Treceți la conținutul principal

Hotărâre din 17/06/2003 în cauza Ruianu împotriva României, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1139 din 02/12/2004

La data de 12 august 1995, reclamantul Gheorghe Ruianu, s-a adresat Comisiei Europene a Drepturilor Omului, cerând Curţii să constate nerespectarea în special a art. 6 alin. 1 din Convenţie, datorită neexecutării unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care se ordonă unui terţ sa demoleze o construcţie ridicată în parte pe terenul său.

În anul 2002, cererea reclamantului a fost continuată de soţia acestuia, întrucât d-l Ruianu a decedat, iar la 18 decembrie 2002 Curtea s-a pronunţat atât asupra admisibilităţii cât şi pe fond.

În fapt

Reclamantul s-a adresat în 1992 instanţei de judecată, solicitând ca aceasta să dispună încetarea imediată a lucrărilor de construcţie efectuare de vecinii săi, iar ulterior demolarea, întrucât construcţia se ridica în parte pe terenul care-i aparţinea. Cererea reclamantului a fost admisă, iar hotărârea judecătorească obţinută în final, după exercitarea căilor de recurs, a fost investită cu formulă executorie. Între timp, printr-o hotărâre de excepţie, executorie de drept, la 6 august 1992, instanţa dispunea încetarea lucrărilor până la soluţionarea fondului cauzei.

Timp de aproape 10 ani reclamantul a solicitat executarea hotărârilor prin care i se recunoştea şi garanta dreptul său de proprietate asupra terenului, însă vecinii s-au opus executării şi refuzau să respecte acele hotărâri judecătoreşti.

În cauză era relevantă o acţiune judiciară distinctă, prin care Consiliul Local solicita demolarea clădirii vecinilor reclamantului, deoarece edificare construcţiei se realizase fără autorizaţie de construcţie. În 1994 Judecătoria a admis cererea Consiliului Local.

În paralel cu demersurile amintite, reclamantul a formulat plângere penală împotriva vecinului său, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătoreşti, însă Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale.

În drept,

Pentru început, Curtea europeană a luat act cu privire la existenţa unui interes suficient care să justifice pentru soţia reclamantului decedat, continuarea examinării plângerii.

Cu privire la încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenţie

Curtea afirmă că articolul 6 protejează dreptul oricărui persoane la justiţie, ceea ce cuprinde nu doar stabilirea adevărului ci şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat care respectă preemţiunea dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părţi.

Examinând numeroasele cereri de executare în cauză (hotărârea din 3 noiembrie 1993, hotărârea din 6 august 1992, hotărârea din 19 ianuarie 1995), şi insuccesul total al punerii în executare a hotărârilor definitive, Curtea apreciază relevant că în tot timpul scurs de la momentul încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, autorităţile româneşti nu au aplicat nici o sancţiune debitorilor (vecinilor) pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Deşi autorităţile statului sunt depozitarele forţei publice în materie de executare, totuşi, timp de peste 8 ani măsurile luate de acestea nu au fost adecvate atingerii scopului executării şi, ca urmare, au lăsat prevederile articolului 6 alin. 1 fără efect.

În consecinţă, art. 6 alin. 1 a fost încălcat.

Având în vedere că neexecutarea hotărârilor în cauză a condus la prejudicierea morală a reclamantului, constând în crearea unei sentiment profund de nedreptate, Curtea a acordat reclamantului suma de 10.000 EURO, ţinând cont şi de prejudiciile materiale generate de situaţia ivită.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Note de şedinţă, prescurtări scrise şi concluzii scrise

O problemă procedurală destul de importantă, dar de multe ori tratată superficial sau chiar ignorată este reprezentată de „concluziile scrise.” Atât în materie civilă cât şi penală, dezbaterea cauzei implică uneori şi formularea şi depunerea unor concluzii scrise. Dreptul procesual civil cunoaşte însă o sintagmă specifică în această materie, şi anume „prescurtările scrise”. În cadrul procedurii penale există de asemenea „note privind desfăşurarea şedinţei de judecată”; acestea neavând legătură cu concluziile amintite anterior. Un punct de plecare al analizei deosebirilor semnificative şi substanţiale între sintagmele care fac obiectul acestui articol îl constituie articolul 146 C. proc. civ., articol potrivit căruia: Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, sa depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără sa fie obligate. Ele vor fi înregistrate. ...

Răspunsul la Întâmpinare

  Rolul RÎ. Răspunsul la întâmpinare reprezintă mijlocul procesual din etapa scrisă a judecății unei cauze prin care reclamantului i se oferă oportunitatea, cu respectarea principiului contradictorialității, de a clarifica anumite aspecte ale cererii de chemare în judecată, de a susține în continuare temeinicia și necesitatea admiterii cererii de chemare de judecată, iar în același timp de a contracara afirmațiile pârâtului formulate în întâmpinare. Baza legală . Acesta are la bază natura juridică a unui act de procedură scris , fundamentul său reprezentându-l principiul contradictorialității reglementat de articolul 14 alineatul 2(„ Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care poate depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoștință de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. ”) al Codului de procedură civilă, iar mai apoi fiind reglementat în mod explicit de articolul 201 alineatul 2(„ Părțile trebuie să își fac...

Hotărârea CJCE în cauza C-168/08, László Hadadi/Csilla Márta Mesko, hotărârea din 10 iulie 2009

SOŢII CARE DEŢIN O DUBLĂ CETĂŢENIE COMUNĂ POT SOLICITA DIVORŢUL, LA ALEGEREA LOR, LA INSTANŢELE ORICĂRUI STAT MEMBRU AI CĂRUI CETĂŢENI SUNT Recursul preliminar asupra căruia s-a pronunţat CJCE a fost transmis Curţii de către Curtea de Casaşie (Cour de cassation) din Franţa, instanţă care soluţiona o cauză în care erau incidente prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 Regulamentul prevede mai multe criterii de atribuire a competenţei în materia desfacerii căsătoriei, interesant este că pe lângă criterii întemeiate pe reşedinţa obişnuită a soţilor, regulamentul instituie criteriul cetăţeniei celor doi soţi. În plus, regulamentul prevede, în principiu, că hotărârile judecătorești de divorț pronunțate într-un stat membru sunt recunoscute în celelalte state ale Uniuni...