CAUZA N. VS. REGATUL UNIT (27.05.2008) CERERE DE AZIL, TRATAMENT ÎMPOTRIVA SIDA, EXISTENŢA UNUI PERICOL LA ADRESA VIEŢII ÎN CAZ DE EXPULZARE, ART. 3
Cauza N. vs. Regatul Unit, cererea nr. 2656/05, hotărârea din 27 mai 2008
ÎN FAPT:
Reclamanta s-a născut în 1974 în Uganda. La data de 28 martie 1998 ea a ajuns în Regatul Unit. Fiind infectat cu virusul HIV care deja a avoluat în faza de SIDA, reclamanta este internată în spital şi supusă tratamentului cu medicamente antiretroviale.
La data de 31 martie 1998 avocatul reclamantei introduce o cerere de azil pentru reclamantă, susţinând că în Uganda ea a fost suspusă unor violenţe sexuale din partea membrilor Mişcării de Rezistenţă Naţională din Uganda şi o eventuală expulzare a ei în Uganda ar pune în pericol viaţa ei.
În 2001 un expert medical independent a realizat un raport în care a arătat că întreruperea tratamentului ar scurta speranţa de viaţă a reclamantei la maximum 1 an şi că tratamentul de care are nevoie nu este disponibil în Uganda, numai în cantităţi mici şi la un preţ destul de inacesibil.
Totuşi, la data de 28 martie 2001 Guvernul a refuzat acordarea azilului, motivând că tratamentul împotriva efectelor SIDA este disponibil şi în Uganda, la un nivel şi preţ comparabil cu oricare alt stat din Africa.
Reclamanta a atacat decizia pe cale judecătorească şi într-un final, Camera Lorzilor (acţionând ca instanţă supremă) a respins cererea ei, motivând că nu există elemente probaţionale care să ateste la nivelul probabilităţii cerut în asemenea situaţii că odată expulzat în statul de provenienţă, reclamanta ar fi supusă unui tratament contrar articolului 3. L
CERERILE RECLAMANTEI
În cererea adresată Curţii Reclamanta susţinea că expulzarea ei în Uganda ar pune în pericol viaţa ei, deoarece există pericolul că ea va fi supusă unui tratament contrar art. 3 din Convenţie (dreptul de a nu fi supus la tortură, tratamente inumane ori degradante).
În 2005 starea reclamantei era stabilă, datorită tratamentului la care era supusă.
APRECIEREA CURŢII
1. Curtea începe prin a menţiona că pentru aplicabilitatea art. 3, tratamentul incrimnat trebuie să fie de o anumite severitate. Această severitate se analizază de la caz ca caz, ţinând cont de criterii precum circumstenţele cauzei, durata şi inensitatea relelor tratamente incriminate, starea de sănătate a reclamantului precum şi vârsta şi sexul.
2. Este o regulă de drept internaţional, general acceptată, că în condiţiile unro limitări impuse de obligaţiile internaţionale ale statului, el are dreptul de a controla intrarea, rezidenţa şi îndepărtarea străinilor.
3. Curtea analizând jurisprudenţa în materie reţine că un străin nu poate să pretinde să rămâne pe teritoriul unui stat, doar pentru a beneficia de servicile sociale din acel stat. Curtea mai reţine că reclamanta nu se plânge că odată expulzată ar fi supusă unor violenţe motivate politic, ci de simplul fapt că în statul de origine nu ar beneficia în mod rezonabil şi suficient de tratamentul necesar.
4. Curtea subliniază faptul că starea actuală a reclamantei este una stabilă, ea este aptă de călătorie. Curtea este conştientă de faptul că punerea în aplicare a deciziei de expulzare ar avea ca şi consecinţe deteriorarea treptată a stării de sănătate a reclamantei. Dar se mai menţionează în hotărârea Curţii că o nivelul şi evoluţia deteriorării nu poate fi prevăzută în prezent.
5. În final, Curtea reţine că la asemenea situaţii, unde este adusă în discuţie expulzarea unor indivizi aflaţi sub tratament împotriva SIDA, numai în situaţii excepţionale se poate pune în discuţie aplicarea art. 3 ( exemplu dacă întreruperea tratamentului ar avea ca şi consecinţă iminentă şi sigură moartea individului în cauză). În cazul reclamantei Curtea nu a găsit asemena circumstanţe excepţionale şi a decis că prin punerea în aplicare a deciziei de expulzare împotriva reclamantei, articolul 3 din Convenţia nu ar fi încălcată.
ÎN FAPT:
Reclamanta s-a născut în 1974 în Uganda. La data de 28 martie 1998 ea a ajuns în Regatul Unit. Fiind infectat cu virusul HIV care deja a avoluat în faza de SIDA, reclamanta este internată în spital şi supusă tratamentului cu medicamente antiretroviale.
La data de 31 martie 1998 avocatul reclamantei introduce o cerere de azil pentru reclamantă, susţinând că în Uganda ea a fost suspusă unor violenţe sexuale din partea membrilor Mişcării de Rezistenţă Naţională din Uganda şi o eventuală expulzare a ei în Uganda ar pune în pericol viaţa ei.
În 2001 un expert medical independent a realizat un raport în care a arătat că întreruperea tratamentului ar scurta speranţa de viaţă a reclamantei la maximum 1 an şi că tratamentul de care are nevoie nu este disponibil în Uganda, numai în cantităţi mici şi la un preţ destul de inacesibil.
Totuşi, la data de 28 martie 2001 Guvernul a refuzat acordarea azilului, motivând că tratamentul împotriva efectelor SIDA este disponibil şi în Uganda, la un nivel şi preţ comparabil cu oricare alt stat din Africa.
Reclamanta a atacat decizia pe cale judecătorească şi într-un final, Camera Lorzilor (acţionând ca instanţă supremă) a respins cererea ei, motivând că nu există elemente probaţionale care să ateste la nivelul probabilităţii cerut în asemenea situaţii că odată expulzat în statul de provenienţă, reclamanta ar fi supusă unui tratament contrar articolului 3. L
CERERILE RECLAMANTEI
În cererea adresată Curţii Reclamanta susţinea că expulzarea ei în Uganda ar pune în pericol viaţa ei, deoarece există pericolul că ea va fi supusă unui tratament contrar art. 3 din Convenţie (dreptul de a nu fi supus la tortură, tratamente inumane ori degradante).
În 2005 starea reclamantei era stabilă, datorită tratamentului la care era supusă.
APRECIEREA CURŢII
1. Curtea începe prin a menţiona că pentru aplicabilitatea art. 3, tratamentul incrimnat trebuie să fie de o anumite severitate. Această severitate se analizază de la caz ca caz, ţinând cont de criterii precum circumstenţele cauzei, durata şi inensitatea relelor tratamente incriminate, starea de sănătate a reclamantului precum şi vârsta şi sexul.
2. Este o regulă de drept internaţional, general acceptată, că în condiţiile unro limitări impuse de obligaţiile internaţionale ale statului, el are dreptul de a controla intrarea, rezidenţa şi îndepărtarea străinilor.
3. Curtea analizând jurisprudenţa în materie reţine că un străin nu poate să pretinde să rămâne pe teritoriul unui stat, doar pentru a beneficia de servicile sociale din acel stat. Curtea mai reţine că reclamanta nu se plânge că odată expulzată ar fi supusă unor violenţe motivate politic, ci de simplul fapt că în statul de origine nu ar beneficia în mod rezonabil şi suficient de tratamentul necesar.
4. Curtea subliniază faptul că starea actuală a reclamantei este una stabilă, ea este aptă de călătorie. Curtea este conştientă de faptul că punerea în aplicare a deciziei de expulzare ar avea ca şi consecinţe deteriorarea treptată a stării de sănătate a reclamantei. Dar se mai menţionează în hotărârea Curţii că o nivelul şi evoluţia deteriorării nu poate fi prevăzută în prezent.
5. În final, Curtea reţine că la asemenea situaţii, unde este adusă în discuţie expulzarea unor indivizi aflaţi sub tratament împotriva SIDA, numai în situaţii excepţionale se poate pune în discuţie aplicarea art. 3 ( exemplu dacă întreruperea tratamentului ar avea ca şi consecinţă iminentă şi sigură moartea individului în cauză). În cazul reclamantei Curtea nu a găsit asemena circumstanţe excepţionale şi a decis că prin punerea în aplicare a deciziei de expulzare împotriva reclamantei, articolul 3 din Convenţia nu ar fi încălcată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu