GÂNDURI LEGATARE CĂTRE STUDENŢII DIN ANII TERMINALI, ÎN SPECIAL PROFILUL ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE, AI UNIVERSITĂŢII PETRU-MAIOR
Atât de perfecţi în imperfecţiunea noastră, întotdeauna momentul despărţirii de o generaţie de studenţi ne găseşte nepregătiţi ... Pentru ceea ce ar trebui să fim ca profesori avem certitudinea că „examenul” – de această dată al nostru - nu se mai repetă niciodată, fiecare generaţie fiind unică, iar testul de formare a acesteia asemenea. Întrucât rezultatele acestui examen se observă într-un timp necenzurat dar nelimitat, numai indiferenţa ne mai poate salva de la acceptarea lor. Sunt rezultate bune sau mai puţin bune ? Depinde de cantităţile de adevăr, spirit şi cunoaştere ştiinţifică prelucrate de profesori în relaţia cu studenţii pe parcursul anilor de studiu.
Despre aceste cantităţi am să vă vorbesc în această aproape „toamnă universitară” pe care o trăim cu toţii în luna iunie 2008.
Din punctul de vedere al cunoaşterii ştiinţifice universitatea trebuie să reprezinte locul unde să fiţi învăţaţi în domeniul vast al ştiinţelor juridice şi administrative, însă având spectrul larg al marilor principii juridice care ocrotesc în special 3 valori fundamentale : libertatea, integritatea fizică şi psihică şi proprietatea. Pentru ocrotirea acestor valori existenţa dreptului este primordială şi reprezintă un „dat”. Prin utilizarea adecvată a „formelor”, legiuitorul poate asigura obiectivul amintit. Pentru aceasta trebuie să cunoască respectivele forme, uneori să conceapă forme noi şi alţii trebuie să le pretindă. Această realitate evidenţiază importanţa universităţii, pentru că aici trebuie să se pregătească şi definitiveze cei care elaborează acele forme, ori cei care pretind elaborarea lor. Această cunoaştere şi transmiterea ei revine în primul rând universitarilor. Realitatea universitară se dovedeşte a fi precară, fiind prea puţini cei care „cunosc” şi, implicit, puţini cei care „află”. Situaţia este generată de numeroase cauze, în primul rând datorită dorinţei majorităţii, şi cercul profesorilor nu este exclus, de a se propăşi material şi chiar social, în pofida ideii că Universitatea ar trebui să fie locul creaţiei, al valorii ştiinţifice independente de interesele materiale care prin natura lor sunt excluse din acel „laborator ştiinţific”. Această distincţie trebuie să vă fie clară : formăm oameni, recipiente dinamice de cultură, valoare şi supuse doar propriei lor entropii ! ; nu formăm proprietăţi, diplome sau titluri universitare, dealtfel atât de utile administrativ ! Sau cel puţin nu ar trebui să formăm !
Purtând discuţii cu unii dintre dumneavoastră am fost surprins de maturitatea opiniilor care vă caracterizează, dar trist să constat adevărul receptat cu privire la clasa politică, anume că este alcătuită din numeroase persoane cu o conduită în mod notoriu cunoscută drept infracţională. Dacă astfel ar fi realitatea, cu siguranţă şi mediul universitar are de suferit, în special cel juridic, al cărui scop este de a forma generaţii de apărători ai justiţiei, ai societăţii şi ai valorilor indivizilor. „Politicul” rămâne însă întotdeauna cârma vieţii sociale. Pentru a face faţă unei asemenea realităţi spiritul devine o pavăză primordială a juriştilor pentru a-şi apăra propria conştiinţă şi a-şi împlini rostul ! Acest spirit îl poţi regăsi în numeroase ipostaze şi forme prin care viaţa se exprimă : în blândeţea şi dragostea din familie; în respectul prietenilor şi ataşamentul lor; în rigurozitatea pretinsă de profesorii dumneavoastră şi în curajul de a vă sta alături ori de câte ori este nevoie; în capacitatea lor de a vă arăta drumul ideilor exprimate prin litera legii şi nu în cele din urmă, în capacitatea lor de a învăţa din inocenţa, curajul, eleganţa, profunzimea şi ataşamentul ce caracterizează în mod originar tinerii aflaţi pe băncile universităţii.
Vorbind despre spirit, în ceea ce mă priveşte, recunosc şi constat cu mulţumiri, că generaţia dumneavoastră mia oferit posibilitatea de a-l regăsi într-o perioadă în care poate presiunea şi confuzia ce o percep din exterior şi cu siguranţă propriile mele slăbiciuni, caracteristice fiinţelor umane, îmi creau senzaţia că mă părăseşte. Această regăsire este determinată de bucuria convingerii pe care o am că unii dintre dumneavoastră vor căuta şi după absolvirea facultăţii să lămurească şi chiar să creeze întunecatele adevăruri juridice. Şi iată că slăbiciunile mele umane se vindecă încet prin oblojeala valorilor morale care vă caracterizează ... De aceea, drept mulţumire, voi caracteriza generaţia dumneavoastră drept generaţia magistraţilor, pentru că în opinia mea magistratul trebuie să reflecte cel mai mult dintre categoriile de jurişti ideile de curaj, de rigurozitate, de asumare a responsabilităţii şi de justiţie.
În cele din urmă ajungând la adevăr, nu pot decât să vă împărtăşesc propriul adevăr, iar nu altul. În concepţia mea, Dumnezeu înseamnă dragoste, bucurie, râset, ataşament, valorificarea „shekel”-ului de către fiecare în cantitatea primită ... Dar mai presus de toate orice relaţie umană, inclusiv cea dintre studenţi şi profesori, o percep ca o taină în care toate cele amintite se-mbină într-o unică melodie, cântată de instrumente unice. Şi pentru că prea puţin timp mi-a rămas înainte de a ne despărţi, singura valoare pentru care mai puteam să militez a rămas sinceritatea, ca element al bunei credinţe. Cu toate acestea, când veţi fi în momente de bucurie sau dificile, dacă veţi auzi melodia, înseamnă că a existat o taină !
Am să vă amintesc spusele unui profesor de drept civil, anume că în viaţă există doar bunuri, cărţi şi raze de soare.
Despre aceste cantităţi am să vă vorbesc în această aproape „toamnă universitară” pe care o trăim cu toţii în luna iunie 2008.
Din punctul de vedere al cunoaşterii ştiinţifice universitatea trebuie să reprezinte locul unde să fiţi învăţaţi în domeniul vast al ştiinţelor juridice şi administrative, însă având spectrul larg al marilor principii juridice care ocrotesc în special 3 valori fundamentale : libertatea, integritatea fizică şi psihică şi proprietatea. Pentru ocrotirea acestor valori existenţa dreptului este primordială şi reprezintă un „dat”. Prin utilizarea adecvată a „formelor”, legiuitorul poate asigura obiectivul amintit. Pentru aceasta trebuie să cunoască respectivele forme, uneori să conceapă forme noi şi alţii trebuie să le pretindă. Această realitate evidenţiază importanţa universităţii, pentru că aici trebuie să se pregătească şi definitiveze cei care elaborează acele forme, ori cei care pretind elaborarea lor. Această cunoaştere şi transmiterea ei revine în primul rând universitarilor. Realitatea universitară se dovedeşte a fi precară, fiind prea puţini cei care „cunosc” şi, implicit, puţini cei care „află”. Situaţia este generată de numeroase cauze, în primul rând datorită dorinţei majorităţii, şi cercul profesorilor nu este exclus, de a se propăşi material şi chiar social, în pofida ideii că Universitatea ar trebui să fie locul creaţiei, al valorii ştiinţifice independente de interesele materiale care prin natura lor sunt excluse din acel „laborator ştiinţific”. Această distincţie trebuie să vă fie clară : formăm oameni, recipiente dinamice de cultură, valoare şi supuse doar propriei lor entropii ! ; nu formăm proprietăţi, diplome sau titluri universitare, dealtfel atât de utile administrativ ! Sau cel puţin nu ar trebui să formăm !
Purtând discuţii cu unii dintre dumneavoastră am fost surprins de maturitatea opiniilor care vă caracterizează, dar trist să constat adevărul receptat cu privire la clasa politică, anume că este alcătuită din numeroase persoane cu o conduită în mod notoriu cunoscută drept infracţională. Dacă astfel ar fi realitatea, cu siguranţă şi mediul universitar are de suferit, în special cel juridic, al cărui scop este de a forma generaţii de apărători ai justiţiei, ai societăţii şi ai valorilor indivizilor. „Politicul” rămâne însă întotdeauna cârma vieţii sociale. Pentru a face faţă unei asemenea realităţi spiritul devine o pavăză primordială a juriştilor pentru a-şi apăra propria conştiinţă şi a-şi împlini rostul ! Acest spirit îl poţi regăsi în numeroase ipostaze şi forme prin care viaţa se exprimă : în blândeţea şi dragostea din familie; în respectul prietenilor şi ataşamentul lor; în rigurozitatea pretinsă de profesorii dumneavoastră şi în curajul de a vă sta alături ori de câte ori este nevoie; în capacitatea lor de a vă arăta drumul ideilor exprimate prin litera legii şi nu în cele din urmă, în capacitatea lor de a învăţa din inocenţa, curajul, eleganţa, profunzimea şi ataşamentul ce caracterizează în mod originar tinerii aflaţi pe băncile universităţii.
Vorbind despre spirit, în ceea ce mă priveşte, recunosc şi constat cu mulţumiri, că generaţia dumneavoastră mia oferit posibilitatea de a-l regăsi într-o perioadă în care poate presiunea şi confuzia ce o percep din exterior şi cu siguranţă propriile mele slăbiciuni, caracteristice fiinţelor umane, îmi creau senzaţia că mă părăseşte. Această regăsire este determinată de bucuria convingerii pe care o am că unii dintre dumneavoastră vor căuta şi după absolvirea facultăţii să lămurească şi chiar să creeze întunecatele adevăruri juridice. Şi iată că slăbiciunile mele umane se vindecă încet prin oblojeala valorilor morale care vă caracterizează ... De aceea, drept mulţumire, voi caracteriza generaţia dumneavoastră drept generaţia magistraţilor, pentru că în opinia mea magistratul trebuie să reflecte cel mai mult dintre categoriile de jurişti ideile de curaj, de rigurozitate, de asumare a responsabilităţii şi de justiţie.
În cele din urmă ajungând la adevăr, nu pot decât să vă împărtăşesc propriul adevăr, iar nu altul. În concepţia mea, Dumnezeu înseamnă dragoste, bucurie, râset, ataşament, valorificarea „shekel”-ului de către fiecare în cantitatea primită ... Dar mai presus de toate orice relaţie umană, inclusiv cea dintre studenţi şi profesori, o percep ca o taină în care toate cele amintite se-mbină într-o unică melodie, cântată de instrumente unice. Şi pentru că prea puţin timp mi-a rămas înainte de a ne despărţi, singura valoare pentru care mai puteam să militez a rămas sinceritatea, ca element al bunei credinţe. Cu toate acestea, când veţi fi în momente de bucurie sau dificile, dacă veţi auzi melodia, înseamnă că a existat o taină !
Am să vă amintesc spusele unui profesor de drept civil, anume că în viaţă există doar bunuri, cărţi şi raze de soare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu