Treceți la conținutul principal

Fragmentarium

Mircea Eliade este unul dintre cei care sunt criterii în evoluţia psihologică firească a individului. În anul 1939, editura Vremea scotea la lumina tiparului lucrarea „Fragmentarium”.

Printre numeroasele pagini cu privire la concepţia autorului se regăsesc câteva pasaje interesante referitor la Titlul lucrării. Spre pildă:
„Geniul (se referă la o stare de spirit – n.a), faţă de condiţia umană, este „cu totul altceva”. Deaceia fragmentele neinspirate, inerte, mediocre, din opera unui mare creiator ne ajută să înţelegem mai bine fenomenul geniului. Căci asemenea fragmente ne atrag atenţia asupra paradoxului geniului: pe de o parte el este „cu totul altceva” (ganz anderes – n.a.), iar pe de altă parte el este întocmai ca ceilalţi (mediocru, inegal, plat etc.). Paradoxul acesta ne aminteşte situaţia sfântului în lume: deşi nu mai participă la condiţia umană, sfântul continuă să rămână între oameni, asemenea lor. El mănâncă, doarme, umblă, vorbeşte ca ceilalţi oameni. El este inteligent sau stupid, talentat sau netalentat, cultivat sau ignorant, frumos sau bătrân – întocmai ca restul omenirii – deşi starea de sfinţenie transcede şi anulează toate aceste calificări ale condiţiei umane. Sfântul este şi nu este om, în acelaş timp. Mediocritatea intermitentă a geniului corespunde acestui paradox al sfântului. Un geniu ni se relevă câteodată „mediocru” sau „inferior”, întocmai după cum un sfânt rămâne inteligent sau stupid.
Dealtfel, paradoxul acesta al „ruperii de nivel” se întâlneşte în orice gest religios. Prin magia ritualului, Prajapati – zeu al Totului – se identifică cu cărămizile altarului vedic: esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, Spiritul cu un obiect. Aceeaş formulă paradoxală rezumă aproape majoritatea actelor religioase: transcendentul coincide cu imanentul, absolutul cu relativul, esse cu non-esse.În cazul nostru, geniul coincide cu non-geniul, cu mediocrul şi nesemnificativul. Meditaţi asupra acestei coincidenţe; veţi găsi aici valoarea religioasă a geniului”.

Comentarii

  1. Adanc rau de tot...Pentru muritorii de rand ar trebui si note explicative.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce articole "geniale"!!. Acest blog devine o pagina serioasa, plina de genii.

    RăspundețiȘtergere
  3. comentariile, in special, sunt "geniale"!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. şi articol…

Mai bine suspect decât învinuit

Proiectul noului Cod de procedura penală - calitatea de făptuitor - calitatea de suspect - calitatea de învinuit - evoluţii legislative


Înainte de pornirea procesului penal, cel ce a săvârşit infracţiunea are calitatea de făptuitor, această calitate fiind menţionată deseori în legea procesual penală (art. 200, 214, 215 C. proc. pen.). Făptuitorul, ca subiect al raportului juridic de conflict, devine, după declanşarea procesului penal, subiectul principal pasiv al raportului juridic procesual penal.
O dată cu începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului, aceasta dobândeşte calitatea de învinuit (art. 229 C. proc. pen.). Spre deosebire de făptuitor, învinuitul, este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale.
În Codul de procedură penală în vigoare (art. 229) se arată că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte „învinuit” cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 228 alin. 1, reiese că urmărirea penală poa…

Argumentarea lui Dahij în cauza Zelxa şi Asociaţia Spirituală a Cavalerilor Vechiului Agathirs vs. Agatis

Documentul poate fi descărcat de aici în format pdf
DESCRIEREA GENERALĂ A STATULUI AGATIS1. Statul Agatis a devenit un stat independent în anul 1975 sub denumirea de „Republica Federală Agatis”, situată pe un teritoriu asupra căruia de-a lungul istoriei şi-au exercitat suveranitatea diferite entităţi ale dreptului internaţional public. Astfel, în perioada medievală, populaţia situată pe teritoriului actualului stat Agatis, era organizată în cadrul cunoscutei Împărăţii a Agathirsului, aceasta fiind perioada de înflorire a statului. Cu toate acestea, în secolele XV-XVII, Împărăţia este supusă unui val masiv de migraţii ale unor popoare nomade venite dinspre estul continentului. În cele din urmă, slăbită economic şi militar, Împărăţia Agathirsului devine un stat cu o poziţie politică precară, nesustenabil etatic, într-o regiune supusă unor variate ameninţări. În acest context, fără a fi foarte clar firul istoric al evenimentelor, este cunoscut cert doar că în anul 1669 Regatul Anarcsis, u…