Treceți la conținutul principal

Fragmentarium

Mircea Eliade este unul dintre cei care sunt criterii în evoluţia psihologică firească a individului. În anul 1939, editura Vremea scotea la lumina tiparului lucrarea „Fragmentarium”.

Printre numeroasele pagini cu privire la concepţia autorului se regăsesc câteva pasaje interesante referitor la Titlul lucrării. Spre pildă:
„Geniul (se referă la o stare de spirit – n.a), faţă de condiţia umană, este „cu totul altceva”. Deaceia fragmentele neinspirate, inerte, mediocre, din opera unui mare creiator ne ajută să înţelegem mai bine fenomenul geniului. Căci asemenea fragmente ne atrag atenţia asupra paradoxului geniului: pe de o parte el este „cu totul altceva” (ganz anderes – n.a.), iar pe de altă parte el este întocmai ca ceilalţi (mediocru, inegal, plat etc.). Paradoxul acesta ne aminteşte situaţia sfântului în lume: deşi nu mai participă la condiţia umană, sfântul continuă să rămână între oameni, asemenea lor. El mănâncă, doarme, umblă, vorbeşte ca ceilalţi oameni. El este inteligent sau stupid, talentat sau netalentat, cultivat sau ignorant, frumos sau bătrân – întocmai ca restul omenirii – deşi starea de sfinţenie transcede şi anulează toate aceste calificări ale condiţiei umane. Sfântul este şi nu este om, în acelaş timp. Mediocritatea intermitentă a geniului corespunde acestui paradox al sfântului. Un geniu ni se relevă câteodată „mediocru” sau „inferior”, întocmai după cum un sfânt rămâne inteligent sau stupid.
Dealtfel, paradoxul acesta al „ruperii de nivel” se întâlneşte în orice gest religios. Prin magia ritualului, Prajapati – zeu al Totului – se identifică cu cărămizile altarului vedic: esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, Spiritul cu un obiect. Aceeaş formulă paradoxală rezumă aproape majoritatea actelor religioase: transcendentul coincide cu imanentul, absolutul cu relativul, esse cu non-esse.În cazul nostru, geniul coincide cu non-geniul, cu mediocrul şi nesemnificativul. Meditaţi asupra acestei coincidenţe; veţi găsi aici valoarea religioasă a geniului”.

Comentarii

  1. Adanc rau de tot...Pentru muritorii de rand ar trebui si note explicative.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce articole "geniale"!!. Acest blog devine o pagina serioasa, plina de genii.

    RăspundețiȘtergere
  3. comentariile, in special, sunt "geniale"!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Tinerii cercetători-studenți voluntari la Centrul de Protecția a Datelor din cadrul UMFST ”G.E.Palade”, participanți la Conferința internațională OCTOPUS 2023(13-15 decembrie 2023, București)(I)

La data de 13 decembrie 2023 am participat cu o delegație de 3 studenți(Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan și Eduard Moldovan), de la specializarea drept, la cea mai importantă conferință internațională organizată de Consiliul Europei, la București, sub auspiciile Convenției privind criminalitatea informatică( Convention on Cybercrime – ETS 185). Conferința se desfășoară în frumoasele săli ale Palatului Parlamentului din București, reunind participanți de pe toate continentele lumii. Sunt numeroase aspecte care s-au discutat, astfel că în această „scurtă scriere”, doar am să punctez câteva chestiuni pe care le-am considerat mai aparte ori mai profunde. Este extrem de important pentru început de știut că, dincolo de importanța Convenției de la Budapesta și a Protocoalelor adiționale, în ceea ce privește combaterea criminalității de zi cu zi, precum pornografia infantilă și multe alte infracțiuni, orientarea strategică principală la momentul de față este către dovedirea infracțiuni