Libertatea de exprimare
Reclamantul Attila Vajnai, cetăţean ungar s-a adresat cu o cerere Curţii Europene la 15 mai 2006, susţinând că pedepsirea sa pentru purtarea simbolului mişcării internaţionale a muncitorilor reprezintă o ingerinţă nejustificată asupra dreptului său la libertatea de exprimare, cu încălcarea articolului 10 al Convenţiei.
I. Scurtă prezentare a istoricului cauzei
Reclamantul locuieşte în Budapesta şi în anul 2003 era vicepreşedinte al Partidului Muncitorilor. În acest an, s-a adresat mulţimii care demonstra în Budapesta, fiind îmbrăcat într-o jachetă pe care erau imprimate 5 stele roşii, cu diametrul de 5 cm, care simbolizau mişcarea internaţională a muncitorilor. Autorităţile poliţieneşti i-au cerut acestuia, în conformitate cu prevederile Codului penal, să înlăture cele 5 stele, ceea ce el a şi făcut. De asemenea, s-a demarat cercetarea penală împotriva acestuia pentru săvârşirea faptei de purtare în public a unui simbol totalitarist, deoarece steaua roşie semnifica şi simbolul regimului comunist. În primă instanţă, reclamantul a fost condamnat, iar în apel, instanţa a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat-o CJCE pentru a se pronunţa pe recurs în interpretare asupra problemei dacă interzicerea şi pedepsirea de către anumite state din UE a purtării unor simboluri fasciste sau totalitare comparativ cu alte state în care asemenea acţiuni nu conduc la aplicarea vreunei sancţiuni este discriminatorie. CJCE, în hotărârea pe care a pronunţat-o s-a declarat necompetentă să se pronunţe asupra fondului problemei; CJCE a apreciat că întrebarea la care trebuie să răspundă este dacă principiul nediscriminării, articolul 6 din Directiva Consiliului 2000/43/EC privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane indiferent de originea lor etnică sau rasială, sau articolele 10, 11 şi 12 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, permit adoptarea sau existenţa unei prevederi de drept intern, cum este cazul articolului 269/B din Codul penal ungar, prin care se impun sancţiuni pentru utilizarea în public a simbolurilor în discuţie. Asupra acestei întrebări, Curtea a apreciat că situaţia domnului Vajnai nu este relaţionată în nici un fel cu ipotezele reglementate de prevederile tratatelor comunitare, precum şi că prevederile aplicate în procedurile penale se găsesc în afara scopurilor dreptului Comunităţii.
În final, instanţa judecătorească ungară a menţinut condamnarea pronunţată de prima instanţă.
II. Dreptul aplicabil
Articolul 2, 61 din Constituţia Ungariei; art.72 şi 73, 139, 269 269/B, 406 din Codul penal ungar;
Curtea Constituţională Ungară a pronunţat Decizia nr. 14/2000 cu privire la constituţionalitatea art. 269/B din Codul penal, apreciind că permiterea utilizării libere şi publice a simbolurilor în cauză, în contextul istoric actual, vatămă grav toate persoanele care trăiesc într-o democraţie, întemeiată pe respectul demnităţii umane, astfel că condamnă ura şi agresiunea, şi sunt vătămaţi în special aceia care au fost persecutaţi de regimul nazist şi comunist. În Ungaria, se menţine în conştiinţa publică persecuţia regimurilor ideologice reprezentate de aceste simboluri. Interzicerea de către stat a unor conduite legate de simbolurile respective, cum ar fi diseminarea, utilizarea în public, expunerea în public (...), reprezintă în opinia Curţii măsuri ce au un scop legitim şi sunt necesare, cu atât mai mult cu cât nu există nici un alt fel de instrumente juridice eficiente împotriva utilizării simbolurilor, cu excepţia prevederii prohibitive şi sancţionatorii din Codul penal.
Ca urmare, CC a concluzionat că restricţiile cuprinse de art. 269/B din Codul penal ungar nu sunt disproporţionate în raport cu importanţa obiectivelor protejate, iar scopul şi sancţiunea cuprinsă de restricţii este cel mai puţin severă posibil. De aceea, restricţia libertăţii de exprimare stabilită de Codul penal este în conformitate cu cerinţa proporţionalităţii şi nu aduce atingere ordinii constituţionale.
III. Cu privire la încălcarea articolului 10 al Convenţiei
Reclamantul a reclamat faptul că fiind condamnat pentru că purtase stelele roşii i s-a încălcat dreptul său la libertatea de expresie garantat de articolul 10 din Convenţie, articol ce stabileşte următoarele:
„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comporta îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”
1. asupra admisibilităţii cererii
Curtea a constatat că în cauză Guvernul nu a făcut dovada că reclamantul nu ar fi manifestat respect faţă de victimele unui regim totalitar ori că acesta ar fi membru a unei grupări politice cu ambiţii totalitare. Reclamantul era, la data faptelor, oficial al unui partid cu orientare de stânga înregistrat şi purta stelele roşii la o demonstraţie populară legală. Împrejurările cauzei arată că fapta reclamantului nu era comisă cu intenţia de a justifica sau propaga opresiunea totalitară. Ca urmare, Curtea apreciază că cererea reclamantului nu este incompatibilă ratione materiae cu prevederile Convenţiei şi o declară admisibilă.
2. asupra fondului cauzei
Curtea a apreciat că aplicarea unei sancţiuni penale reprezintă o ingerinţă în dreptul reclamantului garantat de articolul 10 (1) din Convenţie. De asemenea, arată Curtea, dacă nu sunt îndeplinite exigenţele statuate de alineatul 2 al articolului 10, respectiv ca măsura să fie prevăzută de lege şi să fie necesară într-o societate democratică, atunci ne găsim în prezenţa unei încălcări a Convenţiei.
Curtea apreciază, conform susţinerilor Guvernului, că restrângerea constând în interdicţia utilizării simbolurilor totalitare era prevăzută de lege, fiind suficient de clară şi întrunind exigenţele de previzibilitate.
De asemenea, Curtea apreciază că ingerinţa în discuţie poate fi apreciată ca având un scop legitim, anume acela de a preveni tulburarea ordinii şi de a proteja drepturile celorlalţi.
O analiză exhaustivă a efectuat Curtea europeană pentru a concluziona în ce măsură restrângerea era necesară într-o societate democratică. Curtea afirmă că testul „necesităţii într-o societate democratică” presupune a se determina dacă ingerinţa corespunde unei „nevoi sociale presante”. Pentru început, Curtea a reamintit cauza Rekvenzi î. Ungariei (cauza nr. 25390/94) care are drept obiect o restrângere a unor drepturi politice pentru ofiţerii de poliţie unguri, în contextul larg al libertăţii de exprimare. În această cauză Curtea a constatat că restrângerea era compatibilă cu articolul 10 al Convenţiei, deoarece membrii forţelor armate, în condiţiile tranziţiei către democraţie, îndeplinesc un rol crucial în raport cu promovarea pluralismului, însă în aceeaşi măsură ar putea să o submineze dacă aceştia îşi pierd neutralitatea. De asemenea, Curtea a apreciat că această problemă cade în sfera de apreciere a autorităţilor naţionale atât timp cât acestea sunt în măsură să cunoască cel mai bine experienţa istorică ungară relevantă pentru cauză. În orice caz, Curtea a apreciat că există deosebiri considerabile între circumstanţele celor două cauze: astfel, d-l Vajnai era politician, iar nu un participant la exerciţiul puterii publice, în timp ce d-l Rekvényi era ofiţer de poliţie; în al doilea rând, trecuseră aproape două decenii de când Ungaria se afla în tranziţie către pluralism iar ţara s-a dovedit a fi o democraţie stabilă şi este stat membru al Uniunii Europene. Faţă de aceste împrejurări, Guvernul nu a demonstrat în vreun fel că exista vreun pericol real şi actual de a se restaura printr-o mişcare politică dictatura comunistă şi nu a demonstrat existenţa vreunei ameninţări de natură să justifice interdicţia în discuţie.
În opinia Curţii, atunci când libertatea de exprimare este exercitată în cadrul unui discurs politic – cum este cazul de faţă – limitările sunt justificate doar în măsura în care există o nevoie socială specifică, evidentă şi presantă. Aceasta înseamnă că orice restricţie sau limitare trebuie să se aplice cu exactitate faţă de obiectivul urmărit, îndeosebi atunci când anumite simboluri pot avea semnificaţii multiple. În asemenea situaţii, există cu siguranţă riscul ca o interzicere în alb (blanket ban) a unor asemenea simboluri să conducă la o restrângere a utilizării lor în situaţii în care nici o restricţie nu ar fi justificată. Totodată, Curtea ia act de faptul că activităţile partidului reprezentat de Vajnai în calitate de vicepreşedinte nu denotă intenţia de a aduce atingere respectului legii.
De aceea, Curtea a apreciat că interdicţia în discuţie este mult prea largă având în vedere multiplele înţelesuri ale stelei roşii. Interdicţia acoperă activităţi şi idei care în mod cert aparţin celor protejate de articolul 10 şi nu există nici o cale satisfăcătoare pentru a şunta diferitele înţelesuri ale simbolurilor încriminate.
Totodată, Curtea observă că deşi conduita aplicantului din cauză nu poate fi apreciată în vreun fel drept un pericol propagandistic, codul penal ungar oricum nu pretinde dovedirea acestei trăsături atunci când există o acţiune de genul celei din cauză (purtarea simbolurilor). Dimpotrivă, simpla acţiune de acest gen este apreciată drept criminală chiar dacă ar servi scopuri ştiinţifice, artistice, informative sau educative.
Apreciind asupra argumentului relativ la sentimentele pe care le produce asupra populaţiei purtarea unor simboluri, Curtea a considerat că asemenea sentimente, chiar de înţeles, nu pot justifica singure limitarea libertăţii de exprimare. Dat fiind asigurările şi compensaţiile pe care Ungaria le-a acordat victimelor comunismului, asemenea sentimente nu pot fi apreciate ca temeri raţionale. În opinia Curţii, un sistem legal care consacră restricţii ale drepturilor indivizilor în scopul de a satisface comandamente ale unor sentimente publice – reale sau imaginare – nu pot fi văzute ca reprezentând o nevoie socială presantă recunoscută într-o societate democratică, atâta vreme cât societatea trebuie să rămână rezonabilă în judecăţile sale. Dacă ar fi altfel, s-ar ajunge ca libertatea de exprimare şi opiniile să fie cenzurate prin veto-ul altei persoane.
În lumina aprecierilor anterioare, Curtea este îndreptăţită să concluzioneze că pedepsirea reclamantului pentru simplul fapt al purtării stelei roşii nu poate fi apreciată ca răspunzând unei nevoi sociale presante. În plus, măsura prin care a fost sancţionată conduita sa, deşi este relativ uşoară, aparţine sferei penale şi implică serioase consecinţe. Ca urmare, Curtea consideră că sancţiunea nu era proporţională cu obiectivul urmărit. De urmare, ingerinţa în libertatea de exprimare a aplicantului nu poate fi justificată prin prisma articolului 10(2) al Convenţiei.
În concluzie, a existat o încălcare a articolului 10 din Convenţie.
N.a. În România domeniul este reglementat de Ordonanţa de urgenţa nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii
Reclamantul Attila Vajnai, cetăţean ungar s-a adresat cu o cerere Curţii Europene la 15 mai 2006, susţinând că pedepsirea sa pentru purtarea simbolului mişcării internaţionale a muncitorilor reprezintă o ingerinţă nejustificată asupra dreptului său la libertatea de exprimare, cu încălcarea articolului 10 al Convenţiei.
I. Scurtă prezentare a istoricului cauzei
Reclamantul locuieşte în Budapesta şi în anul 2003 era vicepreşedinte al Partidului Muncitorilor. În acest an, s-a adresat mulţimii care demonstra în Budapesta, fiind îmbrăcat într-o jachetă pe care erau imprimate 5 stele roşii, cu diametrul de 5 cm, care simbolizau mişcarea internaţională a muncitorilor. Autorităţile poliţieneşti i-au cerut acestuia, în conformitate cu prevederile Codului penal, să înlăture cele 5 stele, ceea ce el a şi făcut. De asemenea, s-a demarat cercetarea penală împotriva acestuia pentru săvârşirea faptei de purtare în public a unui simbol totalitarist, deoarece steaua roşie semnifica şi simbolul regimului comunist. În primă instanţă, reclamantul a fost condamnat, iar în apel, instanţa a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat-o CJCE pentru a se pronunţa pe recurs în interpretare asupra problemei dacă interzicerea şi pedepsirea de către anumite state din UE a purtării unor simboluri fasciste sau totalitare comparativ cu alte state în care asemenea acţiuni nu conduc la aplicarea vreunei sancţiuni este discriminatorie. CJCE, în hotărârea pe care a pronunţat-o s-a declarat necompetentă să se pronunţe asupra fondului problemei; CJCE a apreciat că întrebarea la care trebuie să răspundă este dacă principiul nediscriminării, articolul 6 din Directiva Consiliului 2000/43/EC privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane indiferent de originea lor etnică sau rasială, sau articolele 10, 11 şi 12 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, permit adoptarea sau existenţa unei prevederi de drept intern, cum este cazul articolului 269/B din Codul penal ungar, prin care se impun sancţiuni pentru utilizarea în public a simbolurilor în discuţie. Asupra acestei întrebări, Curtea a apreciat că situaţia domnului Vajnai nu este relaţionată în nici un fel cu ipotezele reglementate de prevederile tratatelor comunitare, precum şi că prevederile aplicate în procedurile penale se găsesc în afara scopurilor dreptului Comunităţii.
În final, instanţa judecătorească ungară a menţinut condamnarea pronunţată de prima instanţă.
II. Dreptul aplicabil
Articolul 2, 61 din Constituţia Ungariei; art.72 şi 73, 139, 269 269/B, 406 din Codul penal ungar;
Curtea Constituţională Ungară a pronunţat Decizia nr. 14/2000 cu privire la constituţionalitatea art. 269/B din Codul penal, apreciind că permiterea utilizării libere şi publice a simbolurilor în cauză, în contextul istoric actual, vatămă grav toate persoanele care trăiesc într-o democraţie, întemeiată pe respectul demnităţii umane, astfel că condamnă ura şi agresiunea, şi sunt vătămaţi în special aceia care au fost persecutaţi de regimul nazist şi comunist. În Ungaria, se menţine în conştiinţa publică persecuţia regimurilor ideologice reprezentate de aceste simboluri. Interzicerea de către stat a unor conduite legate de simbolurile respective, cum ar fi diseminarea, utilizarea în public, expunerea în public (...), reprezintă în opinia Curţii măsuri ce au un scop legitim şi sunt necesare, cu atât mai mult cu cât nu există nici un alt fel de instrumente juridice eficiente împotriva utilizării simbolurilor, cu excepţia prevederii prohibitive şi sancţionatorii din Codul penal.
Ca urmare, CC a concluzionat că restricţiile cuprinse de art. 269/B din Codul penal ungar nu sunt disproporţionate în raport cu importanţa obiectivelor protejate, iar scopul şi sancţiunea cuprinsă de restricţii este cel mai puţin severă posibil. De aceea, restricţia libertăţii de exprimare stabilită de Codul penal este în conformitate cu cerinţa proporţionalităţii şi nu aduce atingere ordinii constituţionale.
III. Cu privire la încălcarea articolului 10 al Convenţiei
Reclamantul a reclamat faptul că fiind condamnat pentru că purtase stelele roşii i s-a încălcat dreptul său la libertatea de expresie garantat de articolul 10 din Convenţie, articol ce stabileşte următoarele:
„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertăţi ce comporta îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.”
1. asupra admisibilităţii cererii
Curtea a constatat că în cauză Guvernul nu a făcut dovada că reclamantul nu ar fi manifestat respect faţă de victimele unui regim totalitar ori că acesta ar fi membru a unei grupări politice cu ambiţii totalitare. Reclamantul era, la data faptelor, oficial al unui partid cu orientare de stânga înregistrat şi purta stelele roşii la o demonstraţie populară legală. Împrejurările cauzei arată că fapta reclamantului nu era comisă cu intenţia de a justifica sau propaga opresiunea totalitară. Ca urmare, Curtea apreciază că cererea reclamantului nu este incompatibilă ratione materiae cu prevederile Convenţiei şi o declară admisibilă.
2. asupra fondului cauzei
Curtea a apreciat că aplicarea unei sancţiuni penale reprezintă o ingerinţă în dreptul reclamantului garantat de articolul 10 (1) din Convenţie. De asemenea, arată Curtea, dacă nu sunt îndeplinite exigenţele statuate de alineatul 2 al articolului 10, respectiv ca măsura să fie prevăzută de lege şi să fie necesară într-o societate democratică, atunci ne găsim în prezenţa unei încălcări a Convenţiei.
Curtea apreciază, conform susţinerilor Guvernului, că restrângerea constând în interdicţia utilizării simbolurilor totalitare era prevăzută de lege, fiind suficient de clară şi întrunind exigenţele de previzibilitate.
De asemenea, Curtea apreciază că ingerinţa în discuţie poate fi apreciată ca având un scop legitim, anume acela de a preveni tulburarea ordinii şi de a proteja drepturile celorlalţi.
O analiză exhaustivă a efectuat Curtea europeană pentru a concluziona în ce măsură restrângerea era necesară într-o societate democratică. Curtea afirmă că testul „necesităţii într-o societate democratică” presupune a se determina dacă ingerinţa corespunde unei „nevoi sociale presante”. Pentru început, Curtea a reamintit cauza Rekvenzi î. Ungariei (cauza nr. 25390/94) care are drept obiect o restrângere a unor drepturi politice pentru ofiţerii de poliţie unguri, în contextul larg al libertăţii de exprimare. În această cauză Curtea a constatat că restrângerea era compatibilă cu articolul 10 al Convenţiei, deoarece membrii forţelor armate, în condiţiile tranziţiei către democraţie, îndeplinesc un rol crucial în raport cu promovarea pluralismului, însă în aceeaşi măsură ar putea să o submineze dacă aceştia îşi pierd neutralitatea. De asemenea, Curtea a apreciat că această problemă cade în sfera de apreciere a autorităţilor naţionale atât timp cât acestea sunt în măsură să cunoască cel mai bine experienţa istorică ungară relevantă pentru cauză. În orice caz, Curtea a apreciat că există deosebiri considerabile între circumstanţele celor două cauze: astfel, d-l Vajnai era politician, iar nu un participant la exerciţiul puterii publice, în timp ce d-l Rekvényi era ofiţer de poliţie; în al doilea rând, trecuseră aproape două decenii de când Ungaria se afla în tranziţie către pluralism iar ţara s-a dovedit a fi o democraţie stabilă şi este stat membru al Uniunii Europene. Faţă de aceste împrejurări, Guvernul nu a demonstrat în vreun fel că exista vreun pericol real şi actual de a se restaura printr-o mişcare politică dictatura comunistă şi nu a demonstrat existenţa vreunei ameninţări de natură să justifice interdicţia în discuţie.
În opinia Curţii, atunci când libertatea de exprimare este exercitată în cadrul unui discurs politic – cum este cazul de faţă – limitările sunt justificate doar în măsura în care există o nevoie socială specifică, evidentă şi presantă. Aceasta înseamnă că orice restricţie sau limitare trebuie să se aplice cu exactitate faţă de obiectivul urmărit, îndeosebi atunci când anumite simboluri pot avea semnificaţii multiple. În asemenea situaţii, există cu siguranţă riscul ca o interzicere în alb (blanket ban) a unor asemenea simboluri să conducă la o restrângere a utilizării lor în situaţii în care nici o restricţie nu ar fi justificată. Totodată, Curtea ia act de faptul că activităţile partidului reprezentat de Vajnai în calitate de vicepreşedinte nu denotă intenţia de a aduce atingere respectului legii.
De aceea, Curtea a apreciat că interdicţia în discuţie este mult prea largă având în vedere multiplele înţelesuri ale stelei roşii. Interdicţia acoperă activităţi şi idei care în mod cert aparţin celor protejate de articolul 10 şi nu există nici o cale satisfăcătoare pentru a şunta diferitele înţelesuri ale simbolurilor încriminate.
Totodată, Curtea observă că deşi conduita aplicantului din cauză nu poate fi apreciată în vreun fel drept un pericol propagandistic, codul penal ungar oricum nu pretinde dovedirea acestei trăsături atunci când există o acţiune de genul celei din cauză (purtarea simbolurilor). Dimpotrivă, simpla acţiune de acest gen este apreciată drept criminală chiar dacă ar servi scopuri ştiinţifice, artistice, informative sau educative.
Apreciind asupra argumentului relativ la sentimentele pe care le produce asupra populaţiei purtarea unor simboluri, Curtea a considerat că asemenea sentimente, chiar de înţeles, nu pot justifica singure limitarea libertăţii de exprimare. Dat fiind asigurările şi compensaţiile pe care Ungaria le-a acordat victimelor comunismului, asemenea sentimente nu pot fi apreciate ca temeri raţionale. În opinia Curţii, un sistem legal care consacră restricţii ale drepturilor indivizilor în scopul de a satisface comandamente ale unor sentimente publice – reale sau imaginare – nu pot fi văzute ca reprezentând o nevoie socială presantă recunoscută într-o societate democratică, atâta vreme cât societatea trebuie să rămână rezonabilă în judecăţile sale. Dacă ar fi altfel, s-ar ajunge ca libertatea de exprimare şi opiniile să fie cenzurate prin veto-ul altei persoane.
În lumina aprecierilor anterioare, Curtea este îndreptăţită să concluzioneze că pedepsirea reclamantului pentru simplul fapt al purtării stelei roşii nu poate fi apreciată ca răspunzând unei nevoi sociale presante. În plus, măsura prin care a fost sancţionată conduita sa, deşi este relativ uşoară, aparţine sferei penale şi implică serioase consecinţe. Ca urmare, Curtea consideră că sancţiunea nu era proporţională cu obiectivul urmărit. De urmare, ingerinţa în libertatea de exprimare a aplicantului nu poate fi justificată prin prisma articolului 10(2) al Convenţiei.
În concluzie, a existat o încălcare a articolului 10 din Convenţie.
N.a. În România domeniul este reglementat de Ordonanţa de urgenţa nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii
Comentarii
Trimiteți un comentariu