Treceți la conținutul principal

THE ADVANTAGES OF SOFT LAW

I will focus on the advantages of soft law in order to understand the reason why it became such an important tool in international law in the recent decades. Before starting I will define the term soft law. The notion describes international instruments that their makers recognise are not treaties[1] and which are not intended to create legal rights and obligations.[2] The idea is based on the presupposition that we need complementary normative instruments in order to regulate the multi-dimensioned problems of our contemporary world.[3]

Firstly, as Anthony Aust puts it, there is a lack of formality with non-binding instruments. As a consequence, while an informal instrument becomes effective on signature or at a fixed date,[4] a treaty can only become effective upon domestic ratification, which can take a long time.[5] For example the Rio Declaration on Environment and Development could achieve universal participation in such a short period of time only due to its character of soft law.

Secondly, because it is not a treaty it is not required to be registered pursuant to article 102 of the UN Charter, nor to be published in the official journal of the signatory state. As a result, soft law arrangements are preferred especially in the defence field, where confidentiality is essential for reasons of national security.[6]

Thirdly, if an informal instrument contains provisions for the settlement of disputes then it usually provides for settlement of dispute through negotiation between the parties (no referral to any court or third party).

Another, and probably the greatest advantages of a soft law instrument is its flexibility, or in other words, the simplicity with which it can be amended. Any amendment can be effected with the same velocity as the conclusion of the instrument itself. In the case of arrangements with complicated technical or financial provisions there is usually a need to make frequent modifications.[7] Examples for this would be the Food and Agriculture Organization’s Code of Conduct on Responsible Fisheries, which was further developed by non-binding instrument.[8]

Chinkin points out another feature of soft law, namely that it can be used as compromise between states which did not favour a regulatory instrument and states which would have preferred a treaty. Furthermore, another important advantage of soft law is that it can influence international politics.[9]

Finally, for termination a period of notice is commonly required which is less than for treaties. It could also be argued that no notice is required, because it is not a legally binding instrument. According to Aust if the instrument is supplementary to a treaty and has no termination clause, then termination depends upon its purpose. If it is essential for the implementation of the treaty, the arguments against termination of the informal instrument are stronger.

To conclude I would like to mention that the major shortcoming of soft law is also its greatest strength, the fact that it is non-binding guarantees its speed, flexibility, simplicity and confidentiality.



[1] Aust2, p.11.

[2] Oppenheim, pp.899-900

[3] D’Aspremont, pp.1075-1076.

[4] Aust, p.789.

[5] Evans, p.125.

[6] Aust, p.792.

[7] Aust, p.791.

[8] Evans, p.125.

[9] Shaw, p.111.



BIBLIOGRAPHY


Articles

1. A. Aust, “The Theory and Practice of Informal International Instruments”, 35 International and Comparative Law Quarterly (1986), hereinafter: Aust.

2. C.M. Chinkin, “The Challenge of Soft law: Development and Change in International Law”, 38 International and Comparative Law Quarterly (1989), hereinafter: Chinkin.

3. J. d'Aspremont, “Softness in International Law: A Self-Serving Quest for New Legal Materials”, 19 European Journal of International Law (2008), hereinafter: d’Aspremont.

4. H. Hillgenberg, “A fresh Look at Soft Law”, 10 European Journal of International Law (1999).


Books

1. A. Aust, Handbook of International Law (Cambridge: Cambridge University Press, 2005), hereinafter: Aust2.

2. M.D. Evans, International Law, Third Edition (Oxford: Oxford University Press, 2010), hereinafter Evans.

3. M. Shaw, International Law, Fifth Edition (Cambridge: Cambridge University Press, 2003), hereinafter: Shaw.

4. L. Oppenheim, International Law, Eighth Edition (Oxford: Oxford University Press, 1956), hereinafter: Oppenheim.


Treaties and other instruments

1. Charter of the United Nations, 26 June 1945, Can TS 1946 No. 7.

2. Food and Agriculture Organization’s Code of Conduct on Responsible Fisheries, hereinafter: FAO’s Code of Conduct on Responsible Fisheries.

3. Rio Declaration on Environment and Development 14 June 1992, hereinafter: Rio Declaration.

Comentarii

  1. E un articol splendid! Mi-am adus aminte de Aust, caci nu mai stiu pe unde imi este cartea! Dar cred ca e scris la fel de bine ca Aust!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...

Răspunsul la Întâmpinare

  Rolul RÎ. Răspunsul la întâmpinare reprezintă mijlocul procesual din etapa scrisă a judecății unei cauze prin care reclamantului i se oferă oportunitatea, cu respectarea principiului contradictorialității, de a clarifica anumite aspecte ale cererii de chemare în judecată, de a susține în continuare temeinicia și necesitatea admiterii cererii de chemare de judecată, iar în același timp de a contracara afirmațiile pârâtului formulate în întâmpinare. Baza legală . Acesta are la bază natura juridică a unui act de procedură scris , fundamentul său reprezentându-l principiul contradictorialității reglementat de articolul 14 alineatul 2(„ Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. ”) al Codului de procedură civilă, iar mai apoi fiind reglementat în mod explicit de articolul 201 alineatul 2(„ Părțile trebuie să își fac...

Hotărârea CJCE în cauza C-168/08, László Hadadi/Csilla Márta Mesko, hotărârea din 10 iulie 2009

SOŢII CARE DEŢIN O DUBLĂ CETĂŢENIE COMUNĂ POT SOLICITA DIVORŢUL, LA ALEGEREA LOR, LA INSTANŢELE ORICĂRUI STAT MEMBRU AI CĂRUI CETĂŢENI SUNT Recursul preliminar asupra căruia s-a pronunţat CJCE a fost transmis Curţii de către Curtea de Casaşie (Cour de cassation) din Franţa, instanţă care soluţiona o cauză în care erau incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 Regulamentul prevede mai multe criterii de atribuire a competenţei în materia desfacerii căsătoriei, interesant este că pe lângă criterii întemeiate pe reşedinţa obişnuită a soţilor, regulamentul instituie criteriul cetăţeniei celor doi soţi. În plus, regulamentul prevede, în principiu, că hotărârile judecătorești de divorț pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state ale Uniuni...