ei existenţă nefiind contrară Convenţiei. Însă, rolul şi atribuţiile asistenţilor judiciari, aşa cum erau ele reglementate la vremea faptelor, le-a poziţionat vulnerabil faţă de presiunile exterioare. Curtea a considerat că nu existau suficiente garanţii pentru asigurarea independenţei acestor judecători. De exemplu, aceste persoane nu era inamovibile sau nu erau protejate împotriva încetării premature ale atribuţiilor lor. De asemenea, ei aveau voie să îndeplinească alte funcţii, concomitent cu participarea lor la litigii de dreptul muncii. Astfel, temerile Dl.-lui Luka relative la imparţialitatea şi independenţa instanţei erau obiectiv justificate în opinia Curţii.
Un rezumat mai detaliat despre cauză urmează să apară pe acest blog în câteva zile.
În data de 21 iulie 2009, Curtea europeană a pronunţat o hotărâre deosebit de importantă în ce priveşte România. În Cauza Luka î. României (cererea nr. 34197/02) s-a ridicat problema dacă participarea magistraţilor asistenţi desemnaţi de parte şi de sindicat, într-un proces privind dreptul muncii încalcă sau nu cerinţa de independenţă şi imparţialitate a instanţei.
Analizând problematica, Curtea a recunoscut avantajul unor instanţe cu o componenţă mixtă în anumite domenii profesionale, unde experienţa asistenţilor judiciari este necesară pentru a determina anumite probleme specifice. Acest sistem există în mai multe state părţi la Convenţie, simpla ei existenţă nefiind contrară Convenţiei. Însă, rolul şi atribuţiile asistenţilor judiciari, aşa cum erau ele reglementate la vremea faptelor, le-a poziţionat vulnerabil faţă de presiunile exterioare. Curtea a considerat că nu existau suficiente garanţii pentru asigurarea independenţei acestor judecători. De exemplu, aceste persoane nu era inamovibile sau nu erau protejate împotriva încetării premature ale atribuţiilor lor. De asemenea, ei aveau voie să îndeplinească alte funcţii, concomitent cu participarea lor la litigii de dreptul muncii. Astfel, temerile Dl.-lui Luka relative la imparţialitatea şi independenţa instanţei erau obiectiv justificate în opinia Curţii.
Un rezumat mai detaliat despre cauză urmează să apară pe acest blog în câteva zile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu