Treceți la conținutul principal

Lucrare de licenţă II

Am considerat că ar fi util pentru studenţii din anii terminali prezentarea unor episoade referitoare la elaborarea lucrării de licenţă. Astfel, voi începe să prezint câteva secţiuni din cartea domnului Umberto Eco, pentru început fiind interesant ce este o lucrare de licenţă şi la ce foloseşte.
Două sfaturi sunt evidenţiate referitor la alchimia lucrării:
- se poate realiza o lucrare de licenţă de o valoare reală, chiar dacă studentul s-ar afla într-o „situaţie dificilă, care acuză discriminări mai îndepărtate sau mai recente;
- realizarea lucrării de licenţă poate fi apreciată ca un prilej (în special dacă restul perioadei universitare a fost frustrant sau dezolant) pentru a „recupera sensul pozitiv şi progresiv al studiului, înţeles nu ca o colecţie de noţiuni, ci ca o elaborare critică a unei experienţe, ca achiziţie a unei capacităţi (bună pentru viaţa viitoare) de a identifica problemele, a le aborda cu metodă, a le expune potrivit unor anumite tehnici de comunicare”.

Atunci când studentul îşi începe activitatea de elaborare şi chiar de identificare a subiectului lucrării de licenţă, acesta poate alege să întocmească o lucrare aparţinând uneia dintre cele două tipologii de lucrări: o lucrare de compilaţie sau o lucrare de cercetare. O lucrare de compilaţie presupune din partea studentului să demonstreze în final că şi-a făcut „în mod critic o viziune asupra celei mai mari părţi a literaturii existente” cu privire la un anumit subiect şi „că este capabil să o expună în mod limpede, căutând să lege între ele diversele puncte de vedere, oferind astfel o panoramă inteligentă, poate utilă din punct de vedere informativ şi unui specialist al ramurii care, asupra acelei probleme particulare, nu făcuse niciodată studii aprofundate”. Dacă studentul optează către elaborarea unei lucrări de cercetare, s-ar putea să obosească ceva mai mult! Lucrarea de cercetare constituie o lucrare originală, iar studentul trebuie să demonstreze că este un cercetător capabil să împingă înainte disciplina căreia i se dedică. Nu doar că trebuie să cunoască ceea ce au spus despre subiect ceilalţi cercetători dar trebuie să „descopere” ceva ce ceilalţi nu au spus încă. Nu înseamnă nici că descoperirea sa trebuie să fie una revoluţionară, fiind suficient, spre pildă, să prezinte pentru prima dată un alt sens, descoperit de el, al unei traduceri sau unui înscris autentic în raport cu o reglementare corespunzătoare la care se raportează.
Alegerea între elaborarea unei lucrări de cercetare sau a uneia de compilaţie depinde de maturitatea, de capacitatea de muncă a studentului şi, din păcate, uneori de facori economici, fiind cert că un student care şi lucrează va avea mai puţin timp şi mai puţină energie să-şi dedice cercetărilor (care implică deseori achiziţionarea de cărţi rare şi costisitoare, călătorii în mari oraşe universitare ori biblioteci străine etc). Totuşi, în prezent internetul asigură accesul la un mare volum de informaţie, la comunicări între interesaţi şi chiar la descoperirea unor lucrări de licenţă pe aceeaşi temă (profesorul coordonator trebuie să fie bine instruit pentru a coordona elaborarea noii lucrări! – glumesc cu privire la o realitate – n.a. )- Dahij

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...

Răspunsul la Întâmpinare

  Rolul RÎ. Răspunsul la întâmpinare reprezintă mijlocul procesual din etapa scrisă a judecății unei cauze prin care reclamantului i se oferă oportunitatea, cu respectarea principiului contradictorialității, de a clarifica anumite aspecte ale cererii de chemare în judecată, de a susține în continuare temeinicia și necesitatea admiterii cererii de chemare de judecată, iar în același timp de a contracara afirmațiile pârâtului formulate în întâmpinare. Baza legală . Acesta are la bază natura juridică a unui act de procedură scris , fundamentul său reprezentându-l principiul contradictorialității reglementat de articolul 14 alineatul 2(„ Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. ”) al Codului de procedură civilă, iar mai apoi fiind reglementat în mod explicit de articolul 201 alineatul 2(„ Părțile trebuie să își fac...

Hotărârea CJCE în cauza C-168/08, László Hadadi/Csilla Márta Mesko, hotărârea din 10 iulie 2009

SOŢII CARE DEŢIN O DUBLĂ CETĂŢENIE COMUNĂ POT SOLICITA DIVORŢUL, LA ALEGEREA LOR, LA INSTANŢELE ORICĂRUI STAT MEMBRU AI CĂRUI CETĂŢENI SUNT Recursul preliminar asupra căruia s-a pronunţat CJCE a fost transmis Curţii de către Curtea de Casaşie (Cour de cassation) din Franţa, instanţă care soluţiona o cauză în care erau incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 Regulamentul prevede mai multe criterii de atribuire a competenţei în materia desfacerii căsătoriei, interesant este că pe lângă criterii întemeiate pe reşedinţa obişnuită a soţilor, regulamentul instituie criteriul cetăţeniei celor doi soţi. În plus, regulamentul prevede, în principiu, că hotărârile judecătorești de divorț pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state ale Uniuni...