DESPĂGUBIRILE ACORDATE PENTRU RECLAMANT DE CĂTRE INSTANŢELE NAŢIONALE ÎNTR-O ACŢIUNE CIVILĂ PENTRU ACORDAREA DE DESPĂGUBIRI MORALE ŞI MATERIALE PENTRU ÎNCĂLCAREA DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL ÎNTR-UN TERMEN REZONABIL. NU SE ACORDĂ DAUNE MATERIALE DACĂ PREJUDICIUL NU A FOST CAUZAT DE CĂTRE DURATA EXCESIVĂ A PROCESULUI.
În fapt
Autorităţile fiscale, în urma unui audit realizat în 1986, au determinat că reclamantul trebuie să plătească pentru anul 1980 o aproximativ 900.000 de EURO impozit pe profit. Reclamantul a contestat decizia autorităţilor administrative şi în urma procedurilor, Consiliul de Stat, în 2002 a recalculat impozitul datorat şi a stabilit că reclamantul să plătească suma de 481.000 EURO.
Reclamantul, printr-o acţiune civilă a solicitat despăgubiri de 1.126.000 EURO pentru daune materiale şi morale, datorită duratei excesive a procedurilor. Reclamantul a susţinut că suma pretinsă de el se justifică prin cheltuielile de judecată, prin inabilitatea de a se folosi de activele băneşti şi prin sume cheltuite cu anumite probleme de sănătate. Cererea reclamantului a fost respinsă în primă instanţă, iar ulterior Consiliul de Stat a admis parţial cererea şi a acordat reclamantului suma de 13.000 EURO pentru daune morale. În ce priveşte daunele materiale, Consiliul de Stat a ajuns la concluzia că onorariile plătite consultanţilor nu avea legătură cu durata excesivă a procedurilor, că inabilitatea de a se folosi de fondurile lui s-a datorat exclusiv unei cereri de reeşalonare a datoriei şi că reclamantul nu a probat în faţa instanţei faptul că între durata excesivă a procedurilor şi problemele sale de sănătate a existat o legătură de cauzalitate.
În drept,
Reclamantul, invocând articolul 6 s-a plâns de durata excesivă a procedurilor şi a pe baza articolului 1 din Protocolul I., a susţinut că suma acordată de Consiliul de Stat drept despăgubire a fost un remediu insuficient pentru prejudiciile materiale şi morale suferite ca urmare a duratei excesive a procedurilor.
Curtea începe motivarea deciziei prin a menţiona că în situaţia în care autorităţile naţionale constată încălcarea unui drept fundamental, iar prin decizia lor persoanei i se acordă un remediu potrivit şi suficient, persoana în cauză pierde calitatea de victimă pe baza articolului 34 din Convenţiei. În ce priveşte o plângere privind durata excesivă a procedurilor, una dintre caracteristicile unui remediu suficient care ar putea contribui la înlăturarea statutului de victimă se referă cuantumul sumei acordate drept despăgubire. Curtea ia în considerare faptul că încălcarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil a fost constatată de către Consiliul de Stat. Astfel, pentru a examina dacă acest remediu a fost cel potrivit şi suficient, Curtea ia în considerare cuantumul despăgubirilor acordate de Curte, durata procedurilor şi promptitudinea plăţii compensaţiilor. Susţinerea Consiliului de Stat în ceea ce priveşte faptul că reclamantul nu a probat că pierderile invocate se datorează duratei procedurilor nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Curtea consideră suma de 13.000 EURO pentru daune morale drept un remediu potrivit şi suficient. Mai mult durata procedurilor privind acţiunea civilă în despăgubire a fost rezonabilă şi reclamantul nu s-a plâns că ar fi existat o întârziare la plata acestor sume.
În aceste condiţii, Curtea respinge cererea reclamantului ca manifest nefondată.
k.a.
Comentarii
Trimiteți un comentariu