Treceți la conținutul principal

GÂNDURI LEGATARE CĂTRE STUDENŢII DIN ANII TERMINALI, ÎN SPECIAL PROFILUL ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE, AI UNIVERSITĂŢII PETRU-MAIOR

Atât de perfecţi în imperfecţiunea noastră, întotdeauna momentul despărţirii de o generaţie de studenţi ne găseşte nepregătiţi ... Pentru ceea ce ar trebui să fim ca profesori avem certitudinea că „examenul” – de această dată al nostru - nu se mai repetă niciodată, fiecare generaţie fiind unică, iar testul de formare a acesteia asemenea. Întrucât rezultatele acestui examen se observă într-un timp necenzurat dar nelimitat, numai indiferenţa ne mai poate salva de la acceptarea lor. Sunt rezultate bune sau mai puţin bune ? Depinde de cantităţile de adevăr, spirit şi cunoaştere ştiinţifică prelucrate de profesori în relaţia cu studenţii pe parcursul anilor de studiu.
Despre aceste cantităţi am să vă vorbesc în această aproape „toamnă universitară” pe care o trăim cu toţii în luna iunie 2008.
Din punctul de vedere al cunoaşterii ştiinţifice universitatea trebuie să reprezinte locul unde să fiţi învăţaţi în domeniul vast al ştiinţelor juridice şi administrative, însă având spectrul larg al marilor principii juridice care ocrotesc în special 3 valori fundamentale : libertatea, integritatea fizică şi psihică şi proprietatea. Pentru ocrotirea acestor valori existenţa dreptului este primordială şi reprezintă un „dat”. Prin utilizarea adecvată a „formelor”, legiuitorul poate asigura obiectivul amintit. Pentru aceasta trebuie să cunoască respectivele forme, uneori să conceapă forme noi şi alţii trebuie să le pretindă. Această realitate evidenţiază importanţa universităţii, pentru că aici trebuie să se pregătească şi definitiveze cei care elaborează acele forme, ori cei care pretind elaborarea lor. Această cunoaştere şi transmiterea ei revine în primul rând universitarilor. Realitatea universitară se dovedeşte a fi precară, fiind prea puţini cei care „cunosc” şi, implicit, puţini cei care „află”. Situaţia este generată de numeroase cauze, în primul rând datorită dorinţei majorităţii, şi cercul profesorilor nu este exclus, de a se propăşi material şi chiar social, în pofida ideii că Universitatea ar trebui să fie locul creaţiei, al valorii ştiinţifice independente de interesele materiale care prin natura lor sunt excluse din acel „laborator ştiinţific”. Această distincţie trebuie să vă fie clară : formăm oameni, recipiente dinamice de cultură, valoare şi supuse doar propriei lor entropii ! ; nu formăm proprietăţi, diplome sau titluri universitare, dealtfel atât de utile administrativ ! Sau cel puţin nu ar trebui să formăm !
Purtând discuţii cu unii dintre dumneavoastră am fost surprins de maturitatea opiniilor care vă caracterizează, dar trist să constat adevărul receptat cu privire la clasa politică, anume că este alcătuită din numeroase persoane cu o conduită în mod notoriu cunoscută drept infracţională. Dacă astfel ar fi realitatea, cu siguranţă şi mediul universitar are de suferit, în special cel juridic, al cărui scop este de a forma generaţii de apărători ai justiţiei, ai societăţii şi ai valorilor indivizilor. „Politicul” rămâne însă întotdeauna cârma vieţii sociale. Pentru a face faţă unei asemenea realităţi spiritul devine o pavăză primordială a juriştilor pentru a-şi apăra propria conştiinţă şi a-şi împlini rostul ! Acest spirit îl poţi regăsi în numeroase ipostaze şi forme prin care viaţa se exprimă : în blândeţea şi dragostea din familie; în respectul prietenilor şi ataşamentul lor; în rigurozitatea pretinsă de profesorii dumneavoastră şi în curajul de a vă sta alături ori de câte ori este nevoie; în capacitatea lor de a vă arăta drumul ideilor exprimate prin litera legii şi nu în cele din urmă, în capacitatea lor de a învăţa din inocenţa, curajul, eleganţa, profunzimea şi ataşamentul ce caracterizează în mod originar tinerii aflaţi pe băncile universităţii.
Vorbind despre spirit, în ceea ce mă priveşte, recunosc şi constat cu mulţumiri, că generaţia dumneavoastră mia oferit posibilitatea de a-l regăsi într-o perioadă în care poate presiunea şi confuzia ce o percep din exterior şi cu siguranţă propriile mele slăbiciuni, caracteristice fiinţelor umane, îmi creau senzaţia că mă părăseşte. Această regăsire este determinată de bucuria convingerii pe care o am că unii dintre dumneavoastră vor căuta şi după absolvirea facultăţii să lămurească şi chiar să creeze întunecatele adevăruri juridice. Şi iată că slăbiciunile mele umane se vindecă încet prin oblojeala valorilor morale care vă caracterizează ... De aceea, drept mulţumire, voi caracteriza generaţia dumneavoastră drept generaţia magistraţilor, pentru că în opinia mea magistratul trebuie să reflecte cel mai mult dintre categoriile de jurişti ideile de curaj, de rigurozitate, de asumare a responsabilităţii şi de justiţie.
În cele din urmă ajungând la adevăr, nu pot decât să vă împărtăşesc propriul adevăr, iar nu altul. În concepţia mea, Dumnezeu înseamnă dragoste, bucurie, râset, ataşament, valorificarea „shekel”-ului de către fiecare în cantitatea primită ... Dar mai presus de toate orice relaţie umană, inclusiv cea dintre studenţi şi profesori, o percep ca o taină în care toate cele amintite se-mbină într-o unică melodie, cântată de instrumente unice. Şi pentru că prea puţin timp mi-a rămas înainte de a ne despărţi, singura valoare pentru care mai puteam să militez a rămas sinceritatea, ca element al bunei credinţe. Cu toate acestea, când veţi fi în momente de bucurie sau dificile, dacă veţi auzi melodia, înseamnă că a existat o taină !
Am să vă amintesc spusele unui profesor de drept civil, anume că în viaţă există doar bunuri, cărţi şi raze de soare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

VÂNZAREA CU PACT DE RĂSCUMPĂRARE

Pactul de răscumpărare este un contract accesoriu consemnat în acelaşi înscris sau într-un înscris separat, considerat însa de părţi ca făcând parte integranta din înscrisul principal, prin care vânzătorul îşi rezervă dreptul de a redobândi bunul vândut, într-un anumit termen, restituind cumpărătorului preţul plătit şi cheltuielile ocazionate [1] . Vânzarea cu pact de răscumpărare era cunoscută şi în dreptul roman. În acea perioadă, pactul de răscumpărare dădea naştere numai unui drept de creanţă în favoarea vânzătorului, în baza căruia cumpărătorul era obligat ca, la termenul stabilit, să revândă bunul cumpărat. Deci, prin tradiţiunea bunului – mancipatio in iure cessio , cumpărătorul devenea proprietar asupra bunului, dar şi debitor al obligaţiei de a revinde bunul respectiv, la termen, vânzătorului. V ânzarea cu pact de răscumpărare era concepută în termenii juridici corespunzători pentru două contracte distincte, întrucât în acea perioadă era negată cvasiunanim posibilitatea tr

Dezbaterea Centrului de Studii de Drept European: Protecția datelor și Registrul automatizat privind infractorii sexuali

La data de 28 septembrie 2023, studenții UMFST ”GE Palade”, din cadrul cercului studențesc Lex Criminis (Giulia Veciunca, Alexandra Deteșan, Ana Moise și Eduard Moldovan) au participat la dezbaterea ”Neconformitatea unor prelevări de probe ADN cu principiile dreptului Uniunii Europene” . Evenimentul sa desfășurat la sediul Institutului de Cercetări Juridice ”Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. Organizatorul principal al activității științifice a fost prof. univ. dr. Mihail-Daniel Șandru, iar keynote speakerii au fost conf. univ. dr. Nicolae Ploeșteanu și av. Emanuel Drăgan.   Din notițele studenților participanți se rețin cele ce urmează. Profesorul Mihai Șandru a evidențiat următoarele: - principiile dreptului Uniunii Europene nu sunt enumerate explicit în actele juridice europene, iar tratatele UE trebuie corelate cu jurisprudența pentru a fi corect aplicate; - intervenția CJUE pentru dezvoltarea principiilor din diferite domenii este o substanțială, iar acestea se î